Prima zi după ajunul Crăciunului.
Nu este nevoie sa mă trezească nimeni când ceasul arata ora 5...Sunt treaz de ceva vreme...poate nici nu am dormit și doar am visat cum o sa fie la vânătoare
Bunicul meu îmi spune cu un glas încet,nestiind ca în acea seara nu dormisem aproape deloc și... încercând sa mă trezească... îmi spune:
-Tataica mergi cu mine ?!
Îmi venea sa urlu astfel încât toată lumea asta mare sa știe ca eu în acea dimineață merg la vânătoare
-Da, tataie. ..eu sunt treaz deja. ..sunt pregătit
Sa uitat la mine și era mândru.Nu am înțeles decât mult mai târziu de ce ochii lui erau umezi atunci când am răspuns. ..și de ce mă sărutat pe frunte cu atât de multa iubire
-Hai atunci!!!... spune lui mamaia sa te îmbrace gros pentru ca e ger afară.
Mi-am dat și eu seama de acest lucru când am vazut cum iarna pictase pe geamurile casutei noastre flori de gheata
Și pornim...afară este încă seara,nu se aude decât lătratul cainilor din sat și zăpadă înghețată care trosnește sub talpa bocancilor.Merg in spatele lui si simt atunci cand trag aer cum mi se lipesc narile,simt miros de iarna si de sarbatoare,parca manusile facute de bunica din lana nu mai sunt atat de calduroase si parca imi pare rau ca nu am luat inca vreo trei,patru perechi de pantaloni pe mine...dar uit repede si nu fac decat sa ma bucur de fiecare pas,de fiecare secunda petrecuta alaturi de bunicul meu in prima mea vanatoare
Drumul anevoios nu ma obosea deloc si ma gandeam cu nerabdare si cu teama cum o sa fie atunci cand va trage primul foc de arma...ma voi speria?!se va auzi foarte tare,vom reusi sa prindem ceva?!Erau 1000 de intrebari in capul meu...nu aveam raspuns la niciuna
Tot mergand incepe sa se lumineze facandu-si aparitia timid si soarele si dezvaluind una din cele mai frumoase peisaje vazute de mine vreodata...simteam ca timpul sa oprit vazand acel alb imaculat,pomii plini de omat si stralucind
M-am uitat la bunicul meu si l-am intrebat:
-Tataie,nu este asa ca cel mai frumos anotimp este iarna?!..A zambit si mi-a raspuns
-Toate anotimpurile au farmecul lor ,dar vezi tu natura face ca fiecare dintre ele sa fie diferit si de aceea trebuie sa o respectam.
In sfarsit am ajuns la coltul padurii iar bunicul imi spune de aici incolo sa nu mai vorbesti si sa incerci sa ramai nemiscat...inima imi batea din ce in ce mai tare,acel ger naprasnic parca nu il mai simteam
Ne asezam langa un copac batran cu fata spre camp si asteptam....nu se auzea decat sueratul vantului si copacii ce trosneau in padure sub greutatea zapezii...Ma uit la bunicul meu si il vad cum sufla in teava pustii care inghetase iar apoi cum ia 2 cartuse si incarca.La un momendat imi sopteste
-Tataie,sa iti misti degetele picioarelor
Nu trece foarte mult timp iar bunicul imi face semn sa ma uit in fata...erau doi iepuri care se jucau,aparuti parca din senin...nu imi venea sa cred cat de frumos era de privit tot ceea ce se petrecea...Era de vis totul...era exact asa cum imi imaginasem prima mea iesire la vanatoare
Acum totul lua o alta amploare...asteptam ca tataie sa traga,aveam emotii,oare va reusi,oare vor scapa...incepeam sa am indoieli atunci cand ii vedeam cat de frumos se joaca...cat de pura era acea joaca a lor,sa imi doresc ca bunicul sa rateze...dar ce puteam face?!...nu vroiam sa creada ca nu sunt pregatit sa merg la vanatoare,imi doream cu atat de multa ardoare sa mai merg...ma rugam doar sa se intample ceva si sa nu ii omoare
Tataie pune arma in umar,trage siguranta iar eu asteptam de acum sa aud focul de care imi era atat de teama si sa vad cum cel putin unul din iepuri cade...sa uitat la mine cu aceasi ochi umezi,s-a intors cu fata spre camp si a fluierat...iepurasi sau oprit si au ramas incremeniti cu urechile ciulite... tataie a lasat arma jos din umar,a frant-o,a zambit si mi-a spus:
-Vanatoarea nu inseamna neaparat sa ucizi,vanatoarea te invata sa iubeste natura,sa o protejezi,sa iubesti animalele,sa poti observa comportamentul lor.
Atunci a fost ziua in care am luat prima lectie de vanatoare si de viata.Aveam dor 7 ani,iar acum dupa 27 de ani, dupa ce am reusit sa devin si eu la randul meu vanator nu imi ramane sa iti spun decat ca te iubesc si MULTUMESC.
de Nedea Alexandru
| Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |
, si se ascunde dupa mine 
nu vroia sa traga ... 
. Eram sigur ca la putin peste 200m unde era ursul il lovea bine si ursul cadea , am facut practica cu el si il stiu cum trage ... dar el s-a speriat cind la vazut si nu a mai vroia sa traga ..... Nu am tras nici eu ... puteam sa o fac ... eu vroiam sa el sa dea jos ursul urs ... 
...
