Inca din antichitate oamenii venerau pritre alte zeitati si una (de exemplu - zeita Diana ) care "raspundea" de bunele lor rezultate la vinatoare, ocrotea vinatul si ferea vinatorii de accidente. Odata cu trecerea timpului si consolidarea crestinismului, zeii pagani ai diferitelor popoare au fost inlocuiti cu patroni crestini ai vinatoarei, dintre care cei mai celebrii sunt "Sfintul Hubertus", "Sfintul Saint - Germain" si "Sfintul Eustache".

LEGENDA SFINTULUI HUBERTUS spune ca el traia in secolul VII - VIII in Aquitania, fiind la inceput un curtean de pe linga curtea Regelui Frantei, care se bucura din plin de placerile si mondenitatile intilnite la tot pasul in compania camarilei regale. Avind singe nobil si printr-o conjuctura favorabila, el a ajuns sa devina stapinul tinuturilor Aquitaniei. Tineretea si dorinta sa de aventura, precum si preaputina grija fata de treburile domniei, combinate cu o pasiune fata de vinatoare iesita din comun, a facut ca in scurt timp, tinutul lui sa decada.
> Aflindu-se intr-o zi la vinatoare, in plina goana a calului dupa larma facuta de caini, a remarcat in padure un cerb maret, cu o cruce stralucitoare intre coarne. Cerbul a glasuit cu voce umana si l-a criticat amarnic pentru felul sau de viata, si pentru pasiunile lui desarte care au facut ca tinutul lui sa decada iar oamenii sa aiba mari suferinte. Dupa aceasta intilnire, care l-a marcat profund,intarindu-i puternic credinta in Dumnezeu si religie, tinarul nostru Hubert a renuntat la placeri si vinatoare si a imbracat haina monahala. A murit la Liege in 728, iar resturile sale pamintesti au fost depuse in Ardeni, foarte aproape de locul in care s-a intimplat evenimentul mentionat in legenda. A fost canonizat de biserica - stabilindu-se sarbatorirea lui la 3 noiembrie - si a devenit patronul padurilor si al vinatorilor. Ulterior, au fost infiintate in toata Europa, in secolele care au urmat, numeroase ordine de vinatoare in onoarea Sf. Hubertus. Membrii in aceste ordine erau reprezentanti de seama ai nobilimi si aristocratiei din acele timpuri, ajungindu-se uneori ca persoane precum Regele George I al Angliei sau tarina Elisabeta sa faca cereri pentru a fi primiti in rindul Ordinului Sf. Hubertus. Primirea in ordinul Sf. Hubertus era considerata o inalta distinctie la care aspirau si cei mai mari seniori ai epocii.Printre oficialitati enumeram: Regele Prusiei, Regele Poloniei, principii de Mayence, de Treves, de Cologne, etc
In cursul ceremoniei de primire, condusa si oficiata de Marele Maestru, noul membru depunea juramintul de credinta fata de ordin, si era declarat membru al Ordinului in ziua de 3 noiembrie cind se organizau si mari vinatori in semn de omagiu. Noul membru primea insigna Ordinului, un mic corn de vinatoare aurit, legat cu o panglica rosie, si o medalie. Pe o fata a medaliei era gravata scena intilnirii dintre tinarul Hubertus si cerb, iar pe o alta parte un vultur cu aripile desfacute in gheare tinind un corn de vinatoare.
Cel care a promovat si initiat Ordinul Sf. Hubertus a fost un tinar vinator din Boemia - pe nume Francois Spork, care a fost in acelasi timp primul si unicul Mare maestru, om invatat si cultivat, un erudit al acelor vremuri. El si-a propus ca prin intermediul acestei caste a membrilor Ordinului, sa promoveze un alt inteles al placerilor vinatorii - facind trecerea de la uciderea salbatica a animalelor, la o adevarata arta a vinatorii, mai rafinata si exclusiv dedicata nobilimii. Tot in timpul lui Spork au inceput sa fie utilizate instalatiile de capturare si de vinatoare a pasarilor, dupa practicile italiene. Au fost initiate actiuni de observatie a migrarii pasarilor. Au fost initiate primele fazanarii. Au inceput sa se doteze fondurile de vinatoare cu instalatii vinatoresti ( observatoare, linii de vinatoare, etc )

LEGENDA SFINTULUI SAINT GERMAIN - nascut in Auxerre, a trait intre anii 380-448. Provenind dintr-o familie ilustra a purtat titlul nobiliar de duce si a fost guvernatorul provinciei. A fost crestin, dar pasionat de vinatoare inca din tinerete, foarte priceput in practicarea ei si de asemenea mindru sa arate acest lucru. astfel in piata publica a orasului natal, agata de un arbore capetele animalelor vinate de el, intr-o expozitie a trofeelor. Episcopul din Auxerre i-a cerut sa renunte la aceste practici. Germain nua adat ascultare episcopului, astfel ca intr-o zi acesta fiind plecat la vinatoare, episcopul a pus ca respectivul arbore sa fie taiat. Ducele Germain a jurat sa se razbune pentru acest afront. Coincidenta face ca la scurt timp dupa aceasta intimplare, chiar Germain sa fie numit episcop, in anul 418. Aceasta alegere a produs modificari importante in modul de viata al ducelui vinator. A ales calea unei penitente austere, a daruit toate bunurile sale saracilor si a renuntat la vinatoare. A murit la Ravenna, a fost canonizat sia devenit patronul vinatorilor.

LEGENDA SFINTULUI EUSTACHE - in anul 130 a fost martirizat impreuna cu sotia lui Tatiana, si cu cei 2 copii, sub imparatul Adrian. Legenda sa seamana destul de bine cu cea a Sfintului Hubertus. Se spune ca Eustache era comandantul cavaleriei imperiale romane. Intr-o zi la vinatoare a vazut un cerb mai mare si mai falnic decit toti ceilalti, care a disparut in goana in padure. Lasind la o parte pe tovarasii sai, Eustatiu a luat urma cerbului cel mare. La rindul sau cerbul vazindu-se incoltit, s-a oprit deasupra unei stinci. In acel loc a ajuns si Eustache, care privind cerbul, a vazut intre coarnele acestuia o cruce stralucitoare si imaginea Domnului Isus Christos. Acesta i-a glasuit si l-a certat pentru fapta sa. naucit de cele intimplate, Eustache s-a prabusit de pe cal, ingenunchind intr-o atitudine de veneratie. Isus Christos i-a cerut sa se boteze ceea ce Eustache a si facut, devenind apoi un mare sfint, patron al vinatorilor.

In Romania se sarbatoreste pe 20 septembrie - ziua vinatorului - in cinstea Sf. Eustache - patronul vinatorilor din Romania

www.vinatorul.ro