Educarea unui caine trece printr-o serie de etape succesive care trebuie executate intr-o inlantuire precisa. Dar inainte de toate trebuie sa stabiliti un proiect clar si realist pe baza caruia sa determinati in linii mari la ce va asteptati de la cainele dvs. Acest mic efort este esential caci iti permite sa te apleci asupra realitatii (asupra unei foi de parcurs - termen des utilizat in ultima perioada) ceea ce constitue un fundament mai solid decat imaginatia intotdeauna foarte bogata a oricarui proprietar de caine.
Numai in felul acesta sti ca trebuie sa accepti ca exista si caini foarte greu de educat. Oricine este constient ca nu se poate obtine un cal de curse dintr-un magar - aspect valabil si pentru un caine. Nu poti obtine un campion dintr-un caine cu calitati mediocre oricat de talentat este dresorul.
Este gresit sa crezi ca orice caine din moment ce apartine unei rase anumite are fixat in el in mod automat si marile calitati ale rasei respective (aspect teoretic valabil). Un caine care nu are “origini de lucru” are foarte putine sanse de a face o cariera. Desigur exista multe marturii despre “corcituri” care au devenit buni vanatori dand satisfactie stapanilor lor. Este adevarat. Dar nu trebuie sa neglijam reversul medaliei. Pentru o corcitura “reusita” cate alte exemplare de corcituri se nasc total incapabile sa invete lucruri cat de mici. Proportia este simetric contrara celor din rase pure unde majoritatea descendentilor poseda potential marile calitati din standardul raselor respective. Pe de alta parte cate corcituri sunt capabile sa transmita urmasilor calitatile lor. In realitate foarte putine. A vana cu o corcitura este echivalent cu a juca la loterie, sansele de reusita fiind atat de slabe incat practic esti mereu in pierdere. In rest ca in orice joc al hazardului, motivul pentru care ne extaziem in fata unui succes este acela ca succesele sunt atat de rare In aceiasi ordine de idei, imperecherea intre doua rase are rezultate intamplatoare, mai mereu deceptionante caci cel mai adesea se regasesc caracterele unei rase la cealalalta atat de pregnant incat metisul obtinut devine practic neutilizabil. Totodata nu trebuie sa confundam “amestecul de rase” cu “imperecherea pentru fixarea (intarirea) unor caractere”. > Daca prima actiune este o munca de ucenic vrajitor, mereu sortita esecului, fixarea (intarirea) caracterelor consta in areveni la susha originala a rasei ceea ce este foarte util. Astfel poate fi foarte oportun sa utilizezi pentru fixarea si intarirea unor caractere la o linie de braci germani cu par sirmos, imperecherea cu un brac german cu par scurt. Totul nu este decat “arta de a creste o rasa in linie” la al carui rezultat final inca nu sa ajuns.

Invatati sa cunoasteti caracterul cainelui dvs.

Este indispensabil de a tine cont de identitatea psihologica si afectiva a cainelui dvs. Si aceasta de la o varsta cat mai frageda. Nici o metoda de dresaj nu este eficienta daca este aplicata fara nici un discernamant si de o maniera stereotipa. Numai o apreciere relativ obiectiva asupra identitatii (unica in fapt) cainelui dvs - adica: caracter, emotivitate, potential de a progresa... - permite aplicarea unei metode si unui ritm de invatare care sa-i fie potrivite firii lui. Este cheia succesului. Inca de la inceput si apoi in mod sistematic inaintea fiecarei sedinte de antrenament sau de educatie, catelul dvs trebuie testat. Este necesar a avea in permanenta o idee clara asupra ceea ce a asimilat in mod real din lectia precedenta. Fara aceasta informatie nu veti putea determina de cat este capabil sa invete din noua lectie a zilei.
Este inutil sa impuneti cainelui sa intreprinda actiuni care depasesc standardul rasei. Un epaniol breton nu va fi niciodata un caine de vanatoare la vizuina sau un hartuitor. Exemplul este putin fortat, dar am dorit sa subliniez ca in mintea dresorului trebuie sa fie foarte clare caracteristicile standard (de lucru) ale rasei. Fiecare caine are un potential de a invata strans legat de standardul rasei. Desigur fiecare caine poseda mai mult sau mai putin capacitatea de a exprima acest potential, acest “rezervor de a sti” datorat originii sale. Acesta este atavismul. Revine deci dresorului rolul de a sti sa perceapa capacitatile cainelui, sau de a le scoate in evidenta ramanand bineinteles in limitele permise de standardul rasei.
De exemplu sa impui unui pointer sa vaneze “sub pusca”, in “varful botului cizmelor” stapanului este o adevarata ineptie. Pointerul este un caine cu o cheta foarte larga un adevarat “inghititor de aer”. Sa impiedici un labrador sa intre in cea mai mica sursa de apa (parau, balta, etc) si sa incerce sa innoate este o gafa. Labradorul este facut sa iubeasca apa. Sa ceri unui teckel sa vaneze in aproprierea stapanului este la fel de gresit. Acesta este facut sa vaneze adanc in padure.

Incepeti sa va educati cainele cat mai devreme

Notiunea de bine si de rau trebuie sa fie imprimata cat mai devreme si cat mai clar in mintea micului catel. Aceasta intelegere este o etapa de foarte mare importanta inainte de a incepe dresajul de vanatoare. Cu cat se incepe educarea mai devreme cu atat progresul in dresaj va fi mai usor. Un caine de 10 luni care are putina disciplina si sociabilitate va fi foarte greu de dresat in plan tehnic. Cainele actioneaza cvasiexclusiv in functie de instinctul sau. Impulsurile ii vin in vrac iar daca nu stie cum sa si le directioneze va ramane un subiect mediocru. Trebuie ca intre varsta de doua luni si cea de patru luni cainele sa faca cunostinta cu lumea care il inconjoara. Aceasta faza de aclimatizare va conditiona cu totul viitorul acestuia.
Fie ca acesta este crescut “acasa” fie intr-o canisa trebuie sa-i consacrati zilnic lungi momente pentru jocuri de educatie. Este momentul invatarii mersului in lesa ceea ce il va face sa se obisnuieasca cu autoritatea dvs si-i va da posibilitatea sa descopere lumea exterioara. Este esential ca intreaga familie sa adopte aceiasi atitudine fata de tanarul catel. Daca dvs interziceti accesul acestuia la o canapea, nu permiteti mebrilor familiei sa-l incurajeze sa sara pe canapea pentru a se juca cu el. De asemenea cand reveniti acasa si-l gasiti pe canapea nu-l lasati sa o foloseasca daca nu cumva i s-a permis acest lucru deja.. Pe scurt daca cainele a folosit de mai multe ori canapeaua fara sa fie deranjat si numai din timp in timp va amintiti sa-l corijati acesta nu va mai intelege nimic. Un caine intelege foarte clar ce este “NU” si ce este “DA” dar niciodata nu va intelege “DA - DAR”, sau “NU – POATE”. Pentru a reusi socializarea unui catel incercati ca toti membri familiei sa aiba foarte clar in minte acest obiectiv, sa foloseasca aceleasi mijloace de a-l atinge (rigoare, perseverenta etc.).
Este important ca fiecare catel sa aiba clar stabilite mental limitele a ceea ce ii este permis si ce nu. Nici un caine nu va putea progresa pe linia educatiei de vanatoare atata timp cat motiunea de “limite” nu-i este clar imprimata in minte. Notiunea de limite se impregneaza odata cu cea de autoritate. Caninii ii sunt foarte la indemana cand trebuie sa-i manipuleze pe oameni. Nu permiteti cainelui sa preia controlul. Depinde numai de dvs de a face distinctia intre ceea ce este acceptabil si ce nu si de a actiona de o maniera potrivita pentru a indrepta lucrurile daca este cazul. In sfarsit pentru a reusi o socializare a catelului trebuie sa stiti ca pentru a fi fericit un caine nu trebuie sa fie regele casei. Tanarul catel trebuie sa inteleaga prin aceasta etapa de socializare, ca intr-o familie, oameni sunt dominanti iar el este “dominatul”.

Cuvinte potrivite, la momentul potrivit!

Este necesar de a intelege maniera in care cainele dvs invata si apoi sa incercati sa-l dresati. Toate animalele trebuie conditionate daca vrem sa le educam. Pentru o buna conditionare, insusirea de catre dresor a unui vocabular de dresaj este o etapa obligatorie. Trebuie sa comunicati cu cainele dvs de natura a-l face sa inteleaga ce vreti de la el. Asa incat trebuie sa folositi in permanenta acelasi cuvant pentru aceiasi comanda: sezi, aport... Fiti foarte rigurosi in ceea ce priveste tonul vocii dvs. Nu puteti solicita cainelui sa fie riguros in a executa ceva daca dvs nu sunteti riguros in darea comenzilor. Fie cainele cat de ascultator nu va executa un ordin pe care nu l-a inteles. Daca in mintea lui este ordine, va va executa foarte natural camanda.
Nu vorbiti excesiv sau fara masura in perioada in care efectuati sedinte de dresaj. Sa urli, sa tipi sau sa folosesti exagerat cuvantul “NU” sunt toate greseli de dresaj care nu-ti vor permite sa progresezi sau sa reusesti sa-l inveti ceva corect pe caine. Stresat cainele progreseaza foarte greu si cel mai adesea este complet dezorientat. Excesul verbal este in genaral fructul nerabdarii si al frustrarii stapanului. Este un prost obicei bazat pe emotii umane, si care este adesea exprimat in mod inconstient. In ceea mai mare parte a timpului conducatorul cainelui (dresorul) nici nu-si da seama ca urla la cainele lui. In schimb lipsa fermitatii in darea comenzilor este reversul medaliei. Multi proprietari nu reactioneaza suficient de ferm la actiunile gresite ale cainilor lor sub pretextul ca “este prea tanar”. Prea toleranti, acestia ii lasa pe caini sa faca ce vor admirand caracterul independanet al acestora.... Educati-va cainele in orice imprejurare: acasa, in curte, in parc, pe trotuar, in teren... Este foarte important ca elevul dvs sa inteleaga ca atunci cand este ascultator este recompensat iar atunci cand nu asculta este sanctionat; isi va cere recompensa de ficare data cand va executa corect comanda; iar dvs nu trebuie decat sa va tineti de cuvant.

Mentineti in permanenta aceiasi metoda de lucru

Numerosi vanatori se plang de un comportament variabil al cainelui. La dresaj, la sedintele de antrenement, la vanatoare cainele pare sa nu mai fie acelasi. Oare suntem siguri de asta? Cainele este cu adevarat schimbat? La o privire mai atenta se pare ca vanatorul este cel schimbat. In fapt in conditii de vanatoare fiecare isi doreste un caine cat mai bun. De aici dispare rabdarea si complicitatea echipei om-caine din timpul antrenamentelor, vanatorul se transforma intr-un mic “despot” foarte putin expresiv. Stresul din timpul unui concurs, exaltarea din timpul actiunii de vanatoare modifica oarecum (uneori chiar mai mult) atitudinea vanatorului. Foarte usor cainele isi pierde increderea si de aici nepunerea de acord cu partenerul de echipa (vanatorul). Este iluzoriu sa crezi ca se poarte conduce un caine cum conduci o masina. Un caine este o fiinta vie. Cuvantul “ordin” (comanda) nu este bine ales caci el mascheaza o parte a complexitatii dresajului. Cel mai potrivit ar fi cuvantul “dialog”. Caci numai prin dialog se creeaza complicitatea intre vanator si caine.
Problema ar fi ca dialogul intre om si animal nu este o chestiune evidenta (chiar daca amandoi au o pasiune comuna – vanatoarea!). A sti sa dialoghezi cu cainele nu este un lucru innascut. Trebuie deci invatat. Tocmai de aceea dresorii profesionisti considera ca odata educarea cainelui terminata este imperativ necesar sa inceapa educarea stapanului. Aceasta sarcina este adesea dificila si de cele mai multe ori irealizabila. De retinut ca educarea unei fiinte umane se face pe baza acumularii rationale (gandirea umana este rationala) iar in ceea ce priveste cainele este vorba de un proces de conditionari gandirea acestuia fiind de tip asociativ (stimul – efect = crearea unui reflex conditionat) Nu schimbati niciodata tehnica de lucru, actionati intotdeauna cu aceiasi metoda. In acest fel cainele va intelege ca sunteti hotarat si ca dvs controlati situatia. In general oameni incearca o anumita metoda apoi cred ca vor avea rezultate mai bune cu alta. Pentru a progresa cainele are nevoie de constanta.

Fiecare la locul lui

Un lucru voarte evident asupra caruia trebuie sa insistam: cainii nu sunt fiinte umane. Foarte multi vanatori cred ca “partenerul lor este uman caci indiscutabil are calitati umane”: fidelitate, pasiune, complicitate....Si astfel ii trateaza ca pe niste oameni; ii corijeaza ca pe oameni, le dau mancare pentru oameni. Si iti vine sa-i intrebi: ce vezi tu exact cand te uiti la cainele tau?
La un dresor profesionist, nu vei vedea niciodata cainele dormind in camera, jucandu-se cu copilul, petrecandu-si ziua intre castronul de mancare si fotoliul de la televizor. Un caine de vanatoare trebuie sa aiba o viata foarte ordonata. Locul lui este la canisa, cotet sau un anume loc stabilit in casa (caz apartament bloc) caci el are nevoie de o odihna de calitate, linistita dupa zile de vanatoare si de antrenament. Fiintele umane doresc si prefera sa fie tratate ca niste fiinte umane; daca ar fi tratate ca niste caini, sigur nu ar fi fericite deloc. La fel este si pentru caini, se simt foarte bine daca ii tratam ca pe niste caini. Nu ai la ce sa te astepti, in camp, de la un caine care a fost supus tuturor “capriciilor casei “. Duminica la vanatoare un caine pe jumatate in forma datorita fie lipsei de odihna fie unei alimentatii nepotrivite (cel mai adesea excesiva cantitativ) din timpul saptamanii va fi incapabil sa se concentreze asupra muncii, nu va putea sa-si controleze impulsurile si pasiunea, nu va asculta si va va scapa din mana.
Un cadru de viata corect adaptata si o dieta corespunzatoare sunt doi paramentri esentiali pentru a asigura succesul dresajului si performante in actiunile de vanatoare.

Cainele dvs a inteles cu adevarat ceea ce asteptati dvs de la el??

Cel mai adesea cand un caine nu asculta este pentru ca nu a inteles ceea ce doriti de la el. Cainii incapatanati, indaratnici (asupra acestui aspect vom reveni). Adesea, blocajul (sau refuzul de a asculta) este mai intai un ordin-comanda, neinteleasa. Un stapan este adesea tentat sa creada ca un caine gandeste ca el. Este GRESEALA majora a relatiei om – caine. Cainele analizeaza foarte simplu comanda ca pe o noua data a mediului ce-l inconjoara si in care a intrat instinctiv. De exemplu: ati tras si impuscat un fazan; acesta a cazut. In acest moment de dam seama de adevarata valoare a comenzilor “aport” sau din contra “culcat”. Desigur cu conditia sa le fi invatat si inteles foarte bine caz in care le va executa corect. Nu exista loc de interpretari in acest caz gen “gandire autonoma” sau “independenta spirituala”. Cainii actioneaza instinctiv. Deci cainele nu a executat comanda. Sunteti sigur ca a inteles-o? Daca nu exista mai multe explicatii: comenda este nepotrivita, cainele nu a exersat suficient (lectia invatata pe jumatate). Este posibil ca acesta sa execute ceva.... dar nu ceea ce i-ati cerut. Si totul revine la: a fost ordinul corect transmis? Cainele va sti sa-l execute? Pentru a fi mai expliciti sa luam exemplu cainelui pe care conducatorul nu-l mai are sub privire, acesta fiind in aret, blocand un superb fazan intr-un des (stuf, costree, balarii cat omul etc). Stapanul il cheama, acesta a inteles comenda dar nu o executa desi a inteles perfect ce i se cere. In acest caz precis vanatorul comite o greseala (neintentionata) pe care trebuie sa o sesizeze foarte repede. In caz contrar complicitatea om-caine se disipeaza iar munca depusa pana in acel moment a cam fost in van. Este cel mai emblematic exemplu cand un conducator de caine da un ordin neadecvat. Si nu va inchipuiti cat de multe alte exemple de acest gen sunt cauzele a mutiple refuzuri de a asculta.

Atentie - Cainele nu percepe lumea inconjuratoare cum o percepeti dvs.

Cum percepe un caine lumea inconjuratoare? Cainele poseda exact aceleasi simturi ca si omul, dar intensitatea acestora difera – ceea ce schimba totul. Cainele nu vede lucrurile precum le vedem noi. Mai exact acesta distinge vag umbrele iar culorile sunt mai mult nuante de alb si negru. In schimb aude mult mai bine decat noi. In dresaj se foloseste cuvantul “nu” ceea ce inseamna interdictia de a face ceva. Cainele intelege acest sunet de maniera urmatoare: “pot face ce vreau dar in momentul cand aud clar acest zgomot trebuie sa ma opresc”. Acesta arata ca desi ne folosim de simturi identice si organe asemanatoare in speta urechea, le folosim in mod diferit.
In schimb mirosul este simtul cel mai dezvoltat la caine. Acesta ii permite sa-si gaseasca hrana, sa stabilesca locul unde-si face nevoile si in cazul care ne intereseaza de a sti ce fel de animal are in fata, ce face acesta (se furiseaza, a ramas blocat, este gata sa zboare etc). Deci putem spune ca mirosul ii conduce in fiecare clipa. Bineinteles ca vederea le permite sa distinga obiectele dar numai datorita mirosului il pot defini si percepe. Se poate ca ei sa latre si sa alerge spre ceva spre ce au auzit dar se vor servi de miros pentru a evalua cu precizie despre ce este vorba. Aceasta este diferenta intre ei si oameni care se bazeaza pe ceea ce vad. Nu credem decat ceea ce vedem! Un caine fara un nas bun nu poate fi un bun vanator. Capacitatea de a analiza si aprecia efluviile pe care le intercepteaza este diminuata iar comenzile pe care i le dam nu pot fi intelese si executate corespunzator.

Corectati dar atentie cand o faceti

Cainele gandeste rational – este ceea ce majoritatea stapanilor crede. Lucru inexact. Dar cum gandeste acesta? Actioneaza in mod mecanic? Sau reflecta asupra a ceea ce urmeaza a intreprinde? Spre deosebire de oameni el nu-si face calcule ci face alegeri si ia decizii pe loc in fata unei situatii date. Este o gandire de tip asociativ. Stimul – reflex conditionat. Bine fixate prin munca si antrenament = succes. Un caine nu este incapatanat sau indaratnic decat in aparenta. Cel mai adesea cainele care “face doar ce-i trece prin cap”este un caine care mai intai a executat constant acesta activitate (pe care a inteles-o foarte bine) si care la un moment dat, fixat de el, nu a mai executat-o. Este diferit de cazul cand nu a inteles comanda data si executa ceea ce crede ca i se cere. De aceea o sanctiune nu poate fi data unui caine despre care nu suntem siguri ca a inteles sensul comenzii. Un caine nu poate intelege o sanctiune daca nu i-a fost data (aplicata) la momentul exact al comiterii greselii.
De exemplu un caine care pleaca departe si doar dupa 10 minute reuseste sa revina la stapan dupa nenumarate apeluri nu poate fi pedepsit. Acesta a executat comanda. “10 minute” iata o notiune de timp care nu are nici un sens pentru caine. Spatiul, distanta trebuie sa o invete cainele. Sanctionarea unui caine care a revenit la stapan cu intarziere inseamna sanctionarea actiunii. Cainele nu va putea intelege aceasta pedeapsa. Pedeapsa trebuie aplicata la momentul la care cainele sa inteleaga comiterea greselii. De asemenea conducatorul cainelui trebuie sa aiba o stare de liniste suficienta pentru a aplica o sanctiune cu moderatie si mai ales fara ura si isterie.
O procedura eficace de sanctionare trebuie in mod necesar aplicata crescendo. Un “NU” sau un “SEZI” pronuntate ferm sunt sificiente a sanctiona o prima greseala. Practic cainele trebuie sa inteleaga ca autoritatea este una singura si va apartine: in caz de neexecutare a unei comenzi pe care a inteles-o bine nu va mai avea drept de replica.

Corectati dar atentie cum o faceti

Inainte de a va pedepsi cainele faceti un efort si evaluati starea psihica a acestuia. Ca la orice fiinta vie, cainele nu este capabil sa progreseze si sa dea tot ce-i mai bun din el prin pedepse fizice. Stapanul care incearca sa-si educe cainele prin metode violente are putine sanse sa-l faca sa progreseze caci durerea provocata nu-i transmite nici un mesaj cainelui. Anumite persoane domina numai in mod aparent cainele prin durere crezand ca acesta va asculta pentru a evita durerea. Acest mod de lucru este degradant pentru dresor dar mai ales este fara rost si inutil. De aceea este total iluzoriu sa crezi ca o sanctiune poate cu adevarat sa rezolve o problema de comportament sau o greseala de executare a unei comenzi.
O sanctiune nu trebuie sa fie rezultatul unei defulari de sfarsit de saptamana incarcate. Cainele nu are cum sa stie ca stapanul este stresat sau conducatorul are enorm de multe griji. El este o fiinta vie si nu o jucarie manipulabila pe baza unui program informatic. El nu este facut sa execute stereotip diferite miscari actiuni care sa ne surprinda si sa ne uimeasca. Desigur o nuia aplicata pe crupa unui catel tanar care distruge un ghiveci cu flori poate fi chiar utila. Oricum o sanctiune trebuie sa fie intotdeauna un act gandit si aplicat cu masura. Trebuie aplicata fara isterie si ura. Cand se corecteaza o greseala sau o fapta rea comisa de caine trebuie ca cel cel o face sa dea dovada de calm, Cainele nu trebuie sa perceapa (nici la cel mai mic nivel posibil) stresul ce ne domina datorat isteriei care ne poate cuprinde la un moment dat chiar in mod normal. Mai bine ne abtinem sa corectam un caine si sa-l sanctionam decat sa o facem sub impulsul emotiiloe si frustrarilor.
Rezultatul obtinut poate fi invers decat cel scontat. Prin definitie o sanctiune gresit inteleasa nu are nici o virtute pedagogica din contra poate crea grave blocaje psihologige slabind enorm relatia de complicitate om/caine care este cheia succesului in actiunea de dresaj. Sa fie clar, nu trebuie sa-i trecem totul cu vederea dar inainte de a-l sanctiona trebuie sa vedem motivele pentru care cainele a refuzat sa execute comanda. Intotdeauna exista un motiv. La caine, indiferent de rasa exista exemplare supradotate si exemplare mai putin dotate. Un caine bun este un subiect care are o pasiune puternica, memorizeaza bine comenzile si le executa prompt, iar ceilalti nu prea ajung la acest nivel. Un caine care are mari calitati nu va ajunge si un foarte bun vanator daca nu stie sa-si domine pasiunea. A-si stapani pasiunea este acel mod de ‘a sti sa existi’ decat de ‘a sti sa faci’. Conducatorului ii revine deosebitul rol de a invata cainele sa acumuleze aceasta stapanire a pasiunii si a instinctelor. Poate capacitatea de a stapani pasiunea si instinctele este mai variabila de la un caine la altul decat capacitatea olfactiva.

Forta recompensei

Este cea mai buna sanctiune. La momentul in care actiunea este indeplinita, un caine asimileaza in acelasi fel si o sanctiune si o recompensa. Pentru un caine care nu a ascultat este la fel de eficient (pentru a-l sanctiona) sa-l neglijezi sau sa-l corectezi. Impunandu-i acceparea mainii ca un fel de mangaiere il destabilizeaza ca si o nuia aplicata pe crupa. Dvs aveti deci ultimul cuvant iar potentialul de invatare al cainelui este intact. Reluarea exercitiilor este posibila imediat.
Aceata metoda da resultate mult mai bune si permite o progresie mai rapida in invatare decat aplicarea unei corectii data sub imperiul nervozitatii si care are ca prim rezultat evident blocarea momentana a potentialului de invatare al cainelui. Sa repetam: “nu se poate sanctiona un caine despre care nu avem certitudinea ca a inteles perfect un ordin ce i-a fost dat de o maniera potrivita”. In acest caz nu avem decat sa uitam ca exita notiunea de sanctiune.

Cateva ideii asupra carora este bine sa meditam

Traducere si prelucrare
Paul Ionici
Dupa “Vraie Chasse”