Cainii erau 3. Granicerul i-a legat cu un lant pe doi din ei si cu o sarma pe al treilea, in urma cu 4 zile, cand a dat prima zapada. In prima zi le-a dat cate juma de paine, apoi numai apa. De 3 zile, doar apa.
Celui mai mare, o corcitura de alsacian cu ciobanesc, un caine oribil de altfel, au inceput sa i se vada coastele. Cel mijlociu n-are nici o urma de rasa in el. Sta sub scara casei granicerilor, ascuns de ploaie, si roade lantul. Cand se satura de ros, il linge de parca ar fi imbibat in ciocolata. In ochi ii sclipeste foarte clar foamea. Cel mai mic e de rasa pura zice granicerul: foxterier. Coada covrig, culoarea un rosu spalacit, urechile lungi si blege. Foxterier, ce mai tura vura!
> Foame mare. Nici granicerul n-a mai pus carne in gura de cand a inghetat Razelmu si garnizoana l-a uitat pe malu marii. Urata-i singuratatea. Macar cartuse daca i-ar fi lasat, ca-si facea el rost de carne si singur. Asa insa, pistolu automat, un fier mort, aruncat sub patul jegos. Gata. E timpul. Ia din sopron securea si se apropie de caini. Maidanezul dispare sub scara. Ii e frica tare de bocancul greu al granicerului. Da-abia dupa ce vede ca ceilalti doi au fost dezlegati, prinde curaj si iese si el de sub scara. Granicerul il dezleaga cu o injuratura groasa, scuipa catre mare si pleaca pe dig cu cainii in jurul lui. Dupa 15 minute, se opreste si se uita atent pe dig. O urma clara de mistret intra direct in stuf. Cainii dau sa intre pe carare, dar parca se indeamna unul pe altul. Cand granicerul intra pe carare un metru si ii imbarbateaza cu o noua injuratura, se dezlantuie iadul. Latraturi pe toate tonurile, maraieli, chelalaieli, ce mai, iadul in stuf. Granicerul a iesit inapoi pe digul inalt si se uita cu atentie peste stuf. In mijlocul parcelei, la vreo cincizeci de metri, varfurile stufului se zbenguie de zici ca-i in tornada. E clara treba. Cainii tin porcul pe loc. Dupa vreo douazeci de minute, parca s-au mai domolit. Granicerul scuipa in palme, apuca securea cu nadejde si se baga pe carare dupa caini. Dupa zece metri nu mai are nici o orientare, asa ca se ia dupa latratul lor. Isi face cu greu drum prin tesatura deasa de stuf. In sfarsit, ajunge. In fata lui, porcul a tavalit stuful intr-atat incat a facut un fel de luminis de cativa metri buni. Porcul sta in mijloc si cainii imprejurul lui. Nu mai poate nici el, dar nici cainii. La indemnul granicerului, cainii ataca din nou. Unu din spate, cand porcu se intoarce aialalti doi musca din laturi, porcu iar se intoarce, ala micu il inhata de coada si nu-i mai da drumu. Porcu il prinde pe al mare si il tavaleste rau. Chelelaie lung. Maidanezu se atarna de urechea stanga. Porcu se suceste cu viteza si amandoi cainii atarnati, zboara prin aer pana in stuf. Porcu se-mpiedica si cade pe fund. Sufla greu si parca nu-i in stare sa se ridice. Cand cainii se reped din nou, granicerul profita ca porcu e cu spatele, se apropie, ridica securea si izbeste capatana neagra cu toata puterea. Porcu cade brusc, sangele tasneste, picioarele zvaclesc convulsiv, cainii trag de pielea groasa din toate partile. Granicerul scoate baioneta de la sold, desface burta porcului care nu mai misca, si cu amandoua mainile scoate maruntaiele aburinde. Cainii infuleca tot pe nemestecate. Unde o-incapea atata in ei?
Pe seara, patru suflete cu burtile pline. Om si caini stau tolaniti in incaperea mica, langa soba de teracota. Granicerul mestereste ceva la un caine. Cand ma uit mai bine, vad in mainile lui un ac cu ata de papiota. Coase de zor pielea de pe omoplatul maidanezului. Cainele plange lung, resemnat. Dupa ce il termina de cusut, il ia pe foxterier. A dracu javra, a scapat de data asta fara nici o pizda. Cel mai rau e taiat ala mare. Ii atarna pielea de pe falca, doua coaste se vad surprinzator de albe prin sangele inchegat, piciorul drept din fata e asa de plin de sange, ca nu se vede taietura. Aprig porc. Ce colti avea!
Afara bate tare nordu. Bate asa tare, ca nici valurile nu se mai aud. Iar a venit iarna......