Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 28 Mar 2024, 10:13

Planuri de management?

Forum dedicat discutiilor de interes general , cu specific vanatoresc , deschis tuturor iubitorilor si practicantilor acestei nobile arte . Va stam la dispozitie 24/24 ore !

Moderatori: adrian_ppp, biriuck, Sly_Fox, CCM, von BRAUN, Mircea-B

Re: Planuri de management?

Mesajde aghiuta pe 22 Dec 2011, 10:01

Asa e.
Ca sa ai prindere apropiata de 100% e bine sa faci plantarile dupa terminarea perioadei de vegetatie dar inainte de a incepe ingheturile.
De altfel,pepinierele care se respecta nici nu scot puieti la vanzare mai devreme de sfarsitul lui Octombrie.
Si inca ceva.Puietii sa nu fie "batrani";cel mult trei ani.
Avatar utilizator
aghiuta
Veteran
 
Mesaje: 1807
Membru din: 06 Ian 2009, 17:13
Locaţie: Suedia

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 22 Dec 2011, 19:09

La vremea asta s-ar mai putea planta?
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde aghiuta pe 22 Dec 2011, 19:28

catalin.vrabie scrie:La vremea asta s-ar mai putea planta?


Daca nu se anunta ingheturi la sol in urmatoarea perioada,DA.
Stii tehnologia de plantare?
Avatar utilizator
aghiuta
Veteran
 
Mesaje: 1807
Membru din: 06 Ian 2009, 17:13
Locaţie: Suedia

Re: Planuri de management?

Mesajde Frantz pe 27 Dec 2011, 23:04

De plantat e greu si mult.

Eu m-am gandit daca nu exista vreo posibilitate sa semanam?
De pilda trag cu diskul pe marginea canalului si seaman si gata. Creste.

Dar ce anume si cum o sa creasca?

Pentru salcam, am cumparat cateva kg de seminte scarificate, pentru maces se pare ca se face gem pe undeva si de acolo s-ar putea procura seminte?

Ce parere aveti?
Frantz
Membru important
 
Mesaje: 163
Membru din: 31 Ian 2007, 17:25
Locaţie: Florida

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 28 Dec 2011, 07:51

Nu sunt specialist, dar daca in natura salcamul si macesul se inmultesc, sigur se inmultesc din seminte. Deci ar trebui sa mearga. Cred insa ca timpul in care va ajunge la marimea care ne trebuie noua va fi mult mai mare decat daca i-am planta noi. Eu mi-am pregatit vreo 1000 si ceva de butasi de maces sa-i plantez la anul si mai vedem.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde Frantz pe 03 Ian 2012, 23:24

Pai da, dar 1000 butasi inseamna 1000m. Cum facem 50 km de liziere?
Cum facem 350 km?
Frantz
Membru important
 
Mesaje: 163
Membru din: 31 Ian 2007, 17:25
Locaţie: Florida

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 04 Ian 2012, 09:51

da, ai dreptate. Prin anii '60 s-au plantat multe liziere in Romania. Poate e cineva pe forum care are ceva date de atunci (cum s-au plantat, cand, etc.).
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde Tony77777 pe 06 Ian 2012, 21:13

...pt. dl. Franz, pentru un "specialist" de la alt specialist ...chiar daca in silvicultura (in Romania silvicultura a mers mana in mana cu cinegetica pana la un momnt dat)

In cele ce urmeaza o sa imi dau silinta sa demontez aproape toate cele afirmate de tine...
"Care este termenul pentru depunerea..." R: Lg. 407/2006, art. 17. (puteam sa iti dau termenul exact din lege, dar tu fiind un specialist o sa te descurci sigur).
"in RO organizarea cinegetica este un dezastru..." R: zici tu? ...sa te cred pe cuvant?...sau sa ma uit in statistici? ... sau poate sa verificam in teren?. In lipsa dovezilor eu, in locul tau nu as face afirmatii gratuite. Am umblat si eu prin ceva tari si in multe am ramas dezamagit de cinegetica (sau de specialistii) lor. Un alt coleg spunea pe forum ca a vazut in ungaria (si alte tari) cate 20 de capriori de pe autostrada, am si eu cateva intrebari: Esti sigur ca nu erau in tarcuri private? Daca am face un sondaj pe acest forum cu intrebarea, unde ati prefera sa vanati, in tarcuri sau in arboretele din Romania, care credeti ca ar fi raspunsul majoritar al vanatorilor?

"Eu, eu personal, o sa ma duc chiar in vacanta viitoare si o sa plantez liziere, daca altfel nu se poate."
R: Specialistule stii ce inseama liziera? (LIZIÉRĂ, liziere, s.f. 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit. 2. Fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii. [Pr.: -zi-e-] - Din fr. lisière. Sursa : DEX '98)
Eu presupun ca nu ai facut referire la stofa. Stadiile de dezvoltare ale arboretului sunt semintis, desis, nuielis, prajinis, paris, codrisor, codru mijlociu...

... am si eu vreo doi colegi plecati pe dincolo (eu am inteles ca concentratia de O3 este mai mare inca de la granita si astfel creierul se oxigeneaza mai bine) si cum au trecut granita au devenit specialisti mult mai buni decat mine (salariul lor o dovedeste).

Pentru adevaratii specialisti care au ramas in Romania si duc greul (chiar si cu piedicile celor care au uitat de unde au plecat si unde au facut studiile) ma inclin cu respect!
Tony77777
 
Mesaje: 8
Membru din: 02 Noi 2011, 20:20

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 06 Ian 2012, 22:56

Tony77777 scrie:
"Eu, eu personal, o sa ma duc chiar in vacanta viitoare si o sa plantez liziere, daca altfel nu se poate."
R: Specialistule stii ce inseama liziera? (LIZIÉRĂ, liziere, s.f. 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit. 2. Fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii. [Pr.: -zi-e-] - Din fr. lisière. Sursa : DEX '98)
Eu presupun ca nu ai facut referire la stofa. Stadiile de dezvoltare ale arboretului sunt semintis, desis, nuielis, prajinis, paris, codrisor, codru mijlociu...


1. Ma bucur ca avem printre noi inca un specialist. Eu unul, care nu am studii de specialitate, consider ca am de invatat de la oricine are experienta in domeniu sau are o scoala de specialitate.
2. Nu vreau sa ma transform in aparatorul lui Frantz (nici nu-l cunosc personal, dealtfel) dar cred ca tonul folosit de tine nu este unul potrivit. Daca esti specialist, da dovada de un nivel de cultura si bun simt suficient, incat sa-ti atragi respectul altora pentru anii de munca pe care ii ai in spate.
3. Ai dreptate in legatura cu liziera. Si eu, si Franz cred, am vorbit si ne-am gandit de fapt la perdelele forestiere care existau odata, sau la o portiune de 5-6 metri latime si o lungime variabila, in functie de lungimea solei, plantata cu salcam. In popor, daca nu stii, acestor zone li se spune "liziere", chiar daca in DEX definitia lizierei este alta. Parerea mea este ca te legi, intr-un mod nedemn, de un amanunt minor in discutia de mai sus.
4. Fiindca tot esti specialist, da-ti numele adevarat, ca nu cred ca ti-e rusine cu el, ca sa stim si noi pe cine sa contactam pentru diferite probleme in gestionarea fondului.
5. Daca tu, asa cum ai scris, consideri ca in Romania lucrurile in cinegetica stau bine, te rog vino cu niste argumente in favoarea acestei afirmatii, ca eu cat le-am cautat, nu am reusit inca sa le gasesc. Dar, nespecialist fiind, poate nu vad eu corect situatia.
6. Eu sunt unul din cei carora le trebuie un plan de management, dar unul corect, bazat pe realitatile de la mine din fond, nu unul copiat la indigo pentru vreo 10 beneficiari si semnat de un "specialist". Si fiindca veni vorba de realitatile de la mine din fond, vreau sa-ti spun, ca un argument ca cinegetica in Romania nu e pe un drum bun, ca evaluarile efectivelor de vanat facute in primavara lui 2011 nu au absolut nicio legatura cu realitatea din teren, ca vechiul gestionar avea in evidente vreo 30 de hranitori si mai multe sararii, dar in teren abia daca erau 3 si alea vai de mama lor, de mancare nici nu poate fi vorba, terenuri lucrate pentru vanat doar in visele mele, paznicul era sef de braonieri, etc. Sa mai continui? Astept argumente pro din partea ta.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 06 Ian 2012, 23:02

catalin.vrabie scrie:Nu sunt specialist, dar daca in natura salcamul si macesul se inmultesc, sigur se inmultesc din seminte. Deci ar trebui sa mearga. Cred insa ca timpul in care va ajunge la marimea care ne trebuie noua va fi mult mai mare decat daca i-am planta noi. Eu mi-am pregatit vreo 1000 si ceva de butasi de maces sa-i plantez la anul si mai vedem.


Tony77777, fiindca esti silvicultor, un raspuns la problema asta ar fi de ajutor. Eu am teren unde sa plantez fasii de salcam. Cum e mai indicat? Puieti sau seminte? Ma gandesc ca semintele ar fi mai usor de plantat mecanizat, insa timpul de crestere, daca s-ar prinde, ar fi mult mai mare.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde adigeo pe 07 Ian 2012, 08:42

Nici eu nu sunt specialist ,dar iti spun ca am vazut o perdea plantata in jurul unei ferme, vreo 8000 de puieti de salcam plantati manual , nu-mi venea sa cred cat au crescut in 2 ani . Sunt plantati pe randuri paralele si stiu ca a si bagat un tractoras printre ei pentru ceva lucrari .Nu stiu daca asa e bine, asa am vazut .
adigeo
Veteran
 
Mesaje: 349
Membru din: 14 Noi 2008, 13:55

Re: Planuri de management?

Mesajde jon2004 pe 07 Ian 2012, 10:24

catalin.vrabie scrie: Cum e mai indicat? Puieti sau seminte? Ma gandesc ca semintele ar fi mai usor de plantat mecanizat, insa timpul de crestere, daca s-ar prinde, ar fi mult mai mare.


Noi avem in "echipa" un inginer silvic . Din ceea ce am "furat" din discutiile cu el , am inteles ca pentru ceea ce ne trebuie noua , plantarea puietilor este mult mai eficienta , pentru ca timpul "de asteptare" este mai mic .
20
16
12
22LR
222RemMag
6,5x57
6,5x65
8x57
9,3x62
jon2004
Veteran
 
Mesaje: 1743
Membru din: 19 Aug 2004, 12:04
Locaţie: BARLAD,VASLUI

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 07 Ian 2012, 13:59

Si eu intuiam acelasi lucru, numai ca si Franz are dreptate. Ce faci cand trebuie sa plantezi 10.000 de puieti? Iti dai seama cat costa manopera?
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde Tony77777 pe 07 Ian 2012, 17:03

Pentru "catalin.vrabie"

Imi cer scuze ca nu am timp pentru ati da un raspuns mai amanuntit....

Salcamul alaturi de plopul euroamerican au cicluri de productie mici de ~25 ani...diferenta intre samnata si puietii apti de plantat este mica(1-3 ani)... cea mai ieftina metoda este prin mobilizarea solului si apoi semanare (1 kg. de samanta este cca. 500 lei).

Diferenta intre vechi gestionari si cei noi (eu fac parte dintre cei noi) nu o poti generaliza pe baza experientei tale, ce zici am dreptate? Daca in cazul F.V.-ului gestionat de tine au fost probleme mari atunci cu atata mai satisfacut vei fi cand dupa 10 ani de gestionare vei fi pus lucrurile la punct.

ma inclin cu respect!
P.S. In cea ce priveste tonul folosit in raspunsul pentru dl. Franz in momnetul in care am scris am crezut doar ca folosesc acelasi ton cu dansul, daca considerati ca tonul meu a fost mai grav atunci imi cer scuze umil!
Tony77777
 
Mesaje: 8
Membru din: 02 Noi 2011, 20:20

Re: Planuri de management?

Mesajde vasutcorneliu pe 09 Ian 2012, 10:48

Pentru a semăna sămânţa de salcâm, aceasta va trebui prelucrată anterior, altfel nu va germina din cauza tegumentului (invelişului) ceros dur şi impermeabil. Acest lucru se poate face prin metode mecanice sau chimice dar cea mai la îndemana metodă este forţarea prin opărirea cu apă. Procedeul constă în acoperirea seminţelor puse într-un vas corespunzător cu apă la temperatura de aprox. 80`C peste care se pune o pătură şi se lasă aşa cca. 12 ore. După traterea termică a seminţelor acestea se pot stratifica în nisip umed. Cea mai eficientă metodă de înfiinţare a unei culturi de salcâm este însă fără nici o îndoială prin plantarea de puieţi obtinuţi în pepinieră prin metoda descrisă mai sus, puieţi care vor fi plantaţi pe teren la o schemă (desime) care să satisfacă funcţia de protecţie a pâlcului, perdelei sau lizierei cum doriţi să o numiţi. În practică, pentru astfel de scopuri, puieţii se plantează la 0.5 m pe rând şi la 1 m între rânduri. Ca să fie eficientă, o asemenea remiză pentru vânat e bine să aibă o lăţime de min. 3-4 m şi mai degrabă înfiinţaţi cinci pâlcuri a 20 ari fiecare decât unul singur de un ha.
vasutcorneliu
Membru activ
 
Mesaje: 104
Membru din: 13 Mar 2009, 22:07

Re: Planuri de management?

Mesajde Frantz pe 10 Ian 2012, 15:09

Demontarea e buna. Si eu o aplic cand trebuie sa repar ceva. Demonteeeez si dupa aia pun la loc ceva mai bun care sa faca treaba.
Lizera fiind acea parte din marginea poalei anteriului popesc care se pupa, in acelasi timp si perdeaua este acel material textil care astepti sa se ridice cand "vaz la fereastra ta tarziu o lumina si nu stiu..."
Liziera fiind insa si acea parte a marginei de padure care se invecineaza cu terenul neimpadurit, iata asadar tocmai despre ce vorbeam: in camp, de-a lungul tarlalelor si santurilor, aceste liziere fac margine (ecoton),
atata doar ca le lipseste padurea din interior, de care nu avem nevoie pentru ca tzintuim gospodarirea fazanului. Asta pana sa vina cineva sa ne demonteze.
In ce priveste stiintele si specialistii din RO, acestea nefiind exprimate in scris, caci traditional ar fi ca stiintele sa se publice in jurnale (spre exemplu pentru Evropa:
Acta Theriologica, Folia Venatoria), deci specialistii romanesti tinandu-si ei stiintele pentru sine, am avut recent vreo 7-8 colegi care dau buzna la mine sa ma intrebe cum sa-si procure bilete de calatorie pentru Romania
unde spera sa se lumineze. Nu ma indoiesc ca si din alte multe tzari, procesiuni intregi de pelegrini dau navala catre Romania insetati fiind sa se adape la izvoarele stiintelor romanesti, in acelasi timp umplandu-si pluminii
cu norii din ce in ce mai grosi de O3 (made in Romania).
In sfarsit, nu inteleg la ce va umflati asa? Eu doar am deschis niste tabele de la "Fisele tehnice ale fondurilor" afisate pe Ministerul Mediului si m-am minunat la cata aberatie pot sa contina.
Dupa care, indignat fiind, am insistat ca cei care fac astfel de tabele nu sunt specialisti. Daca intre timpul de cand eu am dat bir cu fugitzii in occidentul decadent si acuma, in RO s-au format
multzime de specialisti in cinegetica (care mergea mana in mana cu silvicultura, chiar si la campiile manoase ale tzarii), "cu-atat mai bine tzarii si lor cu-atat mai bine!"
Parca, parca aud deja cum treburile merg zzzzzbarnaind. "specialistul" demontat
Frantz
Membru important
 
Mesaje: 163
Membru din: 31 Ian 2007, 17:25
Locaţie: Florida

Re: Planuri de management?

Mesajde Frantz pe 10 Ian 2012, 15:24

Am incercat sa pun aici un exemplu de Plan pentru un fond de campie. Nu merge.
Frantz
Membru important
 
Mesaje: 163
Membru din: 31 Ian 2007, 17:25
Locaţie: Florida

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 10 Ian 2012, 23:33

Te rog trimite-mi-l mie pe e-mail la catalin@black-valley.com. Incerc eu sa-l postez.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 10 Ian 2012, 23:41

Tony77777 scrie:
Diferenta intre vechi gestionari si cei noi (eu fac parte dintre cei noi) nu o poti generaliza pe baza experientei tale, ce zici am dreptate? Daca in cazul F.V.-ului gestionat de tine au fost probleme mari atunci cu atata mai satisfacut vei fi cand dupa 10 ani de gestionare vei fi pus lucrurile la punct.


Nu cred ca ai dreptate. Lucrurile care s-au intamplat la mine s-au intamplat la absolut toti gestionarii noi cu care eu am vorbit. Mai degraba cred ca situatiile unde fondul era bine gestionat constituie exceptia de la regula, si nu regula. Eu pana acum nu am intalnit nici macar un singur gestionar nou care sa spuna ca lucrurile erau OK cand a preluat fondul.
Sa stii ca satisfactia mea nu este sa "pun lucrurile la punct" in relatie cu ce a fost, ci sa fac fondul asa cum imi doresc eu. Si m-ar fi bucurat mult sa-l preiau cu 20 de hranitori de cervida, cu 30 de sararii, cu hranitori de fazan, etc.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde Frantz pe 11 Ian 2012, 23:11

Seminte de salcam, scarificate la Jurca Sebastian, tel. 0740-618-745, fax. 0259-352-460.
35 RON/kg. Mai mult nu stiu, eu am platit 10 kg, de incercare, sa vedem daca nataraii de la mine din sat sunt in stare sa le semene la primavara. Dupa aia vedem ce iasa.

Ce nedumerire am eu este: in locuri parasite, pe langa drum, creste natural, nu opareste nimeni, nu scarifica nimeni, cum se poate? Tot asa si porumbarul, cum a crescut natural si de ce noi trebuie sa depunem atata efort si cheltuiala ca sa il pornim? Eu vreau sa gasesc solutii simple si rapide.
Ceva care sa creasca si sa se intinda mai repede decat pot ailalti sa curete cu buldozerul :lol: :lol: :lol:
Cred ca aduc ceva de pe alta planeta.
Frantz
Membru important
 
Mesaje: 163
Membru din: 31 Ian 2007, 17:25
Locaţie: Florida

Re: Planuri de management?

Mesajde ssteffan pe 12 Ian 2012, 00:12

O sa cumpar si eu, o sa plantez o suprafata de 2500 mp cu salcami. Din cate am inteles semitele de salcam se fierb inainte de a fi plantate...?!
Ideal ar fi sa gasesc puieti dar de unde....
ssteffan
Veteran
 
Mesaje: 855
Membru din: 04 Apr 2008, 21:10
Locaţie: Giurgiu

Re: Planuri de management?

Mesajde ssteffan pe 12 Ian 2012, 00:18

Frantz scrie:Ceva care sa creasca si sa se intinda mai repede decat pot ailalti sa curete cu buldozerul


Salcamul este cel mai frumos, creste cel mai repede si da randamentul cel mai bun, nu?
Am inteles ca uneori este considerat specie invaziva :!: asta pentru ca strainii astia nu i-au cunoscut pe romanii tapinari-distrugatori....
ssteffan
Veteran
 
Mesaje: 855
Membru din: 04 Apr 2008, 21:10
Locaţie: Giurgiu

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 14:53

PLAN DE GOSPODĂRIRE PENTRU
FONDUL DE VÂNĂTOARE NR. 86 TEREMIA (FV86T), JUD. TIMIŞ GESTIONAR: ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR „TRIPLEX” DIN COMUNA VALCANI
INTRODUCERE
Acest plan de gospodărire este întocmit pe principii moderne de ecologie şi management cinegetic care vor încerca să schimbe   şabloanele şi dogma. Este necesar ca, atât personalul din teren, cât şi personalul de la nivel judeţean şi central, să înţeleagă că strategia de gospodărire restrictivă, în sigularitate, nu poate să îmbunătăţească productivitatea speciilor de vânat. O sărăcie păzită de 10 paznici rămâne tot sărăcie. Este timpul să trecem la implicare activă, să încercăm să îmbunătăţim condiţiile necesare sporirii populaţiilor de animale sălbatice din speciile de interes. Clima nu se poate modifica de către om, însă habitatul da. Aurel Comşia a scris în  1963:  „Cultura  vînatului este arta de a face ca solul şi apele să producă o recoltă justă şi susţinută de animale sălbatice şi viguroase, în armonie cu agricultura şi silvicultura, în scopuri economice, recreative şi  estetice.”  După cum vom vedea mai jos, armonia cu agricultura, sau mai degrabă lipsa armoniei cu agricultura este problema reală cea mai importantă care necesită rezolvare pe acest fond de vânătoare şi materialul de faţă va încerca să-i caute soluţii.
În ce priveşte  şabloanele şi dogma (MacNab, 1985), ar trebui clarificate, pe scurt, următoarele:
1. Populaţiile de animale sălbatice sunt în general stabile ca mărime numerică de la an la an şi această mărime reflectă condiţiile de mediu. În cazul de faţă (şi în general pentru vânatul mic) nu extragerea cu arma constituie factorul limitativ pentru populaţii. Noţiunea  de  „efectiv  optim”  este  o  noţiune abstractă, nivelul optim al unei populaţii nu se stabileşte în birou şi este mai important să facem ceva pentru îmbunătăţirea habitatului, care va ridica numărul animalelor ce se pot extrage cu arma, decât să stabilim cifre pe hârtie (cel puţin aceasta este orientarea nord-americană).
2. Vânătoarea este o îndeletnicire recreativă cu infuenţă puţină în reglarea populaţiilor de vânat mic. Se recunoaşte că prin vânătoare nivelul numeric al unei populaţii este mai mult sau mai puţin redus, însă nerealizarea  „planului  de  recoltă”  într-un an nu va duce la înmulţiri catastrofale pentru că populaţiile sunt reglate natural prin alte pârghii.
În teren există probleme serioase, acest plan va încerca identificarea lor şi va propune posibile soluţii. Îndeplinirea  „planului  de  recoltă”  la  coţofene şi la nevăstuici nu este una dintre problemele serioase. Tot astfel, nici întocmirea de tabele (fictive dar corecte aritmetic) nu face parte dintre metodele cinegeticii ştiinţifice contemporane, indiferent dacă este vorba despre hrănirea artificială a vânatului   cu   „hrană suplimentară”   (probabil   netrebuitoare   în acest caz), combaterea prădătoarelor, sau realizarea altor planuri.
În sfârşit, acest plan va adresa gospodărirea a trei specii: fazan, iepure şi căprior, deoarece acestea sunt speciile importante pe FV86T şi pentru ele există (cel puţin teoretic) posibilităţi reale de gospodărire care pot ridica nivelul recoltelor. Dintre speciile autohtone, potârnichea se află în situaţie disperată, însă până la elucidarea unor posibile căi de îmbunătăţire (la care se lucrează) nu se vânează şi deci nu o vom discuta. Mistreţul apare în ultimii ani sporadic sau accidental şi de asemenea nu considerăm că este necesar a fi incorporat în planul de gospodărire. Vânatul migrator acvatic şi bizamul depind de apă şi în condiţiile de secetă care predomină în ultimii ani, nu merită atenţie deosebită. Prădătoarele se vor aminti la subcapitolul respectiv.
CAP. I. DESCIEREA GENERALĂ A ZONEI STUDIATE.
1.1. Situarea geografică şi încadrarea  în  organizarea  administrativă.
Fondul de vânătoare numărul 86, Teremia (FV86T)  se  află  situat  în  partea  central  - vestică  a  Câmpiei   Arancăi  - compartimentul cel mai coborât, nord-vestic, al Câmpiei Torontalului (sectorul cel mai vestic al Câmpiei Banatului) care face parte din Câmpia Panonică.  Din  punct  de  vedere  administrativ  teritorial   se află în judeţul Timiş, pe teritoriul administrativ   al   comunelor   Dudeştii-Vechi, Teremia   Mare   şi   Valcani, la 67 km N-V de oraşul Timişoara, în apropierea frontierelor cu Serbia şi Ungaria (vezi fig. nr. 1).
1.2. Limite  şi  vecinătăţi.
După descrierea  din  “Fişa tehnică a  fondului”  publicată pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor
(http://www.mmediu.ro/paduri/vanatoare.htm) limitele FV86T sunt:
NORD: Valea  Aranca  de  la  frontiera  cu  Serbia  până  la  Dudeştii  Vechi.
EST: Drumul  comunal  Dudeştii  Vechi  - Nerău  apoi  drumul  naţional  de  la  Nerău  la  Teremia  Mare  şi   drumul comunal Teremia Mare – frontiera   iugoslavă.   Trebuie menţionat că în acest fel, dacă se calculează suprafaţa fondului cu limita drumul comunal Dudeştii-Vechi – Nerău, aceasta este de 8.652 ha şi nu corespunde cu suprafaţa de 8.980 ha din fişa tehnică  a fondului. În harta de la Minister limita estică se arată  a  fi  aproximativ  200  m  est de acest drum comunal (vezi fig. nr. 2).
SUD: Frontiera cu Iugoslavia.
VEST: Frontiera cu Iugoslavia.
Suprafata totala a FV86T, astfel demarcată, este de 8.980 ha, din care 8.041 ha productive cinegetic.
1.3. Căi  de  acces.
Accesul se poate face pe Drumul European (DN6) care duce de la Timişoara la Budapesta, până la oraşul Sânnicolaul Mare, de acolo pe DJ59C până la localitatea Teremia Mare, unde atingem limita sudică a FV86T.
1.4. Condiţii  staţionale  şi influenţa lor asupra principalelor specii de vânat din FV2C.
1.4.1. Condiţii  geologice,  geomorfologice  şi hidrologice. Principala utilizare a terenului.

Privită   în   ansamblu,   Câmpia   Arancăi   are   un   aspect   monoton,   de   câmpie   joasă,   cu   interfluvii   largi   şi   drepte, întrerupte,  în  unele  locuri,  de  movile  înălţate,  în  medie,  cu  2  - 3 m deasupra nivelului general al câmpiei. Altitudinea, pe raza FV86T,  oscilează  între  60  şi  82  m  deasupra  nivelului  mării. Ca urmare FV86T este un fond tipic de câmpie agricolă şi principala formă de folosinţă a terenurilor este cultura agricolă, peste care se suprapune păşunatul oilor.
Terenul agricol al FV86T se  constituie  din  următoarele  categorii  de  folosinţă  (aproximativ):  arabil   (89%),  păşuni  (1%),  luciu  de  apă  (2%), împădurit (1%) şi  neproductiv  (7%).  În  cea  ce  priveşte  solurile   care se întâlnesc pe teritoriul FV86T,  cernoziomurile  acoperă  mare  parte  a  suprafeţei totale, amestecate fiind  cu  hidrisoluri  (sau  lăcovişti),  sărături  si  protisoluri.
Principalii  factori  care  limitează  folosirea  agricolă  a  solurilor  pe  teritoriul  FV86T sunt: salinizarea (sărăturarea),  compactitatea  (pe  solurile  grele,  argiloase),  excesul  de  apă  la  suprafaţă  (băltiri)  şi  excesul   de  apă  din  adâncime  (determinat  de  urcarea  nivelului  apei  freatice).  Uneori,  apa care se infiltrează  de  la   suprafaţă   se   uneşte   cu   apa   din   orizontul   freatic.   În   acest   caz,   ţinând   cont   de   panta   extrem   de   redusă   a   câmpiei,   singura   posibilitate   de   eliminare   a   excesului   de   apă   este   evaporarea   (pe   cale   naturală)   sau   săparea  unor  rigole  de scurgere. Tocmai cu acest scop, din secolul al XVIII-lea  şi  până  în  prezent,  a  fost   construit  şi  întreţinut  un  sistem  de  canale  de  desecare  şi  drenaj  care  a  avut  ca  efect  coborârea  nivelului   apei freatice. Acest sistem de canale este deosebit de important pentru speciile de vânat deoarece produce  “efect  de  margine,”  asigură adăpost (în sine, ca atare) şi înlesneşte dezvoltarea unor comunităţi de vegetaţie spontană (vezi mai jos) în  formă liniară, de-a lungul marginilor sau chiar în adânciturile canalelor.
Calitatea terenurilor agricole din zonă a  avut  mult  de  suferit  în  ultimele  decenii  din  cauza  defrişării   aproape  totale  a  tufişurilor  şi  a  zăvoaielor  de  pe  lângă  canale  şi  cursuri  de  apă,  aplicarea  neraţională  a   îngrăşămintelor   şi   substanţelor   chimice   (a determinat distrugerea microorganismelor din sol, care contribuiau  la  transformarea  materiei  organice  în  humus),  poluarea  cu  diverse  substanţe,  aplicarea  unei   agrotehnici  neadecvate  (arături  „  pe  moale”,  irigarea  sub  presiune  care  determină  distrugerea, prin fărâmiţare,  a  structurii  solului),  etc.
1.4.2. Condiţii  climatice.  Regimul  termic,  pluviometric  şi eolian.
Clima Câmpiei Aranca este temperat-continentală,  cu  influenţe  vest-europene  şi  submediteraneene.   Primele   se   resimt   prin   predominarea   curenţilor   de   aer   vestic   şi   nord   vestic   şi   reducerea   contrastului   climatic  dintre  iarnă  şi  vară,  iar  influenţele  submediteraneene,  determinate  de  curenţii  de  aer  sud-vestici dinspre  Marea   Adriatică,  determină  o  „îmblânzire”  a  rigorilor  iernii.
Temperatura  medie  anuală  la  cea  mai  apropiată  staţie  este  de  10,8°  C,  cantitatea  medie  de  precipitaţii   este  relativ  redusă  (544,3  mm),  iar  numărul  de  zile  ploioase  este  redus  în  cursul  anului  (sub  110  zile).   Aceste   valori   probează   caracterul   arid,   de   stepă,   al   climatului   din   această   zonă.   Graficul   variaţiilor   de   temperatură  în  cursul  anului  indică  o  medie  multianuală  de  -1,7° C pentru  luna  ianuarie  şi  +21,7°  C   pentru  iulie  De  la  această  medie,  există  abateri:  - 6,4°  C  în  februarie  2003  şi  +24,6°  C  în  august  2003. Îngheţul  continuu  al  solului  se  înregistrează  numai  în  intervalul  25  decembrie  - 25  ianuarie,  ceea  ce  dă   culturilor de cereale   un   avans   în   dezvoltare   de   circa   trei   săptămâni   faţă   de   Dobrogea   sau   Câmpia   Română.  Din  acest  punct  de  vedere,  zona  a  fost  considerată ca cea mai favorabilă (referitor la România) pentru vânatul mic (iepure şi potârniche), demonstrat prin climogramele întocmite de Aurel Comşia (1963). În  intervalul  dintre  1960  şi 2010 s-a  petrecut  o  “îmblânzire”  semnificativă a climei locale, fapt care a schimbat necesităţile de hrană şi adăpost (şi ca urmare, măsuri gospodăreşti) ale speciilor de vânat, după cum vom vedea mai jos.
Primăverile,   deşi   sunt   mai   timpurii   decât   în   alte   regiuni   ale   ţării,   sunt   „capricioase”   fiind   semnalate,   adeseori, invazii de aer rece dinspre nord-est  în  a  doua  jumătate  a  lunii  martie  sau  în  aprilie.  Aceste   scurte  perioade  de  îngheţ  pot afecta productivitatea populaţiei  de  fazani.  Regimul  precipitaţilor  prezintă   oscilaţii   importante   în   cursul   anului.   În   medie,   numărul   de   zile   cu   precipitaţii   este   de   sub   110,   iar   cele   mai multe se produc în lunile mai-iunie (când pot infuenţa productivitatea populaţiei de iepuri şi fazani) şi   noiembrie-decembrie. Cel mai scurt este intervalul ianuarie-martie,   relativ   prin   cantităţile   foarte   reduse  de  zăpadă,  fapt  pozitiv  pentru  vânat.
Pentru fazan, Scărlătescu şi colab. (1960) arată că în zona Brno din Cehoslovacia, unde fazanii se prezintă bine în condiţii naturale, clima este mai severă decât în zona Timişoara, atât din punct de vedere al temperaturii cât şi precipitaţiilor, ca atare considerăm că în această zonă  clima  este  prielnică pentru speciile de vânat care ne interesează,  cu  menţiunea că uneori se pot produce perturbări care vor afecta productivitatea la iepure şi fazan prin distrugerea puilor. Periodic, aparent la un interval de aproximativ 10 ani, se pot întâmpla şi căderi abundente de zăpadă care împiedică accesul la hrană şi pot scădea efectivele la toate speciile de interes.
1.5. Condiţii  de  vegetaţie  şi influenţa lor asupra principalelor specii de vânat din FV86T. 1.5.1. Vegetaţia  forestieră.                    
Vegetaţia  lemnoasă  este  reprezentată  de  tufişuri  şi  arbusti  care  s-au dezvoltat pe terenuri neproductive, în lungul canalelor, al şanţurilor  şi  al căilor  de  comunicaţii.  Specia  predominantă în aceste liziere, sau perdele arborescente, este porumbarul (Prunus spinosa), ocazional înlocuit   de:   măceş,   plop,   salcie,   salcâm, stejar de câmpie, ulm şi lemn câinesc. Aceste liziere crescute de-a lungul şanţurilor produc “efect   de   margine”   şi asigură adăpost şi hrană pentru o multitudine   de   specii   de   animale   şi păsări sălbatice şi constituie  baza  (sau  “factorul  cheie”)  pentru  existenţa fazanilor, deoarece de-a lungul lor cocoşii de fazan îşi stabilesc teritoriile în primăvară. Fără cocoşi teritoriali nu se stabilesc în teren găini clocitoare şi ca urmare nu există producţie de fazani în fondul de vânătoare. Din păcate, în ultimii ani proprietarii agricoli defrişează agresiv aceste liziere sub pretextul că ele stau în calea maşinilor  agricole,   şi/sau că adăpostesc dăunători ai culturilor agricole.
1.5.2. Culturile agricole (principalele  culturi,  ponderea  lor,  modul  de  cultură,  mecanizare,  chimizare).
Vegetaţia ierboasă naturală se mai dezvoltă în spaţii deosebit de restrânse, de-a lungul canalelor de drenaj şi  nu  prezintă o mare importanţă pentru vânat deoarece este înlocuită, pe mare parte a terenului, prin specii de cultură care asigură din abundenţă hrana pentru animalele sălbatice. Se cultivă în principal cereale: grâu, porumb, orz şi în mai mică măsură floarea soarelui, sfeclă şi soia. În trecut se practica agricultura pe parcele mici de până la 10 ha, fapt care înlesnea producerea unor numere incredibile de iepuri, nu este deci nici un secret faptul că doar schimbările în tehnologia agricolă sunt răspunzătoare de scăderea numerică a acestei specii. Mai nou tendinţa către practicarea monoculturilor pe suprafeţe întinse (peste 100 ha) asigură doar un puls de hrană produsă abundent, urmat de sărăcie datorată inexistenţei în apropiere a altor surse de hrană. Monocultura a început să predomine deoarece vechii proprietari nu mai lucrează pământul, fie că l-au vândut, or l-au arendat unor firme agricole. Aceste intreprinderi au mai mare eficienţă dacă lucrează suprafeţe întinse,  cu  mijloace  mecanice  şi chimice care distrug atât vânatul adult cât mai cu seamă puii. Acest conflict de interese, între agricultori şi vânători, nu se poate rezolva decât dacă se va considera şi producerea vânatului ca parte secundară a utilizării terenului şi se va atinge un nivel de înţelegere între proprietarii pământului şi gospodarii vânatului.
1.6. Influenţe  ale  industriei  şi  zootehniei    asupra  principalelor  specii  de  vânat din FV86T.
1.6.1. Organizarea  zootehniei  (specii,  efective  orientative,  zone  păşunate,  perioade  de  păşunat).

Pe teritoriul fondului păşunează xx turme, totalizând un număr de xxxx oi. Conform datelor oficiale pe teritoriul  FV86T  există  105 ha păşune. Oieritul pare să fie o îndeletnicire rentabilă, din păcate crescătorii de oi nu le păşunează doar pe terenul arendat ci invadează cu ele tarlalele agricole după recoltare. Nucunoaştem dacă acest fapt se petrece abuziv, sau în urma unor înţelegeri legale. Datorită faptului că prezenţa oilor îndepărtează vânatul, iar câinii însoţitori alungă şi prind puii, ar fi bine să se facă investigaţii şi să se limiteze extinderea păşunatului la zonele legal atribuite pentru aceasta. De asemenea se poate investiga dacă se respectă limita numărului maxim de animale care pot fi păşunate legal.
1.6.3. Atitudinea  populaţiei  faţă  de  vânat  şi  distribuţia  aşezărilor  umane.
Atitudinea populaţiei umane este în general pozitivă sau neutră. Faptul că aşezările   umane   se   depopulează (tinerii pleacă la oraş sau în străinătate), grădinile, în special cele de la marginea satelor, nu se mai lucrează, produce habitat prielnic   pentru   fazani.   Problemă ar prezenta câinii şi pisicile care hoinăresc în spaţiile din apropiere, însă  aceasta  este  o  problemă uşor rezolvabilă.
CAP. II. SITUAŢIA FAUNEI CINEGETICE DIN FONDUL DE VÂNĂTOARE.
2.1. Speciile de vânat nerapitor stabil, efective, dinamica lor în ultimii ani. Evidenţa  recoltei  de  vânat  
nerăpitor  stabil.

Tabelul de mai jos prezintă situaţia tabelizată şi publicată în fişa fondului.

Specia  Specificatie  2001  2002 2003 2004  2005 2006 2007  2008  2009  2010

căprior    Efectiv   82    110 101 98  107 110 105  106   104   105
Cota   1    1 3/3 2/3  3/4 4/4 4/4  4/4   4/4   5/5
Recolta   1    1 3/2 2/2  3/4 4/4 4/4  4/4   4/4

iepure    Efectiv   880    904 997 1028  1097 1199 1217  1300  1320  1337
Cota   80    87 90 120  120 130 130  140    140   150
Recolta   80    87 90 120  120 130 130  140    140

fazan    Efectiv   463    668 688 685  737 771 720  700    635   600
Cota   100    131 120 110  100 120 120  130    130   130
Recolta   100    131 120 110  91 120 120  130    130

potârniche    Efectiv   6    10 24 30  24 48 55  40    37   40
Cota   0    0 0 0  0 0 0  0    0   0

 Recolta 0    0 0 0 0 0 0 0 0 0
Francisc Castiov a făcut recensământ la CĂPRIOR în aprilie 1991  (pe  fondul  nr.  1  Beba  Veche  şi nr. 2 Cheglevici, care au situatii similare cu FV86T) şi a aflat un număr mediu de 4,7 la 100 ha, cu raport de sexe 1:1,25. Ceea ce s-ar traduce ca 404 căpriori pentru FV86T, cifră mult mai credibilă dacă considerăm ceea ce se vede în teren, posibil însă să existe chiar mai mult. În condiţiile actuale este foarte dificil de stabilit efectivul total de căprior deoarece există multe pârloage şi desişuri în teren şi animalele stau ascunse în  ele.  Singura  metodă eficientă de evaluare în astfel de condiţii ar putea fi metoda Lincoln- Petersen de marcare şi recapturare, sau mai bine spus, marcare şi revedere. Prin această   tehnică se marchează cu proiectile colorate (paintgun) un număr de animale egal răspândite prin teren, să zicem 100. După aceea se fac observaţii intense încercând să se vizualizeze cât mai multe animale (chiar şi noaptea la far) şi se face raportul între câte animale marcate şi câte nemarcate s-au revăzut, dacă de pildă vedem 10 animale marcate şi 50 nemarcate, raportul este 1/5 şi noi avem în teren un total de 600 animale  (100  marcate  şi 500 nemarcate). Acest procedeu se poate folosi în combinaţie cu numărătoarea animalelor pe trasee bine stabilite când se pot număra noaptea, cu proiector, din maşină, străbătând spre exemplu   100   km   de   drum   de   pământ. Acest traseu, numărat în fiecare an, aproximativ în aceeaşi   perioadă din iarnă, atunci când câmpul este cel mai bine curăţat de vegetaţie, ne poate da indicii bunedespre evoluţia  populaţiei. Astfel nu vom mai avea nevoie  să repetăm marcarea cu vopsele. Procedura este cu atât mai importantă cu cât se poate aplica şi în alte fonduri cu habitat asemănător.
În ce priveşte recolta la căprior, aici datele din tabel ating nivelul ridicolului. În lume se recoltează peste 30% din populaţiile de cervide mici, spre exemplu Burbaite şi Csanyi (2009) arată că între 1984 şi 2005 în Europa se recoltau în medie 28,8% iar în Germania şi Austria  chiar  mai  mult,  din  populaţii în jur de 5,5 capriori/100 ha (cu menţiunea că în Europa Estica: Turcia, Albania, România, unde nu se ştie ce se întâmplă, recoltele erau în jur de 0,02%). Nu putem decât să ne întrebăm pentru ce aceste cifre conservative în România? Ele nu fac decât să încurajeze extragerea ilegală. Oricum, dacă tot suntem îngrijoraţi să nu  „distrugem”  populaţia, ce-ar fi să se încerce creşterea cifrei de recoltă, nu la 100 sau la 160, dar într-un experiment treptat, pentru primul an,  la  40.  Apoi,  dacă efectivele nu scad, se poate încerca 60 în anul următor, şi astfel se poate ajunge la normalizarea stării de fapt. Între timp se poate încerca   şi o evaluare mai exactă a efectivului real. Căpriorul este singura specie care este de fapt favorizată de monocultură, astfel încât viitorul acestei specii arată bine.
În ce priveşte IEPURELE, probabil că cifrele referitoare la efective reflectă mai bine realitatea. Şi aici trebuie arătat că terenul nu este omogen, iepurii nu sunt răspândiţi egal peste tot, iar metoda de evaluare prin suprafeţe de probă, la care se cere participarea unui grup mare de vânători, este destul de incertă. După aceea trebuie adăugat că stabilirea recoltei în funcţie de efectivul din primăvară este o metodă total lipsită de logică  (noroc  că  n-o prea face nimeni) deoarece aşa  numitul  „spor  anual”  se  va  produce  tocmai   după presupusele evaluări din luna martie şi  poate  varia  extrem  de  mult  în funcţie de o multitudine de factori (aţi auzit probabil  de  renumitul  „spor  negativ”  – Wasilewski, 1991). Prin urmare şi aici ar trebui elaborată o metodă expeditivă şi recomandăm tot numărătoarea din maşină, probabil cel mai bine noaptea cu reflectorul, pe traseu stabil de la an la an. Se pot număra repetat o multitudine de km, să zicem un traseu de 100 km, repetat de câte ori se va considera adecvat pentru calcularea unui indice exact. Se numără traseele după curăţarea vegetaţiei din teren şi  se  compară tendinţa de creştere sau descreştere de la an la an. În plus, mai putem spune că la primele vânători se vede imediat care este situaţia abundenţei (sau densităţii)   iepurilor,   dacă   sunt   se   vor   împuşca, iară dacă nu sunt nu se vor împuşca, indiferent de tabelele din dosare, de cotele de recoltă şi de efectivele optime stabilite. Dealtfel vom reproduce aici un fragment din caietul de teren al lui Francisc Castiov (fost organizător de grupă): „14  decembrie,  1992:  24  participanţi, recolta raportată: 17 iepuri, 4  fazani,  2  vulpi,  recolta  reală: 44 iepuri, 7 fazani, 1 vulpe; 03 ianuarie, 1993: 14 vânători, recolta raportată: 6 iepuri, 4 fazani, recolta reală: 22 iepuri, 10 fazani; 17 ianuarie, 1992: 17 vânători, 5 gonaşi, recolta raportată: 7 iepuri, 6 fazani, 1 vulpe, recolta reală: 28 iepuri, 5 fazani, 1 vulpe; 31 ianuarie, 1993: 26 participanţi, raportat: 4 iepuri, 16 fazani, 1 vulpe, real: 64  iepuri,  0  fazani,  1  vulpe”  ş.a.m.d. (probabil că fazanii nefiind existenţi trebuiau raportaţi ca să se îndeplinească „planul”).
Pentru FAZAN nici măcar nu înţelegem prin ce metode s-au obţinut cifrele (foarte exacte: 737, 771). Specialiştii în gospodărirea fazanilor recomandă numărători la locurile de concentrare în iarnă, ba chiar şi numărătoarea  din  avion  pe  zăpadă, de unde tot nu scot cifre exacte de efectiv total ci doar indici de dinamică a populaţiei. Dealtfel, ca şi în cazul iepurelui, o singură evaluare de primăvară nu ne spune prea mult despre starea şi evoluţia populaţiilor. Iată în fig. nr. 4 ce observaţii se fac în America pentru o gospodărire adecvată (Kimball, Kozicky şi Nelson (1956).
În ce priveşte recoltele din tabel, suntem înclinaţi să le considerăm destul de apropiate de realitate, probabil că în prezent se recoltează în jur de 120-130 cocoşi anual, dar despre acestea vom discuta mai mult la recomandările de gospodărire.
2.2. Efective  de  vânat    răpitor  stabil  şi  evidenţa  recoltei  de  vânat  răpitor  stabil. Tabelul de mai jos prezintă situaţia tabelizată şi publicată în fişa fondului.
Specia    Specificaţie   2001    2002   2003  2004  2005    2006   2007  2008  2009   2010

Vulpe    Efectiv   29    30   25  30  15    9   10  10  12   14

Cota   10    15   15  20  10    5   10  10  10   10

Recolta   10    14   9  3  5    2   5  10  10

Dihor    Efectiv   0    0   8  10  5    3   7  5  7   8

Cota   0    0   5  5  5    5   5  2  2

Recolta   0    0   5  5  5    5   5  2  2

Nevăstuică    Efectiv   0    4   15  15  10    8   7  5  8   6

Cota   0    0   5  5  5    5   5  5  5

Recolta   0    0   5  5  5    5   5  5  5

De unde vedem că începând cu 2008 vulpile şi  nevăstuicile  au fost aproape eradicate de pe teritoriul fondului!  Nu  ştim ce metodă de evaluare s-a folosit pentru nevăstuici. Ca să evităm ridicolul putem eventual fi de acord cu o estimare aproximativă a efectivului de vulpi (cam pe ghicite) şi cu înregistrarea recoltelor anuale la vulpe. Mai mult nu ar fi necesar.
2.3. Evidenţa  recoltei  de  vânat  de  pasaj.
Evidenţa recoltei de prepeliţe ar fi probabil bună pentru referinţe istorice. Alte specii de vânat de pasaj nu prezintă importanţă pentru FV86T deoarece nu există pe acest fond amenajări sau habitat de baltă natural. Ocazional pot apărea în timpul iernii concentrări de raţe şi gâşte sălbatice pe canale sau pe suprafeţe inundate în urma precipitaţiilor abundente, ele însă nu fac deocamdată obiectul gospodăririi. Dacă într-un viitor oarecare se vor face amenajări de habitat acvatic ele vor fi introduse în planurile de gospodărire. Aceste amenajări sunt posibile însă costisitoare, iar sursa de apă pentru menţinerea lor rămâne singurul mare impediment.
Pentru a nu se afecta exagerat populaţiile de păsări de pasaj recomandăm o limită zilnică de bucăţi (funcţie de specie) pe cap de vânător,  aşa  cum se practică spre exemplu în America. Dealtfel împuşcările nelimitate de prepeliţe adunate noaptea cu chemători electronice (sunt ele legale?) s-ar  putea  să afecteze specia. Un studiu asupra situaţiei se simte imperios necesar (dar cine să-l facă?), pentru că atunci când autorii acestui material vor găsi timp ca să îl facă (în  sistem  muncă voluntară) s-ar putea să fie prea târziu.
2.4. Evidenţa  recoltei  speciilor  dăunătoare  (câini  hoinari,  pisici  hoinare  etc.).
(La ce-o fi bună şi asta?). Fără nici o îndoială câinii şi pisicile hoinare nu au ce căuta în terenul de vânătoare, se vor îndepărta cu orice ocazie, însă a ţine  „evidenţa  recoltei”  la  aceste  specii  pare  a  fi  doar   un motiv pentru un tabel în plus.
2.5. Ecologia  şi  biologia  principalelor  specii  de  vânat,  cu  particularităţi în  zona  studiată.  Studiul   bonităţii  fondului  şi  calculul  efectivului  optim  pentru  principalele  specii  de  vânat.
CĂPRIOR: În studiul despre bonitate (Almaşan şi  colab.)  din  anii  1960,  în zona vestică a Câmpiei Banatului căpriorul apărea ca şi nonexistent. În 1988 Almaşan considera zona (inclusiv FV86T) ca făcând parte din categoria de bonitate I (cu efective optime de 72 căpriori la 1.000 ha). Tot astfel, Titza (1991) consideră ca optim 40-50/1.000 ha pentru  „căpriorul de câmpie”  din  Serbia.  În Franţa, Gerard şi colab. (1995) arată zone de câmpie cu efective de 50 şi chiar 180 căpriori la 1.000 ha. Zejda şi colab. (1991) arată pentru căpriorul de câmpie din Cehoslovacia densităţi între 50 şi 150 indivizi/1.000 ha.
Iată deci care este particularitatea locală a biologiei speciei: este vorba de tipul relativ nou de căprior „de  câmpie”  adaptat  pe  deplin  la  condiţiile locale lipsite de pădure. În  timpul  iernii  se  formează turme care devin cu atât mai mari cu cât terenul este mai curat. Acolo unde există pârloage întinse în care animalele se pot ascunde, turmele se destramă. Iarna căpriorii se hrănesc pe culturile de cereale înverzite. Primăvara, în jur de 20 mai, se produc fătările iezilor, tot în culturile de cereale păioase, de acum crescute destul ca să adăpostească   şi adulţii. În general se produc fătări duble, dacă scapă nevătămaţi în timpul recoltării cerealelor iezii au toate şansele de a supravieţui până la maturitate. Mai mult ca sigur că distrugerea iezilor în timpul recoltărilor constituie factorul limitativ pentru această specie, în special acolo unde se recoltează centripet, adică de la  marginea  tarlalei,  rotativ,  către centru, când iezii de căprior sunt împinşi către mijloc şi nu au mari şanse de scăpare. Recoltarea în timpul nopţii este de asemenea destructivă pentru că noaptea,  la  lumina  farurilor,  animalele  sunt  „stupefiate”  şi nu ştiu   cum  să-şi caute scăparea. Ploile abundente din perioada de creştere a puilor, care întârzie recoltările, duc la ani cu productivitate mare la această specie. Prădarea de către vulpi poate fi o altă cauză de mortalitate infantilă. Între 15 iulie-15 august are loc alergatul, dacă densitatea animalelor creşte peste 7- 8/100 ha ele produc pagube în culturi prin faptul că apleacă şi calcă plantele pe cărările de deplasare şi în cercurile specifice de alergat. După creşterea porumbului căpriorii se mută în aceste culturi. În toamnă stau în vegetaţie şi odată cu tăierea acesteia se vor muta din nou în culturile de cereale verzi.
IEPURELE: este specia tipică (tradiţională) pentru acest tip de habitat, unde în trecut atingea densităţi de peste 120/100 ha şi se recoltau în Banat sute de bucaţi la o zi de vânătoare (după cum descriu Ionel Pop şi alţi autori clasici de literatură vânătorească). Schimbările în sistemul de practicare a agriculturii au dus la scăderi drastice. În prezent, acolo unde mai există pârloage intercalate (mozaicate) cu diferite culturi pe spaţii de 2-5-10 ha, densităţile locale sunt încă destul de bune, astfel încât se pot recolta cu uşurinţă   20   iepuri   la   100   ha   fără a afecta nivelul populaţiei în anul următor. Acolo unde se lucrează pe monoclutură marea  majoritate  a  puilor  produşi sunt distruşi de către maşinile agricole (probabil că şi parte din adulţi). Femele produc în general câte patru generaţii de pui pe an, însă numai generaţiile II şi III par a fi importante pentru populaţie, puii din generaţiile I şi IV contribuie foarte puţin la spor, acesta fiind compus în proporţie de 80% din puii fătaţi în mai-august (Pepin, 1987). După Scărlătescu şi colab. (1960), femela fată câte 8 pui pe an şi în final sporul anual mediu pentru România se considera 0,75 pentru fiecare adult din primăvară. Aceasta fiind o modalitate foarte simplificată de calcul, în realitate sporul variază  extrem  de  mult  de  la  an  la  an  şi de la locaţie la locaţie.  Iepurii  sunt  de  obşte distribuiţi destul de uniform în teren, fără a se concentra în aglomerări precum căpriorii, sunt animale solitare şi numai în timpul împerecherilor se pot vedea 2-3 şi chiar mai mulţi masculi urmărind o femelă. Dacă nu selectează şi nu se concentrează cu predilecţie pe anumit tip de habitat, putem spune în schimb că evită parcelele întinse, curăţate total de vegetaţie, discuite şi netezite ca-n palmă.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 14:58

FAZAN. Scărălatescu  şi colab. (1960) au afirmat că fazanul preferă câmpiile pe care se găsesc păduri mici ca suprafaţă, conduse în sistem crâng, sau parcele cu arboret mărunt de-a lungul cursurilor de apă cu trestişuri şi boschete de mărăcini (probabil porumbar). De asemenea preferă vegetaţia hidrofilă (trestişuri şi păpurişuri). În studiile despre bonitatea fondurilor de vânătoare din România din anii 60-70 autorii considerau că fazanii necesită neapărat pădure pentru a exista. Autorii englezi Hill şi Robertson (1988) care şi-au petrecut întreaga carieră studiind numai fazani, susţin că de fapt fazanul este specie tipică de câmp agricol şi că acest habitat este locul lor de trai preferat, bineînţeles  cu  condiţia să  deţină suprafeţele mici de boschet, de preferinţă în formă liniară cu margini cât mai lungi. Importanţa acestor liziere de arbuşti constă în faptul că cocoşii de fazani îşi stabilesc în primăvară teritoriile în aşa fel încât să cuprindă spinăria de arbuşti unde se ascund la apropierea vreunui pericol. Teritoriile au o formă eliptică cu latura lungă de-a lungul lizierei, latura mică  se  extinde  în cultura de câmp. Se pot potrivi 4-5 teritorii la 1.000 m de liziera. În teritoriile lor cocoşii cheamă în aprilie şi mai, la vremea împerecherilor, şi la fiecare cocoş teritorial se asociază   5-10 găini care vor cuibări în apropiere. Deci, fără cocoşi   teritoriali pentru împerechere nu vor exista găini care să cuibărească în zonă. Iată de ce Hill şi  Robertson   consideră lizierele ca fiind factorul limitativ pentru populaţiile de fazani. Aceste liziere pot fi formate dintr-o multitudine de specii, nu contează structura de specii ci doar forma lor, trebuie să fie de peste 30 cm înălţime, cam 5-6 m laţime,  iar  desimea  să fie destul de mare pentru a permite mascarea păsărilor dar în acelaşi timp să permită o strecurare lesnicioasă astfel încât cocoşii să se poată îndepărta nevăzuţi de duşmani. Mai departe, pentru cuibăritul găinilor, Meyers şi colab. (1988) afirmă că cerealele păioase reprezintă habitat excelent, iar în cazul  pierderii  primei  ponte,  găinile  vor  recuibări repetat, uneori până la patru încercări. Problema este că cerealele sunt loc bun de cuibărit, însă nu reprezintă habitat corespunzător pentru creşterea puilor în sistemul de monocultură cu chimizare intensă, deoarece puii în primele 10 zile se hrănesc în  exclusivitate  cu  insecte  şi artropode, or tratarea culturilor le distruge sursa de hrană. Astfel, după lipsa lizierelor de arbuşti, lipsa hranei pentru pui în cultura de cereale este următorul factor limitativ pentru populaţiile de fazani. Totuşi, s-a arătat în repetate studii că familiile de fazani îţi duc traiul în marginea culturilor şi nu frecventează interiorul, astfel un plan de management care să evite stropirea intensă a marginilor de 6 m poate duce la o sporire mare a producţiei de fazani. La sfârşitul verii familiile de fazani se pot muta şi în cultura de porumb, unde vor frecventa din nou marginile. În toamnă şi  mai  apoi  în iarnă, fazanii se concentrează în locuri cu hrană dar şi cu adăpost, autorii Gates şi Hale (1974) afirmă că adăpostul este factorul de primă importanţă care îi ţine în loc, mai mult decât hrana, prin urmare hrana fără adăpost nu va menţine fazanii în loc, pe când   adăpostul corespunzător, chiar în condiţii de hrană deficitară îi va menţine. Fără îndoială ideal ar fi să le avem pe amândouă. În concluzie iată de ce monocultura de porumb, fără margini, fără liziere (pentru teritoriile cocoşilor)  şi fără intercalare cu păioase unde să cuibărească găinile, în ciuda abundenţei de boabe, nu va avea fazani în toamnă şi iarnă. În schimb, pentru concentrările de iernat, specialiştii recomandă culturi de câte 2 ha în amestec de porumb şi sorg la care fazanii se vor aduna chiar şi de la 3-4 km distanţă (bineînţeles cu condiţia ca ei să existe, să se fi produs).
În ce priveşte bonitatea şi efectivele optime cităm un fragment din Almaşan şi  colab.  (1960):  „Este  de   la sine înţeles că o astfel de lucrare (= bonitarea) nu poate fi elaborată şi nu-şi găseşte aplicabilitatea, decât în condiţiile unui stat socialist, în care vânatul, ca şi celelalte bogăţii  naturale,  este  un  bun  al   întregului popor. Din cîte cunoaştem, astăzi  suntem  singura  ţară în care s-a făcut lucrarea de clasificare pe bonitate a tuturor fondurilor de vînătoare, pe baza folosirii cheilor de determinare a capacităţii biogenice  a  terenurilor.”  (Bineînţeles, ceilalţi şi-au dat seama că nu are  rost  să  determini  chei  şi  bonitate,   care  oricum  se  schimbă  mereu,  este  mai  important  să  faci  ceva  pentru sporirea  potenţialului  productiv). Dar să discutăm puţin şi acest aspect care pentru necunoscători poate servi ca informaţie orientativă.
IEPURE. În lucrarea deja citată, Almaşan şi colab. (1960) încadrează în categoria I doar 95 fonduri de vânătoare din care 73 sunt în  Banat,  cu  efectiv  „mediu  de  viitor”  de  21,5 iepuri/100 ha. FV86T este inclus în această categorie, unde se spune de asemenea că:  „este  cunoscut  dealtfel  că  iepurele  găseşte aici cele mai bune condiţii  de  dezvoltare.”  În anul 1973, Popescu şi colab. degradează zona Timişoara la categoria II de bonitate cu efective optime între 10-15  iepuri  la  100  ha.  Şi ceea ce este şi mai ridicol, Almăşan, Popescu şi Scărlătescu (1973) degradează efectivul optim pentru bonitatea I de la 30 la numai 25 iepuri la  100  ha,  deoarece:  „densităţile  optime  este  necesar  să fie revizuite la anumite perioade de timp, acolo unde se schimbă condiţiile, astfel pentru terenurile cu iepuri din ţara noastră, din cauza folosirii tot mai intense a pesticidelor şi mecanizării în zona agricolă, terenurile cele mai bune nu mai pot atinge densităţi de 30 iepuri la 100 ha; aceasta a impus scăderea densităţii optime la maximum 25 iepuri  pe  100  ha.”  (Ei,  şi acuma ce facem? Dacă fenomenul se agravează scădem densitatea optimă la 5 şi  facem tabele noi?). Prin urmare la ce este bună această bonitare? Ca să ne dea motive (din nou) pentru întocmit tabele şi planuri? Nu ajunge oare să spunem că FV86T se află   în zona climatică şi geomorfologică din România care în trecut a produs efective incredibile  de  iepuri,  datorită sistemului agrotehnic practicat astăzi, efectivele s-au redus la 15-20/100 ha în primăvară, din care în condiţii normale putem recolta (teoretic) 0,75 bucăţi pentru fiecare iepure din primăvară  (şi  mai  departe  depinde   ce se poate face pe plan local pentru mai mult). Se recomandă însă a se estima efectivul imediat înainte (sau chiar în timpul primelelor zile) de sezon.
Pentru FAZAN şi CĂPRIOR referinţele la bonitate s-au făcut mai sus.
2.5.  Calculul  recoltei  şi  normalizarea efectivelor principalelor specii.
Pentru CĂPRIOR am văzut că posibilitaţile pot fi 7 dar chiar şi 10/100 ha în cazul în care agricultorii acceptă asemenea cifre. Efective de 800 căpriori se pot atinge dacă se protejează iezii nou născuţi în timpul lucrărilor agricole. De aici se pot recolta anual 30%, ambe sexe, 1/1.
Pentru IEPURE, în sistemul de monocultură, nu se întrevăd posibilităţi de a schimba radical situaţia, astfel încât se pot menţine cifrele practicate în prezent. Eventual, dacă se poate ajunge la o înţelegere cu agricultorii, astfel încât aceştia să ia în considerare protejarea iepurilor, să recolteze culturile centrifug şi nu în timpul nopţii, atunci probabil se poate creşte cota de recoltă.
Pentru FAZAN în schimb posibilităţile de schimbare a situaţiei sunt cele mai bune, dacă se dezvoltă lizierele şi dacă se protejează 6 m margini, se poate creşte recolta la 1.000 cocoşi pentru 1.000 ha teren gospodărit. În orice condiţie, după cum afirmă autorii din Anglia şi din America în consens (George şi colab. 1980; Hill şi Robertson 1988; Kimball, Kozicky şi Nelson 1956; Whiteside şi Guthery 1983), o populaţie de fazan nu poate fi afectată de recolte, dacă se recoltează numai cocoşii, în condiţii legale (adică fără maşini şi fără faruri,  cinstit  şi  pe  jos,  vânătoreşte). Prin urmare gospodărirea fazanilor pe FV86T trebuie să adreseze creşterea populaţiei şi a producţiei şi nu stabilirea cifrelor de recoltă, pur şi simplu nu găsim nici un rost acestor calculaţii şi cifre şi recomandăm renunţarea la restricţionarea recoltării cocoşilor de fazan.
CAP. III. SITUAŢIA AMENAJĂRII FONDULUI DE VÂNĂTOARE.
3.1. Organizarea fondului,  administrarea,  paza  şi  măsurile de  prevenire  a  îmbolnăvirilor.
După cum am afirmat la început, paza nu schimbă situaţia, accentul trebuie pus pe manipularea habitatului. În condiţiile existente se cunoaşte ce se petrece pe  teren,  braconajul  nu  pare  să mai fie o problemă, prin urmare se va menţine starea actuală, iar cu ocazia patrulărilor se vor extrage din teren toate prădătoarele care se văd, în funcţie de posibilităţi. Nu cunoaştem situaţii de îmbolnăviri şi nu preconizăm nici un fel de măsuri speciale pentru prevenirea lor.
3.2. Asigurarea  hranei  naturale  şi  complementare.
Din primăvară  până în toamnă, hrana pentru toate speciile este asigurată din abundenţă în culturile agricole şi prin creşterea vegetaţiei de tot felul. Momentul critic poate fi întâmpinat în iarnă, însă  numai   în  cazul  căderilor abundente de zăpadă, cu menţinere prelungită la sol. Aceste situaţii se întâmplă foarte rar, sau putem spune că nu se mai întâmplă deloc în ultimii ani datorită schimbării climei. Pentru iepure şi căprior se pot eventual stoca cantităţi de fân de lucernă, însă datorită faptului că necesarul folosirii lor este atât de imprevizibil şi improbabil, o astfel de acţiune nu se justifică. Afară de cazul în care hrana din stoc poate fi vândută şi reînnoită anual, ceea ce pare a fi destul de complicat. Astfel, probabil că cel mai bine este să se identifice furnizori de hrană (în felul crescătorilor de animale domestice), de la care, în caz de catastrofe climatice se va cumpara necesarul. Căpriorul se concentrează în turme pe tarlalele de cereale în iarnă, în zapada de adâncime scăzută scurmă şi se hrăneşte satisfăcător. Iepurii, datorită distribuţiei lor uniforme în teren şi aşa nu pot fi hrăniţi artificial. Singura acţiune în producere de hrană ar putea fi cultivarea de ogoare de hrană pentru fazanii concetraţi la iernat. Astfel, după cum recomandă Evrard (2000) şi  Larsen,  Crookston  şi Flake (1994) aceste ogoare trebuie amenajate în apropiere de adăpost, sau dacă se plantează amestec de porumb şi sorg acestea vor asigura şi adăpost temporar. Prin urmare, dacă se pot arenda 20-30 ha de pământ, în parcele de 2-3 ha, distanţate între ele la 2-3 km, în zonele propuse ca nuclee pentru gospodărirea fazanului (aşa cum se va discuta în paragraful următor), acestea se vor  cultiva  cu  amestec  de  porumb  şi sorg şi vor constitui centre de agregare pentru iernat. Fără îndoială porumbul va hrăni şi alte specii de sălbăticiuni.
3.3.  Asigurarea  condiţiilor  de  linişte  şi  adăpost.
Aici vom propune singura acţiune de anvergură care poate creşte în mod deosebit productivitatea pentru fazan. Într-o zonă  aleasă conform fig. nr. 5 se vor reconstitui perdelele de porumbar (sau alte specii de arbuşti) în lungul canalelor, sau se vor înfiinţa perdele noi acolo unde nu s-au raspandit în mod natural. Astfel în zona aproximativ triunghiulară dintre localitatea Valcani şi frontiera ce Serbia, cu suprafaţă aproximativă de 1.000 ha am calculat că se se pot înfiinţa 30 km de liziere de-al lungul canalelor şi şanţurilor care despart tarlalele agricole. În acest fel, imediat în anul II sau III după înfiinţare terenul va asigura habitat teritorial pentru 150 cocoşi, care vor avea în haremuri  cel  puţin 600  găini cuibăritoare,  care  la  rândul lor pot produce 6.000 ouă de fazan. De la această bază de pornire, mai departe depinde de ce măsuri protective se vor lua pentru supravieţuirea cuiburilor şi puilor eclozaţi. Dacă se poate negocia cu proprietarii sau cu lucrătorii agricoli să se evite stropirea intensivă cu chimicale a unor fâşii de 6 m în marginile tarlalelor, fără îndoială supravieţuirea puilor va fi deosebită şi în toamnă vor exista, după calculele autorilor Basket (1947) şi Dale (1965), 2.000 fazani ca spor de populaţie şi ca urmare 1.000 cocoşi posibil de recoltat cu arma. Dacă  aceste  fâşii de margine de 6 m se vor lăsa nerecoltate, tocmai cu scop de a produce fazani, sporirea în populaţia de toamnă devine şi mai pronunţată. În acest fel se creşte de zece ori nivelul de recoltă doar prin augmentarea a 1.000 ha. După acest prim experiment pilot, rămâne la latitudinea şi la buna înţelegere dintre gospodarii vânatului  şi lucrătorii agricoli dacă zone adiţionale se pot amenaja şi gospodări cu scop de a produce fazani.
Conform cu calculul simplu arătat, dacă toate marginile de tarlale de pe cuprinsul fondului se amenajează adecvat capacitatea de producere a fondului ajunge la aproximativ 8.000  cocoşi de fazani anual. Fără îndoială, lizierele de adăpost şi marginile nedisturbate vor spori şi productivitate la celelate specii.
De asemenea, (vezi  fig.  nr.  2)  FV86T  cuprinde  aproximativ  8  km  rambleu  de  cale  ferată  care  se  pot   amenaja  similar  cu  perdea  de  arbuşti  pe  toată  lungimea,  adăugând  alte  40  teritorii  pentru  fazani.
Referitor la căprior şi iepure, de asemenea, de data asta fără implicare deosebită şi fără mari cheltuieli (sau sacrificii) din partea gospodarilor de vânat şi  agricultorilor, dacă se poate negocia cu agricultorii ca aceştia să recolteze culturile în sistem centrifug, adică de la interior către exteriorul tarlalei, şi să renunţe la recoltările în cursul nopţii (unde  şi  când  este  cazul,  prin  consultarea  gospodarilor de vânat), aceasta fără îndoială poate salva o mulţime de pui. Depinde cât de receptivi se arată agricultorii, ar fi o bună idee să se înfiripeze o colaborare permanentă între gospodarii vânatului şi inginerii agronomi, în aşa fel încât orice acţiune de anvergură să ţină cont de starea populaţiilor de vânat, astfel dacă se poate încropi un  plan  de  gospodărire integrată, care să ia în considerare şi vânatul ca parte din producţia pământului, cu atât mai bine. În SUA arderile controlate de pădure nu se planifică în timpul producerii şi creşterii   puietului  sălbăticiunilor, spre exemplu.
3.4. Combaterea braconajului.
Prezenţa personalului angajat în teren va asigura împiedicarea braconajului. Din fericire FV86T se află situat într-o margine de ţară, ca să zicem aşa, departe de centre orăşeneşti, acolo unde toată lumea se cunoaşte şi orice activitate în teren se poate urmări adecvat. Totuşi,  doar  ca  o  reamintire:  “o  sărăcie   păzită  de  10  paznici  rămâne  tot  sărăcie!”
3.5. Măsuri  de  prevenire  a  pagubelor  în  culturi  agricole,  forestiere  şi  în  zootehnie.
Să dea dumnezeu ca acestea să se întâmple, fapt care indică populaţii peste nivelul dorit, caz în care măsurile sunt simple: extragere şi valorificare până când se ajunge la nivelul adecvat. Pagube pot fi aşteptate doar din partea căpriorilor şi aici din nou, colaborarea cu agricultorii va duce la stabilirea obiectivelor. Mistreţii   care   apar   accidental   în teren, după cum am mai discutat, nu fac subiectul planificării şi vor fi îndepărtaţi prin vânătoare.
3.6. Amenajări,  instalaţii şi construcţii cinegetice.
Singurele amenajări care se simt necesare sunt sărăriile pentru căprior. Acestea trebuie amplasate în aşa fel încât să fie accesibile fără a necesita deplasarea animalelor mai mult de un km. Probabil un număr de 40 de sărării vor fi suficiente, însă acestea trebuie să  fie  alimentat  în mod corespunzător cu amestecuri minerale.
3.7. Ogoare  pentru  hrana  vânatului  (suprafeţe,  specii  cultivate,  tehnologii  de  cultură,  recoltare  şi   depozitare,  producţia  obţinută  în  ultimul  sezon).
Pentru  fazan  practicienii  din  America  si  Europa  recomandă  culturi  în  amestec  de  porumb  şi  sorg,  pe   suprafeţe  de  aproximativ  2  ha  care  vor  constitui  zone  de  atracţie  în  timpul  iernii.  Trei  astfel de culturi pentru  1.000  ha  (0,6%),  în  combinaţie  cu  30  km  de  liziere  de-a  lungul  canalelor  şi  cu  protejarea  puilor   pe   margini   de   6   m   în   culturi,   vor   produce   rezultatele   preconizate   de   1.000   cocoşi   recoltabili.   Aceste   culturi  de  hrană  vor  fi  utilizate şi  de  alte  specii.
CAP. IV. VENITURI ŞI CHELTUIELI ESTIMATE A SE REALIZA.
6.1.  Venituri  din  vânătoare:  trofee  de  vânat,  carne  de  vânat,  coarne,  blănuri,  organizare  de   vânătoare,   fotografiere,  filmare  vânat.  Venituri  din  cotizaţii. Venituri din vânatul viu. Alte surse de venit. Cheltuieli. Rentabilitate.
FV86T se afla în zonă de câmp agricol unde proprietarii terenului scot venituri din activitate agricolă. Calculele  de  venituri  şi  pierderi  sunt  astfel  la  latitudinea  proprietarilor  agricoli.  Dacă  aceştia  doresc  să   redirecţioneze   o   parte   din   teren   către   producerea   de   vânat,   atunci   trebuie   stabilit   cât   anume   şi   numai   după   aceea   se   pot   face   calcule.   Spre   exemplu,   să   presupunem   că   înfiinţarea   de   liziere   la   100   ha   a   fost   realizată  (prin  plantare  sau  însămânţare  de  arbuşti  pe  şanţuri).  Mai  departe,  dacă  se  hotăreşte  protejarea   puilor   de   fazani   pe   marginile   de   6   m   ale   culturilor,   această   acţiune   poate   fi   graduală,   de   la   evitarea   stropirii  cu  chimicale,  până  la  nerecoltarea  respectivelor  suprafeţe  de  aproximativ  2,5  ha.  Prin  evitarea   stropirii  producţia  nu  este  sistată  total,  iar  prin  nerecoltare  se  vor  obţine,  spre  exemplu,  3.500  kg  grâu/ha   x  2,5  ha  =  8.700  kg  grâu  mai  puţin  x  266  €/tonă  =  2.315  €  pierdere  în  producţia  de  grâu/100 ha teren. Se produc  în  schimb  100  fazani  recoltabili  x  15  €  =  1.500  €  şi  totalul  este  o  pierdere  de  815  €/100  ha  teren.   Dacă  se  produc  200  fazani  recoltabili  (foarte  posibil  dealtfel)  la  100  ha,  balanţa  va  fi  pozitivă,  se  câştigă 685 €,  însă fazanii trebuie recoltaţi şi valorificaţi (ca  dealtfel  şi  grâul,  nu  cunoaştem  valoarea  fazanilor   vii pentru export). Pe lângă fazani, beneficiază din astfel de acţiuni şi celelalte specii şi astfel la aceleaşi 100 ha putem conta pe recoltarea a 20 iepuri şi 3  căpriori (din care un trofeu a cărui valoare nu poate fi pre-estimată).
În final, astfel de calcule nu pot fi făcute de către gospodarii vânatului fără colaborarea cu proprietarii de teren. Aceştia din urmă trebuie să decidă cât anume interes au în cultura vânatului şi cât anume din suprafaţa totală a fondului sunt doritori să redirecţioneze pentru producerea de vânat. Fără îndoială, din cele 8.600 ha ale FV86T, o parte sunt neproductive sau slab productive agricol. Aceste terenuri slab productive trebuiesc identificate şi redirecţionate către înfiinţarea de adăpost şi/sau hrană pentru speciile de vânat. Prezentul plan de gospodărire cinegetică este astfel doar unul tentativ, planificarea va fi făcută   în colaborare cu agricultorii, va fi un proces adaptiv, de lungă durată, cu integrarea de noi idei, pe măsură ce acestea vor fi identificate.
BIBLIOGRAFIE
Almăşan,  H.  1988.  Bonitatea  fondurilor  de  vînătoare  şi  efectivele  optime  la  principalele  specii  de  vînat   din  R.S.  România.  Studii  şi  cercetări  ICAS. Almăşan,  H.  şi  colab.  (1960).  Bonitatea  terenurilor  de  vînătoare  din  R.P.R.  pentru  principalele  specii  de   vînat. Studii  şi  cercetări  MEFMC, vol. XXIII: 5-35.
Almăşan,  H.,  Popescu,  C.C.  şi  Scărlătescu,  G.  (1973).  Criterii  de  clasificare  pe  bonitatea  a  fondurilor  de   vînătoare  din  România  pentru  speciile:  fazan,  iepure,  căprior,  cerb-lopătar,  cerb-carpatin,  mistreţ  şi  capră   neagră.  MEFMC, Studii  şi  cercetări.  Vînătoare:9-24.
Baskett, T.S. 1947. Cuibăritul şi productivitatea fazanului gulerat în nord-central Iowa (engl). Ecological Monographs, 17(1):1-30. Burbaite,  L  şi  Csanyi,  S.  (2009).  Schimbări  în  populaţii  şi  recolte  la  căpriorul  din  Europa  (engl).   Estonian Journal of Ecology, 58(3):169-180. Comşia,  A.  M.  1963.  Biologia  şi  principiile  culturii  vînatului.  Ed.  Academiei  R.P.R.
Evrard, J.O. 2000. Ogoare de   hrană   pentru   fazani   iarna   (engl).   Research, management findings (Wisconsin Dpt. Nat. Res.), 44:1-6.
Dale, F.H. 1956. Fazanul şi populaţiile de fazani. În “Fazanii  în  America  de  Nord  (engl).”  (D.L.  Allen.   edt.), pp.1-42. The Stackpole Company, Harrisburg, Penn. Gates,  J.M.  şi  Hale,  J.B.  1974.  Mişcarea  sezonieră,  folosirea  habitatului  de  iarnă  şi  distribuţia  populaţiei   la fazani în est-central Wisconsin (engl). Technical Bulletin no.76. Department of Natural Resources, Madison, Wisconsin. George,  R.R.  şi  colab.  1980.  Efectul  duratei  sezonului  de  vânătoare  asupra  populaţiilor  de  fazani  (engl).   Wildl. Soc. Bull. 8(4):279-283. Gerard,  J.F.,  şi  colab.  1995.  Grupări  mari  de  căpriori,  un  caracter  adaptiv?  (engl).  Terre Vie, 50:391-401. Hill,  D.,  şi  Robertson,  P.1988.  Fazanul.  Ecologie,  management  şi  conservare  (engl). BSP Proffesional Books, Oxford.
Kimball,  J.W.,  Kozicky,  E.L.  şi  Nelson,  B.A.  1956.  Fazanii  din  câmpii  şi  preerii.  În “Fazanii  în  America   de  Nord  (engl).”  (D.L.  Allen.  edt.), pp.204-263. The Stackpole Company, Harrisburg, Penn.
Larsen,   D.T.,   Crookston,   P.L.   şi   Flake,   L.D.   1994.   Factori   asociaţi   cu   folosirea   ogoarelor   de   hrană   de   către  fazani  în  iarnă  (engl).  Wildl. Soc. Bull. 22(4):620-626.
MacNab, J. 1985. Capacitatea de suport  şi  alte  şabloane  alunecoase  înrudite  (engl).  Wildlife Society Bulletin 13:403-410.
Meyers,   S.M.   şi   colab.   1988.   Folosirea   diferitelor   tipuri   de   adăpost   şi   supravieţuirea   puilor   de   fazani   guleraţi  (engl).  Northwest Science 62(1):36-40.
Pepin, D. 1987. Dinamica  unei  populaţii  de  iepure  de  câmp  intens  exploatată  pe  o  fermă  agricolă  întinsă   (engl). Journal of Applied Ecology 24:725-734.
Popescu,   C.C.   şi   colab.   1973.   Bonitarea   noilor   fonduri   de   vînătoare   din   România.   MEFMC,   Studii   şi   cercetări.  Vînătoare:25-57. Scărlătescu,  G.  şi  colab.  1960.  Contribuţii  la  cunoaşterea  biologiei  iepurelui  în  R.P.R.  Studii  şi  cercetări   MEF, vol. XXIII: 97-119.
Titza, L. 1991. Căpriorul de câmpie din Vojvodina (srb). Lovacke Novine. Wasilewski,  M.  1991.  Dinamica  unei  populaţii  de iepure (Lepus europaeus Pallas, 1778) în Polonia Centrală  (engl).  Acta Theriologica 36(3-4):267-274. Whiteside,  R.W.  şi  Guthery,  F.S.  1983.  Efectul  vânătorii  asupra  fazanilor  guleraţi  în  nord-vest Texas (engl). Wildl. Soc. Bull. 11(3):250-252.
Zejda, J. şi  colab.  1991.  Estimarea  densităţii  la  căpriorul  de  câmpie  prin  numărători  totale  (engl).  Folia Zoologica 40(1):25-36.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 15:00

N-am reusit foarte bine sa pun tabelele si nu am reusit nicicum sa incarc ultimile planse.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 15:03

Planul este intocmit de Francisc Castiov pentru un fond de vanatoare din Timis, si pentru ca nu a reusit sa-l posteze, am incercat eu. Imi cer scuze ca nu am facut aceasta mentiune la inceput, acolo unde ii era locul.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 16:08

Frantz, aseara cand am ajuns acasa, am citit pe nerasuflate Planul. El se potriveste in proportie de 80% situatiei de la mine din fond, cu mentiunea ca la mine exista si mistret care poate fi inmultit.
De la prima noastra discutie si pana azi noapte, cand am citit Planul tau, am reusit sa citesc si eu pe Hill and Robertson (referitor la fazani) si pe GR Potts (referitor la potarniche). Practic esenta celor doua lucrari am regasit-o in acest plan, plan care are o viziune total diferita de ceea ce se face acum la noi in tara.
Sa le luam pe rand.
Capriorii. La mine in fond exista suprafete mari cu monoculturi (in jur de 2000Ha) si totusi efectivele de caprior nu sunt prea mari. E adevarat ca au fost braconati, insa modelul de calcul folosit de tine pentru inmultirea anuala si atingerea unui efectiv de 600-800 capriori cred ca este prea mult. Problema pe care mi-o pun eu este daca aceasta populatie atat de densa la mine in fond, ar pastra limitele fondului, in loc sa migreze catre zone mai putin populate din afara fondului, chiar daca acolo ar avea mai putina liniste. As putea sa ii tin la mine in fond doar asigurandu-le sarea cu minerale? si linistea? Fiind atat de multi, nu vor migra pe terenurile cultivate din afara fondului meu, datorita sentimentului de teritorialitate pe care il manifesta masculii?
Fazan.Aici lucrurile sunt mai simple. am facut deja primii pasi prin asigurarea a aproximativ 15Ha de teren pentru ei, in fisii de 1-3 Ha pe zona care ma intereseaza pe mine sa o am populata intens cu fazani. Cred si aici, ca cifrele referitoare la efectivul care se poate atinge, sunt totusi cam mari in Planul tau. M-as bucura sa pot ajunge acolo, dar cred ca o recolta anuala de 800 de cocosi este mai mult de domeniul idealului, daca nu se aplica metoda cresterii in captivitate si a eliberarii la stadiul de adult in teren, cu 1-2 zile inainte de actiunea de vanatoare.
PotarnicheCand mi-am propus sa ma ocup un pic de potarnichi, eram destul de increzator, gandind ca daca se poate pentru fazan, de ce sa nu se poata si pentru potarniche. Dupa ce am citit cartea lui Potts insa, am renuntat la a ma ocupa, cel putin pentru moment, de inmultirea ei, sperand intr-o crestere a efectivelor ca un efect complementar al masurilor luate cu dedicatie pentru fazan. Am ajuns la aceasta concluzie din mai multe motive:
- potarnichea isi are arealul in culturile intinse, mai exact la marginea culturilor intinse, si cuibareste indeosebi in iarba veche de un an care se gaseste de-a lungul gardurilor dintre parcele sau proprietati (care la mine nu exista absolut deloc)
- zonele cultivate cu monoculturi, pe sole mari (peste 100Ha), sunt lucrate mecanizat, de oameni sau firme care urmaresc productii cat mai mari si care utilizeaza erbicide si insecticide. Asa cum bine ai punctat in Plan, in primele 10 zile din viata, puii de potarniche se hranesc exclusiv cu insecte. In acelasi timp, 80% din rata mortalitatii survine in primele 20 de zile de viata, pe primul loc intre cauze fiind lipsa hranei. La acest moment imi este imposibil sa conving pe cel care lucreaza terenul sa nu mai foloseasca insecticide. In cel mai fericit caz voi incerca sa discut cu el posibilitatea ca macar sa-mi lase o banda de 6m la marginea solei care sa fie netratata cu insecticide. Spre deosebire de potarniche, zona pe care mi-am ales-o eu pentru fazan este formata din parcele mici, de 0,5-2Ha, apartine micilor privati, oameni de rand, care nu folosesc erbicide si insecticide pentru ca nu este o solutie viabila economic. Acest lucru imi ofera mie punctul de plecare in actiunea de marire a efectivului.
- in mare parte din suprafata fondului meu, zonele necultivate (insemnand aici inclusiv canale, delimitari intre parcele, etc) sunt acoperite cu stuf, nu cu diferite soiuri de iarba cu semintele carora se hranesc potarnichile. Stuful nu este propice pentru asigurarea unui mediu potrivit pentru potarniche.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 16:15

Iepure
In momentul de fata efectivul de iepure la mine in fond este extrem de slab. Probabil ca sunt mai multe cauze.(o posibila boala, faptul ca in primavara, in perioada cand puii erau mici, au fost niste ploi reci, braconajul, numar mare de pradatori, etc.) Ce am observat eu, si nu am o explicatie pentru acest fapt, este ca am o zona de aproape 500-600Ha unde nu vad niciodata iepuri, de fapt nu vad vanat de niciun fel. Aceasta zona este un camp necultivat, fara stuf pe el, cu o iarba marunta gen islaz si ici colo ceva tufe. Desi acelasi habitat se regaseste si in alte zone ale fondului, acolo vad iepuri, aici nu. De ce? Deasemenea, nu vad iepuri pe suprafele compacte (peste 100Ha) cultivate cu grau, desi aici ar trebui noaptea sa-i gasesc la mancare.
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 18:51

si plansele:
Imagine
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

Re: Planuri de management?

Mesajde catalin.vrabie pe 12 Ian 2012, 18:53

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine
catalin.vrabie
Veteran
 
Mesaje: 669
Membru din: 07 Feb 2006, 15:54
Locaţie: Focsani

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Vanatoare discutii generale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 20 vizitatori

Publicitate