Cãpriorul, în comparatie cu celelalte specii de vânat din Europa, are o constitutie corporalã destul de fragilã. Lipseste atât osatura tare cât si musculatura puternicã. Nici pielea nu opune o rezistentã mare proiectilului. Inafarã de cartusele proiectate pentru alte specii, mai mari, cu câtva timp în urmã s-au proiectat si cartuse speciale pentru cãprior, de ex. 5,6x50 R Magnum sau 6x70 R.
Cãpriorul oferã numai o suprafatã micã de tragere, de aceea munitia utilizatã pentru caprior trebuie sã fie precisã. Ideal ar fi un proiectil precis, cu razantã mare, care la impact sã se deformeze controlat, sã opreascã vânatul instantaneu dar fãrã sã producã daune mari.
> Raportul urmãtor analizeazã datele culese în Germania, pe câteva sute (cca 800) de cãpriori vânati si cuprinde calibre tipice pentru cãprior - 5,6; 6; 6,5 mm si se axeazã pe daunele produse vânatului de diverse proiectile.
Formarea de hematoame nu poate fi evitatã în totalitate, existând exemple de cãpriori loviti la câteva sute de metri distantã unul de celãlalt, la câteva zeci de minute interval, cu aceeasi armã si acelasi tip de proiectil, aproximativ în aceeasi regiune corporalã si la care daunele produse au fost foarte diferite.
Cartusele mai "tari", asa numitele calibre universale - 30-06, 7x64, ca si calibrele pentru vânat mai mare - 8x57, 9,3x62, sau 9,3x74R, produc daune mari, de cele mai multe ori si nu fac obiectul acestui studiu.
Distanta medie de tragere la cãprior, în Germania, este de 90 m, cu maxima de cca 200 m. Un trãgãtor bun cu o armã la fel si un suport pe mãsurã poate împinge aceastã distantã pânã la 250 maxim 300 m, dincolo de care, indiferent de combinatia armã-cartus nu este recomandabil sã se tragã. Pentru aceste distante sunt necesare proiectile de vitezã si razantã mari pentru a evita corectiile de ochire cu distanta ce trebuie fãcute la proiectilele "lente".
Calibrele.222 Rem,.223 Rem,.22 PPC,.22-250 Rem, 5,6x50 R Mag. au dat rezulatate bune la acest vânat. Chiar si cartusul foarte razant.22-250 Rem a dat rezultate bune, hematoamele nefiind mari. Deseori, nici nu au apãrut hematoame. La cartusele.222 -.223 Rem rezultatele au fost bune pânã la 200 m: urmele de împuscare lipseau deseori ca si orificiul de iesire. Distrugerile carcasei au fost minime chiar în cazul în care proiectilul a întâlnit oase mari. La fel de bun s-a dovedit 5,6x50 R Mag. Cel mai mult au dezamãgit 5,6x57?i 5,6x52 R care au lãsat urme considerabile.
Aceste calibre au, însã, dezavantajul cã pot fi foarte usor deviate de vânt sau obstacole întâlnite în cale (frunze, crengute). Deasemenea, proiectilele cu masa micã îsi pierd viteza mai repede, ca urmare si energia la distante mari.
Trecând la calibrul mai mare - 6 mm - acestea au avut ca rezultat, de cele mai multe ori, o urmã de iesire, mai bine evidentiatã decât cea de intrare. Producând doar hematoame minime, cartusul 6 mm PPC s-a dovedit un cartus de primã clasã. Ca si.243 Win ce a creat o bunã impresie. Cartusul 6 mm Rem. a produs, chiar si la distante mari, cele mai evidente hematoame. La fel si 6 mm Freres. Cartusul 6x70 R este cu sigurantã modern însã este departe de a fi "minune" pentru cã si în acest caz hematoamele sunt mari.
Calibrul 6 mm are avantajele cã lasã urme de împuscare, suficient de "discrete" si cã este mult mai putin sensibil la vânt. Cu acest calibru se poate trage si la distante mari.
Trecând la calibrul urmãtor - 6,5 mm - cele mai bune rezultate au fost date de.250 Savage, calibru pentru care, de altfel, Mauser a proiectat modelul 98 pentru vânãtoarea la cãprioare. Un cartus la fel de bun a fost.257 Roberts, desi un pic prea puternic. Cartusele.25-06 Rem,.264 Win Mag., ca si variantele europene în calibrul 6,5 mm (6,5x55 Swedish, 6,5x57, 6,5x65, 6,5x68) au avut efect bun, urma de împuscare este clarã însã, deseori, au ca rezultat hematoame mari si degradarea carcasei vânatului. Toate aceste 6,5 sunt mai potrivite la distante mari. Un compromis reusit a fost.260 Rem acesta nefiind exagerat de puternic. Aceste calibre au avantajul cã pot fi folosite si la specii mai mari de vânat. In ceea ce priveste proiectilele folosite, cel mai bine se comportã proiectilele conice cu vârf ascutit, cu deformare controlatã, minimã. Rezultate foarte bune s-au obtinut cu proiectilele omogene, fãrã plumb - Barnes X, Naturalis, Reichenberger - foarte precise si eficiente la cãprior. Proiectilele cu manta de cupru subtire, miez de plumb omogen si vârf rotund sau aplatizat au dat rezultatele cele mai proaste - deformare mare cu distrugeri mari în tintã.
Citeva consideratii personale
Legislatia impune limite în toatã Europa la cartusele folosite (ca si la noi în tarã), diferind doar mãsura acestor limite. De ex.: în Germania limita vizeazã energia proiectilului la 100 m, care trebuie sã fie mai mare de 1000J, în consecintã, calibrul minim este 222 Rem.; în Italia este limitatã dimensiunea minimã a cartusului - > 5,6 calibrul si > 39 mm tubul; etc. Autorul nu analizeazã calibrele moderne "short action magnum", "super short magnum" sau "short action ultra magnum" care au o, deocamdatã, o slabã difuziune în Europa si în particular Germania (nemtii fiind foarte traditionalisti la vânãtoare) ca si în tara noastrã, de altfel.
Desi, dupã cum spune si autorul mai sus citat, proiectilul/cartusul (ca si arma) ideale nu existã, câteva consideratii tot se pot face în ceea ce priveste situatia particularã de la noi din tarã. Dupã pãrerea mea, problema se pune în douã moduri: unul - aspectul financiar; al doilea - consideratiile balistice.
In cazul în care suportul financiar permite achizitionarea unei arme dedicate pentru cãprior (caprã neagrã) atunci recomandarea este pentru o carabinã "bolt-action", cu teavã lungã (60-66 cm), într-un calibru 6 mm, eventual magnum, dotatã cu o lunetã de calitate cu factor de mãrire mare (cel putin 6x) sau variabilã si luminozitate cât mai bunã (minim 40, recomandabil 50). Ca proiectil se va alege unul "ascutit", din gama medie-usoarã de greutãti a calibrului, recomandat un proiectil omogen modern. La alegerea calibrului este bine sã se tinã seama si de posibilitatea de achizitionare a cartuselor, de difuziunea si accesibilitatea lor pe piata interna. Odatã investitia în armã depãsitã este recomandatã achizitionarea cartuselor din gama superioarã de pret (de cele mai multe ori acesta este justificat prin performantele munitiei - precizie si mai ales constantã). Aceastã combinatie armã/proiectil va satisface cele mai multe din cerintele întâlnite în teren: precizie, energie, distantã de tragere, precizia ochirii în conditii de luminozitate mai proastã, efect asupra vânatului etc.
In cazul în care, pentru una, douã iesiri pe an (cãprior si/sau caprã neagrã), investitia într-o armã dedicatã este "exageratã" si intentionãm sã vânam si specii mai mari (mistret, cel mai frecvent) atunci "ideal" este un calibru asa zis universal - 30-06, 7x64 - eventual un magnum într-un calibru de peste 7 mm (sã fie permis de lege!!!) cu proiectil din gama inferioarã de greutãti, cu caracteristicile mentionate mai sus. Ca lunetã, ori o variabilã cu minimul pe la 1,5-3 (si pentru goanã), ori o lunetã dedicatã pentru distantã mare. Din punct de vedere al tipului de armã, tot un "bolt action" ar fi de preferat desi, nici o semiautomatã nu ar fi departe ca performante la distantã (avem în vedere cã în aceastã situatie distanta de tragere va fi limitatã la cca 200m) si s-ar potrivi mai bine la mistret, unde iesirile sunt mai dese. Cu rezultate nu departe de "ideal" se poate alege si o basculantã ghintuitã, fie ea cu una sau douã tevi, alãturate sau juxtapuse, o mixtã (disponibile si într-o fascie de preturi mai accesibile) sau un drilling (cu banii pentru un drilling cumperi douã carabine!).
In fine, în cazul în care nu dispunem de suportul material pentru a achizitiona o armã cu glont, un proiectil subcalibrat modern, tras dintr-o teavã lisã, la distantã sub 100 m este cel mai potrivit pentru cãprior. Costã ceva cartusul dar rezultatele pot fi pe mãsurã. Oricum, pentru cinci cartuse pe an (3 de reglaj, max. 2 în tintã) investitia meritã.
