Vinatoare si pescuit in Romania

de **adrian_ppp** pe 28 Sep 2008, 18:02

Ce stiti despre rotitul fals la cocosul de munte?

de **Lupul** pe 04 Noi 2008, 22:12

Am auzit de acest "fenomen" de la altii si de prin carti; eu, pana acum, nu am reusit sa-l vad.
Stiu doar ca are loc toamna. Atunci, in locurile de rotit, se aduna cocosii batrani ptr. a-i invata pe cei tineri strofele cantecului. Femelele nu participa la acest eveniment.

de **Alin3006** pe 05 Noi 2008, 11:47

Am citit undeva o povestioara cu un cocos de munte pe care l-a apucat brusc rotitul auzind cerbii boncanind.
Un soi de nostalgie a imperecherii...

de **adrian_ppp** pe 06 Noi 2008, 08:29

cine ce mai stie?... mi se pare ca este invaluit in mister acest rotit fals ..

de **Lupul** pe 21 Feb 2009, 08:42

Acum imi aduc aminte ca odata, acum 4-5 ani, intr-o toamna, undeva la limita inferiara a golului alpin am vazut mai multi cocosi adunati la un loc, putin mai departe am vazut si cateva gaini de aceea nu cred ca ar fi fost vorba de un rotit fals ( acesta pesupune, din cate stiu, doar prezenta cocosilor :lol:

). Atunci, erau probabil adunati din cauza ultimelor afine, dar cine poate sti !?

de **todohunter** pe 25 Mar 2009, 22:36

O nostalgie a perioadei de imperechere( cum spune Alin), sau dorinta de imperechere, manifestata la inceput si sfarsit de sezon rece, voi incerca sa le reliefez intr-o alta forma intr-un articol la care inca mai lucrez.
Inca putina rabdare....

de **Tranan** pe 05 Iun 2009, 19:11

Ccocosul cu care recent am avut eu de a face suferea de o astfel de problema. Rotitul continuase la el desi in mod normal se terminase de mult. O tinuse se pare atat de mult asa incat era deja practic ragusit si nu mai putea sa-si foloseasca vocea. Se pare ca fenomenul este mai des intalnit decat credeam.

de **Adrian S** pe 12 Iun 2009, 08:27

Al dracu cocos, dupa ce ca era recalcitrant mai era si ragusit. :lol:

de **todohunter** pe 09 Noi 2009, 22:17

Dupa cum va spuneam am incercat sa surprind in acest articol, ceea ce se stie mai putin despre rotiul fals si sper ca am resuit sa ma fac inteles, si am speranta ca poate cateva dintre informatiile urmatoare va vor fi de ajutor in planificarea viitoarelor iesiri....

Despre rotitul fals şi necesitatea cunoaşterii lui

Majoritatea vânătorilor cunosc foarte bine aspecte ce ţin de biologia vânatului, referitoare la hrană, linişte, adăpost, perioadă de împerechere etc. Toate aceste bioelemente sunt cruciale pentru vânatul din terenurile noastre şi cunoaşterea în detaliu a acestora de către vânători, ajută la asigurarea unui management cinegetic corespunzător şi productiv în fondurile de vânătoare.
O manifestare mai puţin cunoscută dar cu o importanţă deosebită pentru desfăşurarea vânătorii o reprezintă rotitul fals sau rotitul de toamna, aşa cum mai este cunoscut, al tetraonidelor ţării noastre (cocosul de munte, cocosul de mesteacăn şi ierunca).
Rotitul fals are loc în septembrie-octombrie raportat ca perioadă de timp la altitudinea terenurilor în care avem tetraonidele, şi la starea vremii.
În cartea „Enciclopedie zoocinegetica” scrisă de Georgescu Mitica şi Georgescu Cristian George la pagina 340 este specificat că rotitul fals este determinat de nesatisfacerea în sezonul obişnuit a instinctului de reproducere.
Declanşarea activităţii sexuale diferă de la o specie la alta şi este condiţionată în primul rând de factori externi ca: hrană, lungimea zilei, mersul vremii, variaţiile de temperatură şi mobilitatea vânatului respectiv. Toţi aceşti factori influenţează activitatea glandelor cu secreţie internă care se ştie că sunt în relaţionare cu aparatul reproducător.
Speciile care în mod normal scot un singur rând de pui pe an au perioada de împerechere de 3-4 săptămâni, cu manifestări specifice (rotitul- cocoşul de munte, cocoşul de mesteacan, ierunca, alergatul – căpriorul, boncănitul – cerbul etc.)
Cocoşul de munte după ce termină năpârlitul ( în luna septembrie – cu mici variaţii de la individ la individ şi în funcţie de vârstă şi sex) şi îmbracă penajul de iarnă, cântă toamna. Acest cântec de toamnă nu se finalizează cu copularea propriuzisă, fiind mai mult o manifestare sterilă de împerechere.
Pentru ieruncă, rotitul de toamnă – rotitul fals are un pronunţat caracter de competiţie teritorială, ocazie cu care se formează şi perechile şi se reîmparte teritoriul, la acestă manifestare participând şi tineretul ajuns la maturitate în primul an de viaţă. Spre deosebire de cocoşul de munte şi cel de mesteacăn care sunt specii poligame, ierunca este o pasăre monogamă cu o intensă viaţă de familie, chiar dacă cocoşul nu participă la clocit şi la creşterea puilor.
Deşi vârsta minimă de reproducere poate varia în funcţie de poziţia geografică a zonei şi de starea fiziologică a animalului, ierunca atinge vârsta minimă de reproducere la 1 an spre deosebire de cocoşul de munte sau cocoşul de mesteacăn a căror vârste minime de reproducere sunt stabilite a fi la 2 ani. Prin urmare ieruncile tinere în primul an de viaţă, în toamnă se despart de ierunca mamă, încep să se adune în perechi şi să-şi stabilească un teritoriu în vederea primei împerecheri din primăvara anului următor.
În încercarea de a înţelege şi a explica neştiinţific acest rotit fals, voi face câteva referiri în continuare la aspecte ce ţin de năpârlit, fluctuaţiile de greutate, gregarism, şi la factorii externi care influenţează activitatea glandelor cu secreţie internă.
Năpârlitul la tetraonide spre deosebire de alte specii se produce de-a lungul unei perioade mai mari de timp, schimbatul penajului la adulţi fiind similar cu reîmprospătarea materialului (penajului) degradat prin uzură ( scăldat în nisip, zbor printre arbori, bătăi între cocoşi în timpul rotitului de primăvară etc.)
La cocoşul de munte năpârlitul începe în iunie şi se termină în septembrie, penajul schimbându-se pe nesimţite nefiindu-i afectată capacitatea de zbor (găina începe năpârlitul după depunerea pontei şi se îmbracă complet mai tarziu decât cocoşul).
Penajul de iarnă cântăreşte cu aproape 25% mai mult decât cel de vară dar şi protejează mai bine, ritmul metabolic al organismului fiind mai scăzut, iar urmarea este că animalul consumă mai puţină energie de-a lungul perioadei critice de iarnă. Acest năpârlit se produce după rotitul de primăvară şi înainte de rotitul de toamnă. Poate că acest rotit fals este legat şi de finalitatea procesului de năpârlire şi schimbare a penajului, când cocoşii prin manifestările specifice îşi etalează penajul, culorile şi combinaţiile de culori ale acestuia, ritualul făcând parte din „impresionatul” joc nupţial.
Legându-ne de variaţiile de greutate, cum ies din iarnă, cocoşul de munte şi cel de mesteacăn încep să acumuleze în greutate ( ca urmare a exploziei de clorofilă din frunzuliţele si muguraşii proaspăt apăruţi – şi care după o iarnă sărăcăcioasă în hrană, reprezintă adevărate trufandale pentru păsări) având ca punct maxim de acumulare, începutul perioadei de rotit. Pe parcursul acestei perioade de împerechere, ca orice mascul care are un ritual şi se manifestă spectaculos de-a lungul ei, cocoşii pierd din greutatea cu care au început rotitul uneori şi până la 25%. De ce pierd din greutate? Datorită rotitului propriuzis, apoi din cauza bătăilor dintre cocoşi – care se desfăşoară cu o intensitate maximă, uneori rănindu-se de moarte, apoi şi din cauza hranei pe care o caută în această perioada; se ştie că frunzuliţa fagului este deja cât o moneda de 5 bani iar primii muguri care apar sunt jos catre poalele muntelui. Cocoşul aflat în căldurile dragostei trebuie să parcurgă o distanţă considerabilă între locul de rotit aflat la limita superioară a pădurilor de răşinoase şi locul de hrănire la început de primăvară, distanţă care îl solicită, având de zburat cale lungă – cu consum ridicat de energie.
Cocoşul reuşeşte să recupereze în greutate de-a lungul verii şi atinge apogeul în toamnă când hrănindu-se cu fructe coapte, de tot felul, acumulează în greutate pentru perioada grea de iarnă care urmează. Poate că şi această fluctuaţie de greutate coroborată şi cu alţi factori declanşează rotitul de toamnă, acesta producându-se ( poate numai ca o coincidenţă atunci când cocoşul atinge din nou o greutate maximă de toamnă), în septembrie-octombrie.
La ieruncă se întâmplă o scădere şi o creştere de greutate asemănătoare, chiar dacă fiind o pasăre monogamă activitatea sexuală – rotitul decurge cu mai puţine frământări decât la celelalte specii de tetraonidae.
Spre deosebire de cocoşul ieruncii care monogam trăieşte împreună cu perechea pe timpul iernii pe teritoriul stabilit încă din toamnă, cocoşul de munte şi cel de mesteacăn putem spune că duc o viaţă de grup, aceştia adunându-se mai mulţi în aşa numitele locuri de iernat – se pot descoperi uşor după grămăjoarele de excremente de sub arborii pe care dorm. Deşi cocoşii constituie grupuri monosexuale de iernat ( adică numai cocoşi sau numai găini), pe alocuri se mai pot observa printre lăsăturile de cocoş şi grămăjoare de găinaţ specifice ca formă şi mărime cu al găinilor.
Putem încerca şi o altă interpretare în descifrarea rotitului fals la cocoşul de munte şi cel de mesteacăn prin a spune ca această manifestare poate avea ca finalitate şi adunarea cocoşilor în zonele comune de rotit pentru a aştepta iarna. Trebuie menţionat ca pentru cocoşul de munte şi cocoşul de mesteacăn, locurile de rotit de toamnă coincid cu cele din primăvara următoare, uneori vânătorii având surpriza ca urcând la cerb să nimerească într-o bătaie nouă de cocoşi care rotesc fals de toamnă. Acel vânător poate să fie sigur că la primăvară aici va găsi cocoşii rotind şi nu în vechea bătaie, unde în toamnă nu a cântat nici un cocoş.
Nu este obligatoriu ca o zonă de rotit de primăvară să coincidă cu locurile de iernat. S-au constatat şi distanţe de kilometrii între aceste zone, dar se ştiu situaţii în care au şi coincis ( Ex: cocoşii dormeau în pădurea bătrână de brazi iarna, iar primăvara roteau pe aceeiaşi brazi, pe cei din marginea golului alpin sau din poieniţele de margine – aflate la nici 100 m de molizii pe care dormeau în timpul iernii).
Plecând de la faptul că declanşarea activităţii sexuale este condiţionată de factori externi ca temperatura şi lungimea zilei, am încercat să găsesc o corespondenţă între cele două perioade de rotit: fals- de toamnă, împerechere – de primăvară, şi anotimpurile astronomice – solstiţii şi echinocţii.
S-ar părea că există o legătură destul de strânsă între aceste fenomene (care condiţionează temperatura şi lungimea zilei şi a nopţilor) şi rotit. Să începem cu rotitul de toamnă care se situează în jurul perioadei medii de formare a echinocţiului de toamnă (23 Septembrie). În această perioadă ziua este egală cu noaptea, iar temperaturile încă nu sunt foarte scăzute, zilele călduroase ale lunii septembrie împingând acest rotit fals către jumătatea sau chiar sfârşitul lunii Octombrie, în timp ce o răcorire a vremii şi o scădere a temperaturilor la sfârşitul lui August şi începutul lui Septembrie, poate grăbii cocoşii să înceapă acest rotit de toamnă, simţind poate apropierea cu repeziciune a iernii.
Rotitul de primăvară se desfăşoară în apropierea perioadei medii de formare a echinocţiului de primăvară (21 Martie) când din nou ziua este la fel de lungă ca noaptea. Evident condiţiile vitrege de temperatură cu nopţi foarte reci la limita îngheţului, cu posibile ninsori sau viscole, pot împinge rotitul chiar şi dincolo de 1 Mai.
Au fost ani cu ierni blânde şi primăveri grăbite când prima dată menţionată în sezonul respectiv de început al rotitului a fost 6 Aprilie, dar şi ierni grele cu primăveri târzii când rotitul începea după 5, 6 sau chiar 10 Mai.
Ca o concluzie generală, se poate observa că cele două perioade de rotit se situează oarecum simetric faţă de solstiţiul de vară (21 iunie) cu aproximativ 90 zile înainte şi după acesta.
În decursul câtorva ani de când am început să urmăresc acest rotit fals am constatat că manifestările din toamnă nu presupun lupte între cocoşi şi nici rotit pe jos. Cocoşii îşi întrerup cântecul mai des şi îl finalizează de obicei cu o toacă rară şi înainte de răsăritul soarelui. Cocoşii bătrâni bat mai mult toaca decât cei tineri şi sunt mai vigilenţi decât în primăvară, luându-şi zborul la cea mai mică părere de pericol.
De obicei cocoşii îşi încep cântecul în jurul orelor 04.50 - 05.15, timid cu câteva „toace”, şi cu pauze destul de mari, urmând ca să cânte o strofă întreagă câteodată şi după o jumătate de oră (05.45). Cântecul ţine până pe la 06.50- 07.40, în funcţie de vremea din acea zi (orele şi minutele au fost însemnate de mine în urma ieşirilor pe teren, ca reprezentând prima „toacă” auzită şi respectiv încetarea cântecului, finalizat de cele mai multe ori cu o „toacă” din ce în ce mai rară şi cu pauze din ce în ce mai dese, ca în final să-şi ia zborul numai cocoşii, găinile rămânând prin bătaie). Şi pe timpul rotitului de toamnă participă găinile.
Primii la care începe declanşarea activităţii sexuale în primăvară sunt indivizii în plină putere-maturitate, urmând apoi clasele de vârstă tinere şi cele bătrâne. Am constatat că pe parcursul rotitului de toamnă se păstrează această clasare pe categorii de vârstă iar cocoşii tineri acum au tendinţa să cânte mai mult, fiind ultimii care părăsesc locul de rotit, nemaifiind luaţi la bătaie de cocoşii puternici. Ca şi în primăvară în zilele ploioase de toamnă, pe zile cu vânt sau frig excesiv cocoşii nu au cântat, deşi se aflau în bătaie ascunşi printre crengile dese ale brazilor (umblând prin bătaie reuşeam să-i mai sperii şi să-şi ia zborul, confirmându-mi prezenţa lor în pofida vremii potrivnice).
De ce susţin necesitatea cunoaşterii rotitului de toamnă? Pentru că acest rotit fals, ne oferă informaţii valoroase despre existenţa cocoşilor în vechile locuri de rotit sau posibila schimbare a acestora, putem observa o creştere sau o diminuare a numărului de cocoşi dintr-o bătaie comparativ cu rotitul de primăvară raportându-ne la aceeaşi locaţie, putem descoperi noi locuri de rotit chiar întâmplător ( urmărind boncănitul cerbilor) şi nu în ultimul rând acest rotit de toamnă reprezintă chiar perioada de vânătoare a ieruncilor, învăluită încă în mister pentru mulţi vânători.

de **Avenger** pe 10 Noi 2009, 21:07

Tranan scrie:Ccocosul cu care recent am avut eu de a face suferea de o astfel de problema. Rotitul continuase la el desi in mod normal se terminase de mult. O tinuse se pare atat de mult asa incat era deja practic ragusit si nu mai putea sa-si foloseasca vocea. Se pare ca fenomenul este mai des intalnit decat credeam.

Ceva reminiscente de la Viagra? :lol:

de **camby1** pe 21 Dec 2009, 20:00

http://www.youtube.com/watch?v=jipvjcP3 ... r_embedded

de **Alin3006** pe 04 Feb 2010, 11:29

camby1 scrie:http://www.youtube.com/watch?v=jipvjcP3oxE&feature=player_embedded

Excelenta filmarea, dar ala e rotit " pe bune" in nici un caz fals...

de **wachtelfeld** pe 05 Feb 2010, 14:43

...ma bag si eu cu toate ca nu-s un priceput al cocosului de munte ,insa ma fascineaza pasarea asta...
http://www.youtube.com/watch?v=_xSj5XcByuA&feature=fvw