Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Bizamul, Capra neagra(exemplar de selectie), Capriorul, Cerbul comun (Mascul de selectie, femela si vitel iar de la 10 sep mascul de trofeu), Cerbul lopatar (Mascul de selectie, femela si vitel), Cainele enot(de la 15 sep.), Dihorul comun(de la 15 sep.), Hermelina(de la 15 sep.), Jderul(de la 15 sep.), Marmota (de la 15 sep), Mistretul, Muflonul (de la 15 sep), Nevastuica(de la 15 sep.), Sacalul, Viezurele, Vulpea.

-Pasari: Becatina comuna(de la 15 sep), Cioara griva, Cioara de semanatura, Cocosar, Cormoranul mare, Cotofana, Ferestrasul mare, Ferestrasul motat, Gaita, Gainusa de balta, Gasca de vara, Garlita mare, Graurul, Gugustiucul, Lisita, Porumbelul gulerat, Porumbelul de scorbura, Potarnichea(de la 15 sep), Prepelita, Rata mare, Rata mica, Rata fluieratoare, Rata cu cap castaniu, Rata motata, Rata sunatoare, Rata lingurar, Rata sulitar, Rata caraitoare, Rata cu cap negru, Sitarul de padure(de la 15 sep), Sitarul de mal, Stancuta, Sturzul de vasc, Sturzul cantator, Sturzul viilor, Turturica.

 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
Capriorul
13328 vizualizări

Urcam incet cu paznicul, pe poteca fãcuta abia anul trecut,

pe langa hranitoarea de cerb din Valea Seaca, spre un fund de padure,

unde se ascundea o poienita cat o schioapa.

Aici, iesea in fiecare seara „tapul cel mare”, de care imi povestise Vasile,

cu un trofeu foarte frumos, tintuit in doua rozete groase si picurat cu perlaj de aur.

Tapul era un batranel pribeag, care avea pe pulpa dreapta o zgarietura urata (dar vindecata) de la un glont de braconier.
Iesea destul de tarziu, pe langa niste tarsari, in spatele unui mar paduret. De aici, crestea o iarba inalta, care se prelingea intr-o sulita verde aruncata spre un mic desis de braduti, tocmai in capatul celalalt al poienii. Era un loc linistit si lipsit de poteci turistice sau de drumuri forestiere, lucru care l-a facut pe paznic sa imprastie in primavara cativa pumni de seminte, lucerna si trifoi, prin poiana, ca sa atraga caprioarele, in acea oaza de liniste.
Am ocolit hranitoarea, ocazie cu care ne-am uitat si dupã niste urme in pamantul jilav al izvorului, nascut din îngemanarea a doi bolovani, la nici o aruncatura de bat, undeva in dreapta hranitoarei. Nu am vazut decat niste urme de ciuta si de caprioare, care erau indreptate spre ciotul cu sare din geana padurii. Am trecut si pe la cioata sã vedem daca trebuie pus alt bulgare de sare, ca doar timp aveam destul, si apoi catinel, catinel, am inceput sa ne apropiem de poienita.
Potecuta serpuia pe firul unui paraias, scaldat din cand in cand de razele soarelui, ca sa treaca apoi in padurea rara de fag, pierzandu-se intr-un final in radacina unui coscogeamite copacul, rasturnat de furtuni. Ne-am apropiat cu grija, si ne-am lasat inghititi in asteptare, de cei cativa braduti din margine.
> Era cald si soarele inca revarsa asupra pamantului, clipociri fierbinti de raze, luminand auriu tot ce era în jurul nostru. Mai aveam incã destul de asteptat, asa ca Vasile s-a intins sub un bradut si la un moment dat, gasise o ciurda mare de mistreti pe care ii mana la jir. A fost de ajuns un ghiont ca sa-i imprastie pe toti si sa se intoarca pe partea cealalta. Oboseala. Ce sa-i faci?!
Soarele alunecase spre asfintit, iar fuioarele inserarii trimiteau hoardele de tantari cotropitori, intr-o lupta pe viata si pe moarte, impotriva noastra, „avioanele” tantaresti atacand cu furie, orice parte mai descoperita a „apararii noastre”.
Mai intai a aparut din stanga noastra o caprioara, pe care desi foarte atent cum eram (asta o credeam eu), nu am vazut-o decat atunci cand a ajuns in mijlocul poienii. Pastea linistita, de aici un fir, de dincolo înca un fir, apoi un tantar (nu eram singurii atacaþi) cred ca a necajit-o pentru ca s-a oprit in loc si a inceput sa se scarpine cu copita piciorului, in spatele urechii. Stateam linistit si admiram acea frumoasa aparitie, cand Vasile mi-a facut semn sa privesc inspre marul paduret din capatul celalalt al poienii. Caprioara se oprise si ea din pascut si privea in aceeasi directie, ca apoi sa-si plece botul in iarba si sa continue agonisirea cinei. Un caprior tanar isi facuse aparitia, si venea in salturi spre capra. Chiar si fara binoclu se putea vedea ca era un tinerel neastamparat, avand coarnele subtiri, si putin peste urechi, fiind totusi un tap de viitor.
S-a apropiat de caprioara, s-au mirosit indelung, si-a atins boticul de spatele ei intr-o rugaminte fierbinte, dar ea nu era inca pregatita. Frumusica a facut cateva salturi in lateral, el urmarind-o indeaproape. Ea mai face cativa pasi, el dupã ea. Repetand inca de cateva ori jocul, ea nu, el da, au lasat in urma poiana si au intrat sub plapuma padurii, lasandu-ne cu privirile pironite in golul care a ramas dupa plecarea lor.
Pasind incet, cu o infinitate de opriri si de cautari, spre a descoperi din timp eventuala primejdie, si-a facut aparitia si tapul „cel mare”, iesind din intunecimea padurii, chiar langa marul paduret.
Cu privirea indreptata in directia noastra, statea nemiscat langa mar, parca spunandu-ne ”Stiu ca sunteti acolo, nu va mai ascundeti!”, dar n-a fost sa fie asa. Si-a plecat capul (Doamne si ce coarne avea), a facut cativa pasi spre un tufan de care si-a frecat bine coarnele, apoi a coborat spre noi, incepand sa pasca incetisor. Din cand in cand isi mai ridica capul -parca sa ne impresioneze cu trofeul pe care il purta- privea stanga, dreapta, dupa care isi continua mestecatul. Mai rupea cateva fire de bunatati, ca doar pentru el le pregatise paznicul, ridica iar capul si le mesteca usor fara de nici o graba, semn ca era linistit si nu simtise nici un fel de primejdie.
Ramasesem incremenit si nu indrazneam sa ridic binoclul sa-l privesc, de teama sa nu ma simta. Nu vazusem multi capriori, dar acesta mi se parea „uriasul” neamului lor, asa cum era si Guliver in tara piticilor, mai ales ca avea coarnele, care depaseau cu mult varful urechilor, plouate cu margele de perlaj si prinse in doua rozete ca sculptate.
La un moment dat i s-a parut ceva suspect in spatele lui si s-a întors pentru o clipa, destul ca sa-mi ridic binoclul la ochi. Imi parea ireal, ceea ce se întampla cu mine. Ma aflam atat de aproape de el, si el atat de aproape de mine, nu erau mai mult de 60-70 de metri intre noi, incat nu-mi venea sa cred ca nu m-a simtit.
Il priveam cu admiratie, uitand complet de gandurile „negre” care ma insotisera pana in acel capat de poiana. Cu binoclul la ochi, ii urmaream orice miscare, orice incordare de muschi, orice pas. Cand s-a rasucit putin dupa o frunzulita, i-am vazut si rana, mai bine zis zgarietura, acum vindecata, dar golasa de par.
Ce mandru isi purta podoaba de coarne, ce varfuri albe, ce deschidere, ce inclinare, ce rozete avea trofeul. Nici nu ma gandeam atunci, ca eu venisem de fapt sa-i iau viata si odata cu ea si trofeul, si sa-i sting orice imagine a lumii vi, printr-un foc de arma. Dar doream sa fie al meu, asa ca in ciupiturile paznicului, care se chinuia sa ma aduca cu picioarele pe pamant, am vrut sa ridic arma dar... un Boo puternic, a sunat de langa noi. O ciuta iesita la pascut avea calea tocmai pe langa braduii in care eram ascunsi noi, si a reusit sa ne simta si sa se sperie de noi, si noi de ea, pentru ca nu o auzisem cand s-a apropiat.
La miscarea noastra rezultata din sperietura, s-a adaugat un Boo-Boo si ciuta s-a facut nevazuta.
O poiana linistita, cufundata in mireasma florilor de camp, am lasat in urma noastra, in timp ce coboram spre bordeiul de vanatoare unde urma sa ramanem peste noapte.
Patru zile incheiate l-am cautat pe „Zgariat”, asa botezasem capriorul, dimineata si seara, la dibuit si la panda, dar in zadar. Nu l-am mai vazut. In a cincea zi am intalnit un tap mai modest in trofeu decat Zgariatul, dar care a ramas in foc, cu capul plecat pe un musuroi acoperit cu muschi. A fost frumos, dar, ori de cate ori ma gandesc la capriori imi apare ca o naluca imaginea, capriorului zgariat.

Dumitru Todosiuc

 
© 2002-2019. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.