| |
Subiecte noi pe forum |
|
 |
| |
|
|
| |
Sezonul de vânătoare |
|
|
| |
Se vaneaza mistreti, prepelite, sitari, turturele, porumbei, rate si gaste salbatice, rapitoare cu par sau pene;
- de la 15 octombrie se vaneaza fazani;
- cerb carpatin, cerb lopatar si urs.
|
|
|
|
Studiu de caz - Ursul brun
28 ianuarie 2007
13332 vizualizări
 “De ce este necesar acest studiu?" Pentru ca fara o mica functie prin care sa fi luat in seama de responsabilii in domeniu nu prea poti sa faci nimic. Ca simplu turist am incercat ani de zile sa initiez o seama de schimbari in Bucegi
Evident ca nu-am reusit nimic, demersurile mele nefiind luate in seama de nici o autoritate in domeniu. Doar eram un simplu turist, idiot pesemne! Proiectelor trimise autoritatilor de resort nu li s-au acordat importanta si nici nu mi s-a raspuns in vreun fel, considerand probabil cei responsabili ca o sã ma satur si o sa-mi vad de altele. Acele proiecte, idei, pe care anterior le-am adus la cunostinta multor oameni implicati in turismul local au fost gasite excelente de acestia. Deocamdata nu stiu ca institutiile respective, nu cei din turism, sã le fi aplicat, mai mult ca sigur acestea au constituit o insulta la adresa lor. Doar nu ii invata pe ei unul de 26 de ani cum sa-si faca treaba! Singura institutie care mi-a acordat credit a fost Comisia Monumentelor Naturii dovada clara ca nu toti cei care ocupa o functie cheie franeaza pe cei care isi pot dovedi competenta. Nu intentionez sa ma cred un om deosebit de competent, dar stiu unele lucruri pe care numai experienta de teren ti le poate oferi. Asadar de ce acest studiu? Pentru ca oricine poate observa ca ursul are un altfel de comportament, diferit de ceea ce stiam noi pana acum. Faptul ca nu s-a gasit o explicatie serioasa si deci credibila, m-a facut sa ma documentez cu staruinta luand in calcul atat parerile unor specialisti cat si ale unor simple persoane care au venit in contact cu acest rege al padurilor romanesti. La acestea am adaugat punctul de vedere al localnicului, al omului implicat în turism, experienta si punctul meu de vedere vizavi de aceste animale. Nu am intentionat sa creez o lucrare stiintifica ci sa explic pe intelesul tuturor ceea ce a determinat actualul comportament al ursului si noul sau mod de viata
In opinia mea doi factori cu caracter determinant au influentat atitudinea exemplarelor familiei "Ursidae":
Omul
Schimbarile climatice
>  Consider ca specialistii in cinegetica stiu raspunsul asa cum oricine il bãnuieste dar e mult mai usor sa elaboram explicatii savante, derutand si aducandu-i pe un teren instabil pe cei ce vor sa inteleaga ce se intampla cu ursii de sunt atatea atacuri mai ales de ce vin dupã hrana si la marginile oraselor. Solutiile gasite pana in prezent: implantarea de cipuri si monitorizarea GPS, mutarea ursilor cica “naraviti” in alte areale nu e o metoda care da rezultatele scontate pentru ca daca s-ar dovedi utila nu am mai avea probleme cu ursii in anumite zone. Personal am incercat sa gasesc o explicatie cat mai aproape de realitate, din punctul de vedere al localnicului care merge de 15 ani pe munte si prin paduri asociat cu cel al ghidului de turism si al custodelui C.M.N. Subliniez ca acest studiu are drept baza de documentare arealul masivului Bucegi si consider ca e aplicabil in mare masura la nivel national. Putini cunosc faptul ca ursul are o inteligenta deosebitã si relatez cateva cazuri relevante in acest sens:
Un localnic ce avea casa in marginea padurii a batut in gard zeci de cuie mari, iesite în afara, spre padure pentru a preintampina vreun atac al ursului. Numai ca intr-o noapte ursul a venit si punand labele exact pe acele cuie a sarit gardul inauntru. Expresia “a sarit gardul” trebuie inteleasa ca o realitate pentru ca ursul asa actioneaza si cu ajutorul pernutelor de langa gheare se deplaseaza fara zgomot, furisandu-se ca un veritabil hot. De altfel majoritatea cainilor nu latra cand ursul da tarcoale unei case. In interiorul acelei curti ursul s-a dus direct la cotetul de gaini unde a omorat si luat mai multe gaini. Deci ursul a inceput sa manance si gaini rasturnand ceea ce se stia pana acum despre modul cum isi alege hrana.
La o alta casa care avea bucataria chiar langa intrarea in casa, ursul a tras cu ghearele de usa pana a deschis-o si odata intrat in bucatarie, a tras sertarele si a deschis usile unui dulap mancand tot ce a gasit comestibil dupa care a plecat sarind un gard de circa 1,50 m inaltime.
Omul a fost primul factor care a schimbat decisiv comportamentul ursului prin:
Exploatarile forestiere – care au ajuns in unele locuri pana aproape de munte si care au tulburat linistea ursului prin zgomot si prin insasi prezenta umana.
Turismul necontrolat – multi turisti nu cunosc si nu iau in seama regulile de vizitare dintr-un Parc Natural si pornesc pe unde vor sau pe unde li se pare interesant, asa ca numai putem vorbi de existenta unor zone salbatice in Bucegi. Antropizarea are efecte in tot Bucegiul.
Defrisarea masiva a padurilor a mai avut si un alt efect asupra ursului; nu numai ca l-a speriat ci i-a si restrans habitatul, fiind nevoit sa se limiteze la o zona mult mai mica, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie.
• Patrunderea umana in zonele mai rar circulate din padure sau etajul subalpin in scopul culegerii fructelor de padure (afine, zmeura, etc.). Relevant este cazul zonei superioare a Vaii Pelesului si a afluentilor acestuia unde exista cea mai mare intindere de afinis din tot masivul. Pe oriunde am umblat in Bucegi nu am vãzut o suprafata mai intinsa ca aceasta. Intr-o singura zi – in perioada cand se coc afinele – cei ce vin acolo scot din acea zona intre 150-200 kg de fructe si nimeni nu s-a gandit sa stopeze acest fenomen, chiar daca am facut public acest lucru inca din 2001 si mai recent in 2003, 2004, prin scrisori catre factorii de raspundere din Parcul Natural Bucegi. Pana in anul 2003 in fiecare an observam ursi, ziua, in respectiva perioada, fiind interesat si de felul cum manancã acestia afinele. Astfel am constatat ca nu mananca fructele bob cu bob cum cred unii ci mai degraba pasc, mancand deopotriva fructe si frunze. Circa 5-8 cm rupe din acest arbust. Faptul ca timp de ani de zile cei responsabili nu au luat nici o masura denota ca nu stiu de aceasta zona ca fiind una de importanta vitala pentru ursi. O suprafata atat de intinsa de afinis asigura hrana multor ursi cateva saptamani, insa in conditiile actuale acest interval s-a scurtat la cateva zile.
Si atunci cum putem explica felul de a fi al ursului decat ca gonit de om de colo-colo nu a mai avut unde fugi si avand o fire inteligenta a sfarsit prin a se adapta la noua realitate. A observat ca omul nu il urmareste special pe el si i-a disparut teama atavica de acesta, ducand la aparitia unei situatii de obisnuinta si de convietuire pasnica in unele locuri. Un exemplu de acest gen fiind remarcat personal in anul 2004 în Cariera Sinaia unde se transportau in trecut resturile menajere din statiunea omonima. In acea cariera stateau in niste adaposturi improvizate mai multi rromi ce colectau cartoane si fier vechi. Dupã o noapte ploioasa m-am deplasat in perimetrul acelei cariere. Urmele de ursi gasite ocoleau adaposturile la circa 50-100 metri, rromii nefiind deranjati de ursi. Efectuand in primavara urmatorului an o cercetare deasupra acelei cariere am gasit cu surprindere mai multe barloguri sapate de urs sub radacini de arbori sau sub stanci. Ce m-a impresionat era ca acele barloguri aveau deschidere spre cariera, fiind un punct bun de observare a zonei. Adaposturile rromilor erau la cam 300-400 metri distanta, deci ursii puteau vedea orice miscare. Cu toate acestea nu s-au inregistrat atacuri asupra acestora dovada clara ca daca ursul nu e deranjat nu are un comportament agresiv fata de om.
 Ursul s-a obisnuit atat de mult cu omul ca nu se sperie nici de petarde prea tare, fapt observat din actiunile unor “turisti” in anii precedenti.In cazul ursilor “naraviti” –cum li se spune, este necesara luare unor masuri imediate pentru prevenirea altor atacuri dar se pune intrebarea “De ce s-au naravit ursii?”. Iata un aspect:
- conform Regulamentului de vizitare a Parcului Natural Bucegi “turistii sunt obligati sa evacueze în afara Parcului resturile menajere pe care le genereaza”. In aceste conditii consider o gravã eroare amplasarea unor tomberoane metalice, neacoperite, in zona cabanei Padina, acolo unde este permisa amplasarea corturilor. Este evident ca s-au instalat tomberoanele in sprijinul turistilor fiind o initiativa laudabila dar nu s-au luat in considerare toate aspectele. Acele tomberoane au naravit ursii din zona Padina si nu a mai fost decat un pas pana sa atace corturile! De ce fac o legatura intre acele tomberoane si atacul ursilor asupra corturilor turistilor? Deoarece inainte de amplasarea acelor tomberoane nu se inregistrasera atacuri ale ursilor asupra corturilor la Padina. Acest lucru poate fi confirmat de multi montaniarzi mai in varsta care veneau sa-si petreaca cateva zile in acea zona. In prezent putini sunt cei care mai au indrazneala sa puna cortul la Padina. De altfel intr-o zi de iunie a anului 2006, putin dupa ora 18:00 am observat o ursoaica cu un pui plimbandu-se nestingherita pe drumul forestier ce duce la Hotelul Pestera, aºteptand lasarea intunericului pentru a veni la corturi. O parte din personalul monahal al manastirii “Pestera Ialomitei” privea la aceasta ca la un lucru cu care se obisnuisera, nefiind mirati. Am atentionat ulterior mai multi turisti cu cortul, unii instalandu-se la cabana, altii in schimb nu s-au dovedit la fel de inspirati si noaptea ursul le-a sfasiat corturile, in cautare de hrana, ranind o persoana. Interventia cu ATV-urile a unor localnici din Poiana Tapului a facut ca proportiile atacului sa nu capete dimensiuni mai tragice. O fata de la un cort sfasiat de urs a fugit pana la cabana (deci circa 300 metri) si ajunsa in interior a lesinat. Aceste lucruri nu sunt prezentate in detaliu opiniei publice din diverse motive, nefiind cazul sa ma pierd eu in analize de acest gen. Important este ca acest atac poate fi confirmat de 10-15 persoane care au asistat la acest incident.
Ursii sub influenta stresului antropic au ajuns la concluzia ca nu pot fugi continuu de om – si nici nu prea mai au unde-, si asa cum spuneam anterior s-au adaptat, mai ales ca modul nou de viata prezenta si “avantaje”: gasirea hranei mai usor. Asa ca a fost scutit de efortul de a cauta sau prinde hrana pentru ca se poate înfrupta din resturile de prin pubelele din oras sau de la turistii amatori de fotografii “unice”. Aceste “avantaje” pot fi daunatoare atat ursilor cat si turistilor, care in inconstienta lor se apropie de acest animal inca salbatic. Padurarii atrag atentia sa nu se apropie nimeni de ursi deoarece exista pericolul de a fi atacati. Personal cred ca daca fiecare turist ce a dat mancare unui urs ar fi fost atacat atunci am fi avut peste 100 de cazuri inregistrate. Consider ca ursul nu ataca decat daca te apropii prea mult de el, fiind destul de inteligent sa nu atace persoana de la care primeste mancare, cel putin pentru moment. Bine este sa se evite astfel de practici si sa nu-i “naravim” –cum se spune –, si mai mult!
Se incearca prin diverse metode limitarea actiunilor ursilor fie prin monitorizare GPS, fie prin transport de hrana in adancul padurii, etc, fara a se intelege, sau mai bine zis fara a se vrea a se intelege ca ursului ii trebuie redat habitatul si nu impus de oameni un altfel de mod de viata. Acesta este fondul problemei si nu actiuni pompoase de genul celor de mai sus, care sunt si costisitoare pe deasupra. E mult mai simplu sa se incheie exploatarile forestiere in unele zone si sa fie aplicat in teren Regulamentul de vizitare a Parcului care prevede masuri de limitare a turismului necontrolat (adica in afara traseelor turistice), sa se supravegheze si sa se aplice avertismente, sanctiuni, zecilor de persoane ce culeg fructe de padure din rezervatii, initiative care ar schimba intr-un an, doi, -depinde de eficienta si de coordonarea in actiuni a factorilor implicati-, comportamentul reprezentantilor Fam. Ursidae.
Revenind la incidentul de langa cabana Padina, mentionez ca in saptamana urmatoare alte persoane mai curajoase au instalat corturi. Atentionati de unii, de altii, acesti turisti s-au dovedit mai prevazatori dar asa cum multi dintre cititori vor considera ca supraapreciez ursul, si acestia l-au subestimat. Au facut un foc mare, au dat cu petarde puternice, au cantat, si apoi obositi au adormit pe la 4 dimineata. Rabdator, ursul a venit aproape de zorii zilei si a rupt un cort in cautare de hrana. Alarmati de strigatele celor din cortul rupt ceilalti le-au sarit in ajutor alungand cat de cat ursul. Ce nu au inteles ei este ca ursul era pe terenul sau si daca zona era periculoasa, existau si  precedente, trebuia gandit ca nu te poti aseza in cort cu mainele sub cap si sa te apuci apoi sa dormi. Efectul de grup, unde daca te asociezi cu altii parca uiti de frica, nu e o solutie intotdeauna. Sa nu uitam ca si oile stau in grup (turma). De circa 1-2 ani s-au instalat placute de lemn in zonele frecventate de urs care atentioneaza in acest sens. Atacul unui urs este considerat un accident daca este unic si fara precedent. In conditiile in care sunt semnalate o serie de astfel de atacuri ale ursilor asupra oamenilor gasesc indreptatit ca persoanele vatamate sa ceara socoteala celor responsabili de managementul fondului cinegetic din zona respectiva.
A doua cauza dupa om, dar de fapt generata pana la urma tot de acesta sunt schimbarile climatice care la fel au influentat modul de viata al ursilor. In primele zile ale lunii noiembrie se anunta pe postul local de televiziune, care prelua surse “silvice” cã ursii care mai dadeau tarcoale pe la acel restaurant celebru din Sinaia erau de fapt la o ultima iesire inainte de hibernare. Numai ca acest lucru e o alta eroare pentru ca –si afirm cu toata convingerea-, ursii nu hiberneaza propriu-zis ci au o stare de hibernare partiala, de amorteala cum zic localnicii, cu unele functii reduse. Deci sa nu se creada ca ursul intra in barlog si acolo trage un pui de somn pana da coltul ierbii. Evident ca unii “specialisti” poate ma vor contrazice dar aduc in sprijinul meu fapte si persoane care au fost martore la cele relatate:
1. In decembrie 2002 am plecat cu un prieten, insotiti de doi caini, cu scopul de a vizita un aven (pestera subterana cu intrare de multe ori verticala). Ajunsi langa intrarea avenului cainii au trecut nepasatori mai departe, noi ramanand insa pe marginea acestuia. Priveam in intunericul de sub picioarele noastre si la frunzele deranjate din preajma intrarii. Incercand sa deslusesc ceva in interior am vazut un abur ridicandu-se prin gura avenului si doi ochi privindu-ma. Dupa un moment de spaima, pentru ca eram atat de aproape de un urs care daca ar fi vrut in doua secunde m-ar fi agatat usor cu o laba, m-am dat cativa pasi in spate si ulterior am plecat, utilizand o altfel de masura a distantei. Ursul nu a iesit dupa noi, inca o dovada ca nu e agresiv fata de om decat in anumite situatii, si la cateva zile o alta persoana ce a trecut prin acea zona l-a vazut instalat in aven. Deci ursul nu doarme dus cum considera unul si altul. Uimitor a fost si faptul cum a reusit sa intre un animal asa mare pe o intrare lata de 50-60 cm. Unii au zis ca era un pui de urs dar eu care i-am vazut capul nu cred ca era nici pe departe un pui, chiar daca se zice ca de frica vezi lucrurile dimensionate. Nu eram la prima intalnire cu un urs. In primavara lui 2001, am recuperat 2 copii de sub o stanca deasupra careia era un urs ce incerca sa coboare la ei. Pana atunci multi montaniarzi ma asigurasera ca ursul cand vede omul fuge. Dar uitasera sa mai specifice, ca uneori fuge si dupa acesta. Studiind terenul am ajuns la concluzia ca singura cale de scapare era coborarea pe o vale cu denivelari accentuate, cu stanci si arbori doborati, unde si pe urs l-ar fi impiedicat nu numai pe noi. Urmarea este ca luand un avans de cam 1 minut am ajuns la focul unui localnic si apoi am scapat. Acei copii au astazi probabil varsta majoratului. In anii urmatori nimeni nu a mai vazut vreun urs in acel aven care nu era decat foarte rar vizitat. Prezenta umana il deranjase!
2. In martie 2004 aflat in zona Stancilor Sf. Ana cu niste prieteni care faceau alpinism i-am lasat pe acestia la pasiunea lor si am urcat la o grota. Urmele de acolo, iarba uscata, crengi, m-au convins ca acolo iernase un urs. Apoi am urcat mai sus cu gandul sa vad dacã a inflorit o planta rara, care se gaseste in Bucegi doar in cateva zone, acea zona fiind una din acestea. Nu am zarit floarea respectiva pentru ca nu inflorise si cu ochii pe jos, dupa floarea in cauza, am depasit o ridicatura de pamant de cam 2,50m inaltime, de la baza potecii pe care ma aflam. Ulterior poteca urca ajungand dupa cativa metri la acelasi nivel cu acea ridicatura. Am mai mers cativa metri si deodata m-a cuprins o stare inexplicabila. M-am intors si am vazut pe acea ridicatura o ursoaica cu 2 pui. Eram la cam 8-10 metri si la gandul ca trecusem la cam 2-3 metri de acestia m-a cuprins o stare de teama. Singura cale de intoarcere era poteca, caci erau numai stanci in jur, dar nu mai puteam sa-mi fortez destinul a doua oara. A fost o chestie de cateva secunde din momentul in care am vazut ursoaica si a ma decide sa escaladez niste stanci pe care in mod normal nu le-as fi urcat niciodata. Ursoaica a ramas pe loc privindu-ma iar eu pe o ruta ocolitoare, de cam 25-30 minute am revenit in poiana de la baza stancilor, la prietenii mei. De aici daca priveai cu atentie vedeai ursoaica si puii care asteptau sa plece oamenii pentru a cobori sã gaseasca ceva de mancare printre resturile lasate de acestia. Ulterior toti cei prezenti inclusiv turisti au vazut-o. Unii prieteni nu credeau ca am trecut atat de aproape de acest animal si dupa 2 saptamani am revenit in acel loc si s-au convins ca poteca trecea la cativa metri de acea ridicatura. Ii era necesar un salt scurt si m-ar fi prins. Asa ca … ramane pe data viitoare, cum s-a spus ulterior!
In ceea ce priveste aceasta “hibernare” trebuie spus ca ursul de altfel ca multe animale trebuie sa se adaposteasca pe vreme nefavorabila insa el are functiile vitale mult reduse. Date fiind actualele schimbari climatice perioada de “hibernare” a ursului este variabila. Poate fi intarziata sau se poate prelungi in functie de vreme. Cu siguranta aceasta perioada s-a scurtat, ursul iernand 1-3 luni, incluzand in special lunile ianuarie-februarie cand ursoaicele dau nastere puilor. Inainte se credea ca ursul ierneaza /hiberneaza in intervalul noiembrie-martie.
Observatiile personale de-a lungul anilor m-au condus la ideea ca ursii stiu sa-si aleaga un adapost perfect si ca trebuiesc intrunite mai multe conditii pana sa fie corespunzator. De asemenea, stiind ca ursii prefera stancariile mai ales, m-am deplasat in zilele de iarna, insorite, in perimetrul acestora. Asa cum ma asteptam ursii in astfel de zile ies din barlog, urmele proaspete de pe zapada indicau acest lucru, insa se deplaseaza pe distante scurte, probabil pana la vreun izvor.
Se poate spune ca daca zapada este la gura barlogului de ce este nevoie sa se mai deplaseze dupã apa? Aceasta consideratie nu poate fi facuta decat de persoane care cred ca ursul e un animal fara inteligenta! Dar oare noi preferam zapada în locul unui pahar cu apa?
Asadar, acesta este noul mod de viata al ursului, impus, determinat in cea mai mare parte de om si nu vad rostul cautarii a tot felul de solutii care dau bine la public cand adevarul e altul. Vinovatii se stiu! Eu adresez insa o simpla intrebare factorilor de raspundere si tuturor celor care citesc acest studiu, sau cum il vor numi dansii: E oare rentabil pentru Romania ca structurile Romsilva –acest “guvernator” al padurilor autohtone- sa aiba cel mai greu cuvant de spus in privinta fondului forestier si cinegetic al tarii?
Sa reflectam daca acest compromis cu prezentul va avea repercursiuni in viitor. Se pare ca din 1989 si pana in 2004 s-a defrisat o suprafata de 4-5 ori mai mare decat a Bucurestiului. O consider o comparatie blanda!
Eu am invatat la scoala ca vulpea fura gaini, numai ca astazi si ursul fura gaini. Ce vor invata viitorii scolari poate mai traim si o sa vedem!”.
AUTOR: ADRIAN CIORBA
Carte de vizita a autorului:
ghid national de turism
custode onorific al Comisiei Monumentelor Naturii
colaborator la revista Turistul.ro
lider al Clubului de Drumetie Bucegi-Kogaionon
student al Facultatii de Geografie – Univ. Spiru Haret
(Adrian Ciorba)
|
|
