Vinatoare si pescuit in Romania

de **Peregrinus** pe 24 Iul 2010, 17:30

Ginduri despre etica soimaritului ,

in exercitarea Soimaritului , soimarii trebuie sa respecte aceleasi legi vinatoresti ca si vinatorii cu arma , in afara acestor legi , soimaritul cunoaste si legi proprii , fundamentale de etica soimareasca , rezultate in urma interactiunii dintre om si pasarea de prada .
In toate actiunile soimaresti , bunastarea pasarii de prada trebuie sa stea intotdeauna in centrul atentiei soimarului ! acest fapt trebuie avut in vedere in toate actiunile soimaresti in derulare ! Interesul prioritar al soimarului este ca pasarea lui de prada sa fie perfect sanatoasa si intr-o conditie fizica optima ! Toate actiunile soimaresti care nu satisfac aceasta conditie fundamentala ca de exemplu : infometarea , suprasolicitarea la vinatoare sau un mamagement neadecvat al pasariii de prada in cauza nu sint compatibile cu etica soimaritului !
Respect fata de creatura este una din cele mai inalte maxime a soimaritului ; respect in fata pasarii de prada dresate precum si in fata vinatului care urmeaza sa fie vinat etc . Soimaritul nu este un sport , nu este un concurs , la care sa simtim placere . Soimarul simte insa satisfactie in exercitarea acestei pasiuni , care este dusa la indeplinire in liniste in mijlocul naturii . Soimaritul are mult de a face cu cautarea armoniei si a perfectiunii interioare , chiar daca nu are nimic de ascuns , soimaritul nu cauta sa se afiseze in public .
Telul soimaritului este o interactiune armonica intre soimar , pasare de prada si ciine de vinatoare . In exercitarea soimaritului , soimarul incearca sa fie parte din comportamentul natural de vinatoare a pasarii de prada . Aici deranjeaza strigate puternice , nervii precum si strigatele de multumire . Natura nu cunoaste bucurie la vinatoare , in schimb cunoaste satisfactia , natura nu cunoaste crizele de nervi dar in schimb cunoaste dezamagirea si smerenia . Daca soimarul vrea sa fie parte a naturii trebuie sa tina neaparat seama de aceste principii de baza .
Fiecare soimar , la fiecare aparitie in revier sau in public are o raspundere in fata soimaritului in sine . Propriul interes si egoismul ocupind un rol secundar in fata binelui comunitatii , acest lucru fiind valabil atit in timpul vinatorii , cit si la respetarea perioadelor de protectie a vinatului etc . Numai printr-o vointa ancestrala de a nu aduce prejudicii naturii poate supravietui soimaritul in conditiile unei lumi care se distanteaza tot mai mult de aceasta .
A nu aduce prejudicii naturii - acest aspect este parte din managementul pasarii de prada. Soimaritul modern nu mai are nimic comun cu infometarea , sau ruperea vointei unei pasari de prada ! La fel nu este scuzabila suprasolicitarea unei pasari de prada la vinatoare . In soimaritul German numarul de prazi / zi / pasare de prada , se limiteaza inca de la inceputurile soimaritului modern , din anul 1920 , la patru prazi . Nu exista nici un motiv pentru ca acest numar de prazi / zi / pasare de prada sa fie depasit , acest fapt denotind deja lacomia . Fiecare piesa de vinat in plus peste aceasta cota zilnica denotind in acelasi timp lipsa de respect in fata creaturii , a maximelor soimaritului . O vinatoare reusita nu este oglindita prin numarul de piese vinate , ci din contra : un soimar bun se controleaza , stie sa-si controleze simturile ancestrale , si incearca ca la urmatoarea iesire la vinatoare sa-si imbunatateasca si sa-si perfectioneze stilul vinatorii ! Precum bine a spus si imparatul Friedrich II : soimarul sa nu-si caute implinirea in numarul prazilor , ci in dresajul pasarii , care sa prinda prada cu stil ! Aceasta Dogma este valabila si in ziua de astazi pentru toti soimarii sau viitorii soimari !
Altfel decit vinatorul cu arma , un soimar vineaza de obicei in mai multe reviere de vinatoare , este deci parte din etica soimaritului sa nu se vineze in reviere de vinatoare in care vineaza déjà un alt soimar – spiritul de camaradenie trebuie sa fie mai important decit propriul interes !
Conditia pentru existenta soimaritului este tinerea de pasari de prada . Totusi nu toate pasarile de prada ajunse in mina omului sint folosite in soimarit . Ideal insa ar fi ca fiecare din aceste pasari sa fie folosite numai pentru practicarea soimaritului sau pentru cresterea si inmultirea acestora in stare de captivitate .
Soimarii tin de regula si din proprie convingere doar doua pasari de prada , acest lucru ar trebui sa fie valabil indiferent daca aceste pasari sint specii indigene sau straine . Nu exista nici un motiv plauzibil in urma caruia un soimar sa tina doi Soimi calatori dar in schimb zece Soimi dunareni sau nordici !

( extras / traducere din : Gedanken zur Ethik der Falknerei )
Pt conformitate . http://www.Falknerei.de

Andrei .

de **RED_TAIL** pe 24 Iul 2010, 20:11

frumos. felicitari si tie Andrei pentru acest post. multi au nevoie sa inteleaga aceste lucruri.

de **Peregrinus** pe 27 Iul 2010, 01:12

merci !

Andrei .

de **Dusky** pe 30 Oct 2010, 02:28

Am recitit cu placere etica soimarului modern, si am comparat-o cu cea de la inceputurile civilizatiei moderne, unde avea o componente ritualica, ca un limbaj propriu, ocult si sacru in acelasi timp unde erau practicate ritualuri de trecere ca in orice scoala initiatica.Va redau aici paragraful din engleza, ma gadesc ca pt majoritatea nu mai necesita traducere:
The Language of Falconry
Since earliest of times, the hunt in Western Europe has been a privilege reserved exclusively for the rich and noble classes, as Van Ginneken (1914) clearly points out in his research on the origins of the hunting language in The Netherlands. However, those were the days when the upper classes still employed beaters and bearers and as a result, members of the lower ranks were also partly introduced to the specific hunting jargon and techniques commonly used in those days. As the lower classes were forbidden to hunt, they had no other choice than to turn to poaching, but for the most part, the wealthier knights and nobles managed to keep their specific hunting jargon to themselves and continued as a hidden language. In the 13th, 14th and even up to the 20th century, professional hunters and falconers became organised in mighty guilds, particularly in Holland, Germany and France. Following the invention of gunpowder and the introduction of the ‘German hunt’ (Deutsche Jagd), which required a far more demanding level of skills and knowledge from their members, the hunting and falconry guilds pulled their ranks closer together in an attempt to preserve their own ‘language’ and hunting techniques.

Furthermore, every new member to the guild and apprentice of this ‘hidden’ language had to serve for three years under a ‘tutor-prince’, as if they were being inaugurated to a new Kingdom. The novices were even left which such little freedom of speech that an official corporal punishment was installed and used on numerous occasions for when the young apprentice had mistakenly misused or even mutilated the honourable falconry terminology.

Van Gennep (1909), points out in his book Les Rites de Passage that such initiations have been (and sometimes still are, as is the case with students) common in all the civilised and lesser civilised countries, and can be traced back to the birth of civilisation, while the origins of hunting and falconry are even earlier. In most cases, these ancient induction rituals were meant as a ceremonial transition from boy to manhood, a passage from one group of humans to the other. The rituals were intended to be a ‘release’ from the old group that the apprentice had belonged to while also partly liberating him from his old language; from that moment on, he would not be not allowed to use it anymore. Then, after fulfilling a whole series of tasks and duties, the apprentice would be ´reborn´ into the guild. Before embarking on the adventure of the new life that lay before him, the young falconer apprentice had to learn a complete new secret language that would be the key that would allow him to enter the hidden world of falconry. Of these aged traditions, albeit in a very mild form, only the exclusive falconry language is all that remains.

sursa: http://www.websters-online-dictionary.o ... Search#922

Greu de imaginat de cata dedicatie, ardoare, curaj si spirit de sacrificiu aveai nevoie ca sa practici aceasta arta nobila, nu?

de **Peregrinus** pe 02 Noi 2010, 17:55

Buna Dusky ,

" Greu de imaginat de cata dedicatie, ardoare, curaj si spirit de sacrificiu aveai nevoie ca sa practici aceasta arta nobila, nu? " - da intr-adevar , este insa nevoie pe linga toate acestea si de multa ambitie , stapinire de sine , multa rabdare etc ...

Andrei .

de **corui** pe 23 Mar 2012, 19:34

Salut
Foarte tare m-as bucura daca toti soimarii si aspirantii la acest titlu ar intelege ca grija si respectul fata de pasarea de prada de care se ocupa la un moment dat , sunt pe primul loc in acest domeniu. Sunt inca persoane din pacate foarte departe de acest ideal, si nu doar in Romania.Cred ca tine de gradul de evolutie a fiecaruia, si mai cred ca acest aspect se reflecta in mod necesar si in viata, in alte aspecte ale ei.

de **Peregrinus** pe 01 Apr 2012, 16:18

Buna Dorin ,

deci pentru mine soimar adevarat, in adevaratul sens al cuvintului poate fi doar acela care respecta in primul rind natura , respecta pasarea de prada si numai dupa acea urmeaza vinatoarea cu aceasta / acestea.

Andrei .

de **george_i** pe 02 Apr 2012, 01:18

,, in adevaratul sens al cuvintului poate fi doar acela care respecta in primul rind natura , respecta pasarea de prada si numai dupa acea urmeaza vinatoarea cu aceasta / acestea.,,

Respectul fata de natura este esential indiferent ca este soimar sau vanator, din pacate multi nu mai sunt asa...

de **Peregrinus** pe 02 Apr 2012, 07:39

Da , intr-adevar multi vad vinatoarea in general din alta perspectiva , ceace in timp este o greseala enorma , mai ales ca numarul acestora este din ce in ce mai mare si natura cu legile ei este pur si simplu ignorata. Probleme insa vor aparea cu siguranta mai tirziu cind de obicei n-o sa se mai poata repara nimic , sau daca se va putea atunci doar in timp si cu costuri enorme , pacat .

Andrei .