Trofeul....tineretii!

[claudiudrag]

Trofeul ...tinereții
La rugămintea prietenilor și a vânătorilor pasionați, care mi-au spus ca le-au plăcut povestirile vânătorești ale băieților mei, încerc sa va mai împărtășesc încă o întâmplare a fiului meu cel mare,in încercarea de a dobori si el mistrețul. Nu pe cel cu ,,colți de argint" că acela a fost doborât de tată -său.
Intru cat, soțul meu nu l-a putut însoți si de aceasta data , l-a lăsat doar in grija paznicului de vânătoare!
Am auzit rastelul cu arme deschizându-se si întrebarea:
_ ,, pe care arma o vrei ?, Pe aia cu pat de lemn sau pe asta cu luneta ( nu știu de care ca nu i-am reținut denumirea) ?
Daca vine războiul sunt liniștita suntem înarmați pana-n dinți!
După o lunga disputa, se hotărăște fimiu la una. Vine din nou instructajul .Vezi ca pe aici se baga cartușele, uite siguranța, întotdeauna sa o ții in sus când o încarci ...in mașina nu o ții încărcata, o transporți in husă ... si alte multe sfaturi ce mie îmi făceau părul măciucă. Într-un final, au terminat. Parcă îl trimitea la război nu alta!
Diplomata cum sunt din fire am încercat ușor sa le induc o idee ca ar fi mai bine sa meargă împreună, sa nu îl lase singur cu paznicul..…Nicu,dar tertipul meu nu a ținut si pace.
După ce s-au terminat instrucțiunile de rigoare a început acțiunea îmbrăcatul. O înfofolire corespunzătoare ca erau -15 grade afara , in vâltoarea tinereții fiul meu a plecat.
După multe ore de la plecare, se înnoptase bine de tot, se întoarce! Supărat!
- Mami, sunt un fraier! Am ratat si de data asta! Mi-a ieșit porcul in fata si când sa trag ... ioc. Nu puteam .Am mai încercat odată, nimic ! Nu știu ce naibii avea pușca! Paznicul se uita la mine îmi făcea semn sa trag si eu ca tontălăul nu puteam sa trag! Pana si porcul râdea de mine si se uita cum mă chinui ! La un moment dat , paznicul mi-a luat pușca din mana sa vadă ce se întâmplă si bineînțeles ca nu fixasem închizătorul corect in pușca... De, nu fusesem atent ....la instructaj.
Pana sa așez din nou totul cum trebuie , porcul a zburat... Ca doar nu stătea sa-l admiram noi!
Ne-am cocoțat intr-o amărăciune de foișor( altul decât cel făcut de prietenul nostru, nea Marian B., care ii spune soției sale ca are o singura amanta si anume VANATOAREA ) sa așteptam.... si stai nene, stai pana ne-au înghețat nasurile, astfel ca ne-am întors acasă!
- Nu mă las, tati, nu mă las pana nu îl dobor si eu! Din familie sunt singurul care nu am doborât mistrețul . Pana si mezinul familiei , fratemiu Vlad, l-a doborât si e mai mic ca mine !
A doua seara, acțiunea pregătirea de la capăt, de aceasta data singur! Taică-su la birou, împreuna cu mine!
Pe la ora 18, primesc o poza! Mândrie mare! Fiul meu cu mistrețul doborât!
Abia așteptam sa vina acasă sa îmi povestească! Se vedea pe față ca e fericit! Oare, domnilor vânători așa se citește bucuria si pe fetele dvs., când doborați vre-un vânat? Ca al meu era tare bucuros!
La întoarcere, ii mergea gura de trebuia sa-l întreb de doua ori ca sa-l înțeleg ce zice!
- Mami, am mers prin zăpada o grămada cu cizmele alea lui tati , pe care abia le căram, îmi venea sa le arunc! Eram transpirat leoarcă, pe un umăr arma, pe celalalt scaunul si trepiedul , paznicul mergea de mama focului iar mie îmi venea sa le arunc si sa fug. Când deodată in fata mea îl vad pe paznic ca se oprește . O mana o pune la ochi , de parca eram in filmele alea de groaza când nu vrei sa te uiți la scena si cu cealaltă îmi făcea semn sa îmi arate ceva.
Mă uit in zare , spre locul indicat , nu vad nimic! El si mai disperat,eu si mai nedumerit! Mă uitam ca prostul si nu vedeam nimic! Iau arma pun luneta la ochi si văd . Unul, doi , trei, patru si alți trei mai mici. Nu-mi venea sa cred. Paznicul îmi face semn sa ne așezam si sa așteptam . Ne-am așezat dar se pare că porcii ne-au simțit si dunga! Ce va ziceam eu deunazii ca " ai naibii sunt porcii astia ! Ce miros si auz fin au!,,
Ne-am dus iar la foișorul amarat si dai așteptare! Trece o ora,doua, trei, eu deja îmi luasem gândul de la ei! Imi venea sa zic :,, Hai nene acasă, ca o sa-l vânez eu la Sfântul Așteaptă!
Începusem sa ma frichinesc de plictiseala! Cand colo .. vad o ditamai aratarea si altii mai mici pe langa el! Cred ca erau aceeasi turna si de aceasta data se apropiau de noi.
Liniste! Pușca la ochi si ținta! Inima ....dum... dum dum,dum, dum , dum... Nu am tras pana nu s-au apropiat la distanta suficienta , sa fiu sigur ca pot. Mă dureau brațele de încordare .
La un moment dat apare unul in poziție excelenta. Fixez tinta si.... răsuflarea tinuta ....si poc....drept in inima ! A cazut pe loc ca lovit de traznet!
- Bravo mai , flăcăule, bravo, felicitări ! - îmi zice paznicul Nicu
Imi salta inima de bucurie! Acum nu mai facea dum, dum , dum ci bagabum , bagabum! Nu lasa pusca de la ochi, ca nu cumva sa fie ranit si sa se ridice! Iar încordare! Incet , incet ne-am apropiat si am vazut porcul cazut.
Nu este el o namila mare dar este unul mediu , vorba nu știu cui... ,, nici prea mic, nici prea mare , nici gras nici slab , nici înalt, nici scund" cum e numai bine.
Dar pana la urma, ce contează mărimea, nu? Contează faptul ca l-a doborât! Acum se poate numi si el un mic vanator ?
Poze, cu micul trofeu, like-uri pe facebook, felicitari, telefoane! Mandrie nu glumă!
Dragi vanatori, cred ca pasiunea de a vana vine din interiorul fiecărui barbat , inca din cele mai vechi timpuri! Vânătoarea emana bărbăție, emana siguranta, te face sa te simți stăpân pe tine ! Te face una cu natura , cu padurea cu aerul, cu tot ce te înconjoară! Te face liber ca pasarea cerului si te face sa evadezi din lanțurile grijilor, te incarca de energie si te face sa fii deasupra tuturor? Am dreptate?
Desi, sunt femeie, cred ca am in sange acest microb, sunt sagetatoare ...ce naiba... Daca nu inteleg eu, atunci cine? Daca nu acum, atunci când?
In speranța ca v-am făcut sa va reamintiți primele sentimente trăite, la primul mistret doborat, va urez : ,, Trofee asa cum le doriți voi! ,,
Mariana Drăgănoiu, mama si sotie de vanatori iscusiți!