M-am tot gandit ce nume sa dau povestii. Si m-am tot gandit care era probabilitatea sa se intample ce s-a intamplat, sau sa fiu crezut fara poze doveditoare. Pentru ca in urma acestei peripetii la cerb am fost acuzat ca am facut diverse chestii in scaldatoare, cand eram mic, ca am calcat in diverse chestii cand am plecat si tot asa. Motivul pentru care am avut atata noroc nu-l pot afla, dar se pare ca bunul Hubertus a fost alaturi de noi si ca aceasta vanatoare s-a desfasurat sub semnul lui. Si tot la fel de adevarat e ca – asa cum spunea un coleg forumist – exista vanat “al tau“ pe care nu ti-l poate lua nimeni. Adanca vorba…

Cainii erau 3. Granicerul i-a legat cu un lant pe doi din ei si cu o sarma pe al treilea, in urma cu 4 zile, cand a dat prima zapada. In prima zi le-a dat cate juma de paine, apoi numai apa. De 3 zile, doar apa. Celui mai mare, o corcitura de alsacian cu ciobanesc, un caine oribil de altfel, au inceput sa i se vada coastele. Cel mijlociu n-are nici o urma de rasa in el. Sta sub scara casei granicerilor, ascuns de ploaie, si roade l