Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 29 Mar 2024, 10:02

REFERAT - tevile lise si eficienta tirului

Sectiune creata prin colaborarile colegilor nostri - o reala biblioteca pentru orice vanator

Moderator: Mircea-B

REFERAT - tevile lise si eficienta tirului

Mesajde valpangica pe 12 Oct 2007, 08:53

POSTAT DE VIOLIV
in original si comentarii -
http://www.vinatorul.ro/forum/viewtopic.php?t=1776



Despre tevile lise ale armelor de vanatoare vreau doar sa aduc in discutie cateva detalii constructive si modul in care acestea influenteaza eficienta tirului. Intr-o ordine nu neaparat a importantei: lungimea, diametrul si variatiile acestuia, shock-ul.

Lungimea tevilor

este subiectul a nenumarate discutii, in special in ceea ce priveste capacitatea unei tevi mai lungi de a trimite incarcatura de alice mai departe. In comert exista arme cu lungimi ale tevilor care pleaca de la 45-48 cm (cu destinatie speciala) si ajung pana la 80 cm, chiar 90 cm. Cele mai uzuzale dimesiuni sunt cuprinse intre 66 si 76 cm. In practica, pulberile moderne, cu ardere rapida, isi termina combustia pana ce incarcatura parcurge cam 50-55 cm din teava. Dincolo de aceasta lungime, castigul de viteza al incarcaturii este minim, lungimea in plus a tevilor avand rolul de ‘stabiliza’ incarcatura (dupa unii autori) sau doar rol estetic si in echilibrarea armei (dupa alti autori). Desi s-au fabricat arme cu tevi de peste 1 m, aceasta se intampla cand se folosea pulberea neagra, pulbere care are un timp de ardere aproape dublu fata de pulberile moderne. Pana in urma cu 4-5 ani existau cateva modele cu tevi lungi de 90 cm (asa numitele ‘guss gun’) dar, in prezent, in fabricatie de serie mai exista doar la unul sau doi fabricanti modele in oferta. Practica a demonstrat ca aceste lungimi nu aduc niciun beneficiu focului, doar reduc manevrabilitatea armelor. Mai jos este un tabel cu valori ale vitezelor incarcaturilor trase din tevi de diferite lungimi (faceti voi conversia in unitati de masura europene, va rog!). Se observa clar ca cel mai mare castig de viteza, trecand de la tevi de 55 cm la cele de 70 cm, este de ordinul a 30 m/s iar din tevile de 76 cm incarcatura pleaca cu viteza chiar mai mica. In general, se considera ca intre 50 si 70 cm lungime a tevilor, castigul de viteza este de circa 10 m/s la fiecare 10 cm lungime in plus a tevii, dupa care nu se mai obtine niciun castig, ba chiar se pierde din viteza. De altfel, marea majoritate a armelor fabricate azi au lungimi ale tevilor de, in ordine, 71 cm, 66 cm, 76 cm. Dimensiunile mai mari sunt exceptionale, dimensiuni mai mici se intalnesc ceva mai frecvent – 60 cm, in special la armele combinate, 50-55 cm la cele destinate mai mult proiectilelor unice, in special ‘ghintuite’ sau pentru autoaparare, etc. Variatiile de lungime prezentate nu au rolul principal de a mari viteza incarcaturii ci de a adauga un pic de ‘balast’ in partea anterioara a armei pentru a obtine un echilibru mai bun si o tragere mai facila. In practica, datele pot fi influentate si de alti factori constructivi ai tevilor (diametrul real, shock, calitatea prelucrarii) astfel incat pot fi situatii cand din tevi de 60 cm incarcatura sa plece cu viteze mai mari decat din tevi de 70 cm. Pana la urma, alegerea unei lungimi a tevilor este mai mult o optiune personala a fiecaruia si intre limitele prezentate nu are chiar nicio importanta asupra vitezei incarcaturii.

Calibrul

Nu are rost sa insirui toate calibrele folosite ieri sau astazi la vanatoare atata vreme cat diferenta maxima de viteza a incarcaturii intre o arma de cal. 12 si una de cal. 20, avand aceeasi lungime a tevilor, acelasi shock si tragand acelasi tip de incarcatura este de ordinul a 10 m/s si, cel mai ciudat este ca poate fi atat in favoarea calibrului mai mic cat si in favoarea calibrului mai mare – depinde mai mult de cartuse decat de calibre. Nu viteza de pornire face diferenta in eficienta calibrelor. Pe numeroase teste facute in conditiile descrise mai sus s-a constat ca diametrul grupajului la o distanta data difera cam cu 5% maxim 10%, intre calibrul 28 si cal. 10 (acestea fiind extremele cele mai intalnite). In practica, un cal. 12 realizeaza acelasi diametru al grupajului cu un 20. Diferenta de eficienta se datoreaza modului in care aceste grupaje ajung sa fie egale. In calibrele mici, un procent mai mare de alice este in contact cu teava si se deformeaza. Faptul ca snopul se deschide mai repede fiind mai putin compact face ca influenta frecarii cu aerul sa se manifeste mai rapid asupra fiecarei alice in parte, traiectoriile acestora sunt cu ceva procente mai divergente si se raspandesc, proportional, ceva mai mult. Avand in vedere ca un numar mai mic de alice acopera aceeasi tinta, rarefierea acestora este mai mare si aici apare pierderea de eficienta. Determinand distantele de tragere la care acoperirea tintei sa fie la fel de deasa rezulta scaderi de circa 3-5 m de la un calibru superior la un cal inferior. Normal ca si diametrul grupajului va fi proportional mai mic la distanta mai mica. De aici rezulta parearea preconceputa ca armele in calibre mai mici trag mai grupat. Pot exista si variatiile pomenite de la arma la arma, dar, in general cam aceasta ete realitatea. Un adept american al cal. 20, mare tragator atat la talere cat si la vanat obisnuia sa spuna: ‘In mana unui tragator antrenat, nu exista lucru pe care sa-l poata face un 12 si un 20 nu!’

Calibrele magnum

Sunt o evolutie oarecum fireasca a constructiei armelor si munitiilor. Desi nu sunt chiar asa de noi cum pare (existau inca din anii ‘930 arme cu camere de 76 mm) raspandirea lor s-a facut simtita mai ales in ultimii 10 ani, de cand, mai toti producatorii de arme sau munitii au in oferta calibrele magnum. Productia eficienta a acestor arme a fost favorizata si de dezvoltarea materialelor folosite, astfel incat masa armei sa se mentina la valori acceptabile, rezistenta mecanismelor fiind asigurata prin calitatea metalelor si nu prin cresterea grosimii materialului. Scopul unui cartus cu camera de 76 mm este de a trimite in tinta o densitate mai mare de alice (avand o incarcatura mai mare – pana la 50% in plus fata de un catus normal). Propulsarea acestei incarcaturi nu se poate face, in cadrul aceluiasi calibru, decat prin folosirea unei cantitati mai mari de pulbere. Incarcatura mare avand o inertie mai mare, lungeste timpul de la percutie pana la inceperea deplasarii astfel incat pulberea arde pentru mai mult timp intr-un spatiu mic decat in cazul unui cartus normal, ducand la cresteri foarte mari de presiune in faza initiala. In fapt, aceste cresteri sunt atat de mari incat au necesitat si pulberi diferite fata de cartusele normale, pulberi cu ardere mai lenta care sa mentina presiunile in limite acceptabile. In consecinta, curba presiunii si cea a vitezei in cazul unui cartus magnum sufera o deplasare sprea dreapta fata de cea a unui cartus normal. In practica, lungimea tevii in care se produce arderea totala creste cam cu 2-3 inchi (5-8 cm), adica undeva spre 60-65 cm. Dincolo de aceasta lungime se intampla acelasi fenomen ca in cazul cartuselor normale. Practic, dincolo de 76 cm lungime a tevii nu se mai obtine niciun castig de viteza. Ce se intampla insa cu grupajul? Supuse la presiunea mult mai mare din momentele initiale, alicele au tendinta de a se deforma mai mult. Necesita, de aceea, bure de o constructie speciala, cu o amortizare mult mai eficienta a acestei presiuni suplimentare. Vechea pasla nu face fata in niciun caz. Burele moderne pentru catuse magnum sunt facute din materiale plastice speciale, cu o schema constructiva intens studiata si ofera o amortizare intr-adevar eficienta a socului initial (si costa cam cat tubul!). In aceasta configuratie a cartusului, nu se intampla mari diferente in teava. Snopul are acelasi comportament, doar ca are o densitate mai mare de alice la aceeasi distanta fata de un cartus normal. Coroborat cu energia inca suficienta a alicelor, distanta eficienta de tir cu un astfel de cartus poate creste cu 5-10 m fata de unul normal. Reamintesc ca viteza de plecare a incarcaturii nu difera fata de cea dintr-un cartus normal.
Cartusele supermagnum – cu singurul exponent 12/89. Paralela continua, cu diferentele ca presiunile cresc la dublul presiunilor fata de un cartus normal (maxim CIP 1100 bari), corespunzator cresterii incarcaturii la peste dublul unei incarcaturi normale. Armele sunt mai grele, insa, reculul este mult mai important (echivalentul unui calibru ‘big-african’) si castigul este aproape infim in practica vanatoreasca avand in vedere ca factorul care limiteaza cel mai mult eficienta tirului la distante mari este omul (prin dificultatea de a ochi o tinta situata la distanta mare) si nu arma. Acest calibru se adreseaza alicelor din alte metale decat plumbul, in general mai usoare, necesitand alice de diametre mai mari pentru aceeasi specie de vanat, mai putine in cartus si sbnop, in consecinta. Dubland incarcatura se egaleaza, oarecum, eficienta unui cartus normal cu alice de plumb. In practica, vechiul calibru 10, folosit inca de tragatorii americani, face cam cu 10% mai bine decat un 12/89 si asta la presiuni normale; e drept ca din arme ceva mai grele (cam 1 kg in plus), cu un recul echivalent dar mai bine tolerabil.

Configuratia interna a tevilor

Ma voi referi aici la constructia conului de racordare, a tevii in sine si a shock-ului.
Conul de racordare este o ‘piesa’ intermediara care face trecerea de la diametrul camerei cartusului la diametrul nominal al tevii, desenata astfel incat sa introduca incarcatura in teava. Aceasta arie de tranzitie are o mare importanta in comportamentul unei arme la o anumita incarcatura. In principal, exista doua tipuri constructive diferite prin lungimea conului: scurt si lung. Cei mai multi producatori fac acest con de doar ź pana la ˝ inchi iar aceasta panta foarte abrupta deformeaza un mare numar de alice. Prin lungirea conului de racordaj la peste 1 ˝ inchi, se reduce unghiul de intrare in teava si, ca urmare, numarul de alice deformate. Dupa unele aprecieri, un con lung poate creste densitatea grupajului la o distanta data cu max. 15%. Totodata se reduce si reculul armei prin reducerea rezistentei la inaintare a incarcaturii. Energia reculului nu se reduce, ci doar viteza acestuia, ca urmare creste timpul in care acesta se manifesta si perceptia este mai suportabila (practic intinde varful de presiune pe o durata mai lunga). In fotografie se observa diferentele intre cele doua tipuri constructive ale conului de racordare. Conul scurt a fos ales pentru ca lungimea burii nu putea fi crescuta peste o valoare acceptabila (bura avand, teoretic, lungimea aleasa in asa fel incat la intrarea in teava sa nu fi iesit inca din tub, pentru a limita scaparile de gaze intre bura si peretii tevii, scapari mai distructive asupra snopului decat lungimea conului). Odata cu aparitia burelor lungi, cu profil asemanator cu al unei garnituri de pompa la partea posterioara, cu capacitatea de a-si creste semnificativ diametrul dupa iesirea din tub, problema scaparii gazelor a fost mai bine controlata si conul de racordaj a putut fi construit mai lung. (In cate din prezentari sau prospecte ati citit aceasta valoare prezentata de producator?!)

Teava propriuzisa

Diametrul intern al tevilor nu este o masura batuta in cuie. In cadrul fiecarui calibru exista un minim si maxim (si chiar si acestea pot fi diferite, functie de tara in care au fost adoptate). Cu cat diametrul este mai mic, cu atat presiunea (in special varful) sunt mai mari. Daca in urma cu circa 20 ani, se incercase o oarecare standardizare si majoritatea constructorilor faceau tevile de cal. 12 de 18,2 +/-0,5 mm diametru, astazi, tevile prevazute cu camere de 76 mm au diametrul mai degraba spre 18,4 mm sau chiar mai mare. Aceasta crestere a diametrului tevii poarta numele de overbore. Backbore reprezinta, dupa unii autori, o crestere a diametrului ce intereseaza maxim jumatatea initiala a tevii, iar dupa altii este echivalent cu overbore, diametrul fiind crescut pe toata lungimea. Desi este mai cunoscut la producatorii americani, acest tip de constuctie s-a raspandit si in Europa in egala masura. Avantajul scaderii presiunii initiale ar fi, ca si in cazul conului lung de racordaj, un recul mai mic si o crestere a calitatii snopului prin scaderea numarului de alice deformate. In cazul armelor in cal. 12/89 nu este neobisnuita o teava de 18,6 mm. Exista si pareri care spun ca este o prostie care nu duce decat la scaderea vitezei de plecare a incarcaturii. Inclin sa nu iau in seama aceste ultime pareri pentru ca, pe de o parte, este destul de greu sa negi experienta si testele constructorilor iar, pe de alta parte, viteza incarcaturii nu se datoreaza numai impulsului initial ci si acumularii de pe tot traiectul tevii. Este foarte bine stiut ca se poate obtine aceeasi viteza cu presiuni maxime diferite doar gestionand timpul de ardere, adica tipul de pulbere folosit. Variante constructive mai exista, imaginatia oamenilor fiind nelimitata. In fabricatie curenta exista sistemul tribore de la Fabarm care presupune un profil interior al tevii ce se largeste lent, progresiv de la nivelul conului de racordaj pana spre jumatatea tevii pentru ca apoi sa se restranga progresiv pana la diametrul ‘nominal’ la unirea cu shock-ul. Fabricantul il lauda prezentandu-i caracteristici functionale mai bune decat ale sistemului back/overbore. Mai este incriminata de unii autori si eventuala scurtare a lungimii snopului de alice ceea ce ar oferi o densitate mai mare snopului. In practica, lungimea snopului s-a dovedit a fi extrem de putin influentata de acest aspect.
Despre shock si importanta lui am mai amintit. Prezint doar schematic cateva din cele mai intalnite modele constructive. Asemanator shock-ului skeet 1 este shock-ul hiperbolic ce completeaza teava tribore de la Fabarm, avand cam aceeasi constructie doar ca pantele ce-l alcatuiesc sunt construite arcuat si nu drepte.

In incheiere, cateva cuvinte despre testarea tevilor si rezultatele ce ar trebui obtinute (pattern-ul tevilor). Dupa cum am subliniat, constructia fiecarei pusti este diferita si o anumita arma va trage altfel cu un anumit tip de munitie. De aceea este indicata o testare in poligon a armei pentru a vedea in ce masura se incadreaza in parametrii doriti si, mai ales, in care din configuratii (daca arma suporta mai multe, ex. Shock interschimbabil). Cel mai simplu mod este de a trage intr-o tinta de cel putin 1/1 m cu doar un punct negru cam de 5 cm in centru, asezata la 35 m si tintind acel punct. Cu un compas, sau un disc de plastic transparent se incearca circumscrierea locului din tinta cu densitatea cea mai mare de alice. Centrul acestui cerc va fi considerat centrul snopului. Asa se stabileste deviatia specifica a armei fata de punctul ochit. Prin numararea alicelor ajunse in tinta si raportarea la totalitatea alicelor din cartus se obtine procentul de alice. Tragand apoi in tinta test standard se poate aprecia uniformitatea snopului.
valpangica
Site Admin
 
Mesaje: 1203
Membru din: 03 Ian 2004, 14:45
Locaţie: Bucuresti

Înapoi la Eseuri si referate

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 18 vizitatori

Publicitate