La nivelul țării noastre, folosirea chemătorilor la vânătoarea răpitoarelor cu păr, nu se bucură de un număr prea mare de adepți, fapt care m-a facut să scriu acest articol,…

Decembrie.Tocmai a trecut Craciunul. Magia sarbatorilor de iarna petrecute in familie inca ne tine sub aura sa. Liniste, relaxare dupa un an plin si dupa parerea mea, cea mai buna perioada pentru vanatoare. Frig, in plin sezon la vanatul mic si daca am norocul sa si ninga peisaje de iarna care aduga vanatorii o atmosfera de basm. Sentimentele pe care le ai in momentul in care auzi zapada troznind sub talpa cizmei si modul in care copacii par poleiti cu argint si bobite de cristal dupa o noapte in care gerul si-a facut de cap, fac parte din peisaj. Momentele datatoare de valuri de adrenalina sunt saltul …

Rotitul, sau lupta pentru supravietuire ...Degetele tremurande ating ca in treacat cotoarele cartilor din biblioteca si se opresc cu un oftat adanc, asupra celei in care sunt ferecate amintirile vanatorilor la cocosi de munte, adunate intr-o viata de om, povestiri care deschid cu fiecare pagina, zorii diminetilor petrecute in imparatia muntelui. Ochii infometati se hranesc cu imaginile cocosilor in plin joc al dragostei, urechile inghit nesatule versurile cantecului tac-tac-tac tactac tictictictuctictactu-tac sfusfasfa, iar gandul zboara in pasi de dans pe notele ascutitului, si iata cocosul in varful bradului cum paseste tantos pe cloamba uscata...

Doi ani. Atat au trecut pana ce am reusit sa am prima aprobare de a vana un muflon in Romania. La rugaminte de la un prieten, am raspuns cu o intrebare si surpriza, mai am inca un muflon aprobat. Sfarsit de an, octombrie, ‘ Hai sa mergem! ‘, ‘Nu pot acum!’. Mai tarziu nu puteam eu, dupa aia nu ne puteau primi gazdele. Si asa a trecut timpul si parca muflonul se departa de mine. La sfarsit de an, un telefon, ‘Haideti pe 5 ianuarie, ca suntem si noi liberi!’. Alt telefon ‘Mergem?’. ‘ Bineinteles!’, un raspuns scurt. Comunic, picam de acord si la ora 2 din noapte plecam catre locul mult visat.Drum lung, noapte, liber totusi, ajungem. Discutii, bine…

- Neica, ia-o tu, ca stiu ca iti plac armele deosebite... s’apoi asta e mai speciala decat ce-am vazut noi prin multe parti. A fost primita de cel mare direct de la mama ei, cadou de la primul secretar...Asa graia cu multi ani in urma Saic...pescar si vanator celebru al zonelor de pe malul Oltului, batut cu indarjire de la Chichinete unde se impreuneaza cu Dunarea mare si pana in inalturile Tarii Lovistei....

Cineva striga la poarta, ies repede ca asa striga de tare ca parca dadeau turcii.In fata portii un om si o caruta.Ma apropii si imi dau seama ca era prietenul meu nea Tica, ciobanul, ce avea stana in muntii Zaganului intre cele doua culmi Gropsoare si Piatra Laptelui, loc numit de omenii muntelui "Podul de arama".In timp ce ne-am strans mainile si am schimbat cateva saluturi acesta a inceput sa-mi povesteasca:-Baa, Nanae de vreo saptamana am fost colindat de un urs, baa, si mi-o omorat vreo doua oi..am incercat noi sa-l alungam cu cainii, dar al naibii nu se lasa spariat deloc.In timp ce vorbea, am observat ca ochii incepusera sa i se scalde in lacrimi si dintr-o data sa…

Două luni a pândit bătrânul pădurar pescărelul. Aşa pasăre frumoasă nu s-a mai văzut aici la munte, in Poiana Mărului. Pescăraşul albastru, alcedo atthis – l-a găsit în vechea carte nemţească. Musai trebuia să-l impăieze! Pentru asta însă, mai întâi trebuia să-l puşte. La început l-a pândit dupăamiaza. Pe la două-trei, apărea dinspre râu în zbor grăbit, trecea peste vechiul bazin de reproducători, se oprea pe aceeaşi piatră de lângă bazinul de puieţi, plonja în apă, ieşea imediat cu un păstrăvior în cioc şi fuga-fuga, în zbor iute, înapoi printre tufele de arin, direct spre râu.Bătrânul paznic de vânătoare era deprins să pândeasca ţapul în poieni, să apropie cerbul la boncăluit, să aştepte porcii cei negri la scăldătoare sau lupii…

Visam de mult la un mistret cazut in focul carabinei. Inca de cand rasfoiam catalogul plin de arme si munitii. Imi doream o bucata din negrul taciune al noroiului amestecat cu verdele muschiului padurii si maroniul-brun al scoartei copacilor pravalit la picioarele mele.

-Nu pleca omule din casă! Se-anunţă vreme rea. -D-apoi când să plec la gâşte? La primăvară? -Măcar haine groase să-ţi iei şi să nu-ţi uiţi medicamentele. Astea erau discuţiile dintre cei doi soţi de fiecare dată când bătrânul vânator pleca la gâşte. Cu gesturi aproape mecanice, îşi pregătea bagajul. Nu-i luă mult timp, pentru că fiecare lucru era la locul lui. Hainele în dulapul de pe balcon. Arma, un vechi Krupp cu trei inele luată cu mari eforturi în urmă cu vreo patruzeci de ani, era la locul ei în fişet

In sfarsit prima iesire din viata mea la cocos de munte.Dupa doua nopti nedormite si agitate,vreme rea si piedici de tot felul, bagajul facut si desfacut de cateva ori, iata-ma impreuna cu prietenul meu S. in camioneta Toyota in drum spre munte. Ajungem vineri seara in oraselul de la poalele muntilor Buzaului, pentru o ultima noapte dormita civilizat, pentru ca a doua zi dis de dimineata sa urcam in salbaticie impreuna cu paznicul M. Ne cazam la o pensiune recent construita si uimitor de curata si civilizata si in timpul cinei facem planuri: cum ajungem la cabana din golul alpin, cum caram bagajele, cum e terenul si tot asa. M. rade pe sub mustata si ne spune ca drumul nu…