Aportul, ca actiune de recuperare a vanatului mic lovit, confera finalitate actului vanatoresc in compania cainelui pontator, dupa ce, in prealabil, vanatul este cautat, gasit si lovit. Majoritatea lucrarilor despre dresajul canin, fie cel al cainelui utilitar, de companie sau de vanatoare, abordeaza tehnici de invatare a patrupedului cu aportul. Acesta este motivul pentru care vom prezenta elemente noi specifice dresajului cainelui de vanatoare pontator, menite sa corecteze si sa perfectioneze modul cum prepelicarul executa comanda aport
Se stie ca nu toti cainii pontatori sunt si aportori din instinct. Pontatorii insulari sau marii pontatori, cum sunt setterul si pointerul, nu au aptitudini native pentru aport. Asta nu inseamna ca prin dresaj nu se poate ajunge la rezultate notabile cu acestia. Astfel, prin selectie, s-au obtinut, in unele tari europene, linii de aportori din aceste rase.
Primele lectii de aport incep la o varsta frageda. La cateva luni ale puiandrului se poate recunoaste instinctul de aportor prin executarea exercitiului de aruncare a unui obiect, blana de iepure sau pasare mica impuscata. Se urmareste interesul cu care puiandrul doreste sa aduca obiectul.
Dupa ce patrupedul executa corect aportul vanatului impuscat la camp, se pregateste prepelicarul pentru recuperarea vanatului din apa. La cainii cu probleme la aportarea unei rate mari sau gasca recomand pregatirea graduala sau progresiva cu vanat de dimensiuni mai mici: sitar de balta, becatina, rata mica(sarsea), ca apoi sa se treaca la aportarea vanatului cu greutate mai mare. Daca patrupedul manifesta indiferenta, refuzand sa sara in apa, chiar si la insistentele stapanului, se da un foc de arma in directia vanatului cazut. De obicei actiunea are rezultat, cainele sarind si cautand cu mare agitatie pasarea lovita
Foarte multi caini capata naravul de a mesteca vanatul aportat. Pe langa metoda clasica de impanare a unei piei de fazan sau iepure cu cuie sau bandajarea cu sarma ghimpata a vanatului-aport pentru a nu-l molfai, recomand o metoda mai "umana" de indreptare a naravului de spintecare a vanatului mic. Precizez ca, in cazul meu, metoda clasica nu a dat pe deplin rezultatul scontat, in timp ce metoda pe care doresc sa o prezint a fost mai bine receptionata, cainele intelegand ce are si ce nu are voie sa faca. Puneti la congelat o pasare impuscata(fazan, porumbel, sitar). Cainele va lua cu usurinta pasarea astfel "prelucrata" datorita penelor izoterme care acopera corpul inghetat. Dorinta de mestecare este stopata de duritatea pasarii inghetate si de raceala carnii de sub pene. Se va obtine o muscatura usoara, patrupedul fiind nevoit sa tina cu grija pasarea.
Aportul se executa numai la comanda si nu cand patrupedul vede pasarea cazand. Acest rezultat se obtine la majoritatea cainilor destul de greu, dat fiind faptul ca acestia devin nelinistiti inca de la auzul primului foc de arma. Fuga dupa vanat, chiar daca acesta nu a fost lovit, poate fi oprita dandu-se cainelui comanda "culcat". Important este ca patrupedul sa execute prompt aceasta comanda.
Recomand sa dublati comenzile vocale cu comenzi date din fluier. Si asta pentru a nu veni de la vanatoare ragusiti de atata strigat dupa caine. Fluierul se aude mai departe decat glasul, dar are dezavantajul de a nu putea fi intotdeauna utilizat pentru ca poate fi uitat acasa. In general sunt utilizate doua tonuri necesare la comezile "culcat" si "aici", care pot fi pe acelasi fluier sau pe doua fluiere cu un singur ton fiecare. Tonul pentru comanda "aici" poate fi folosit si pentru alte comenzi( corectarea chetei, comanda "liber" etc.) prin schimbarea modului de suflare: sacadat sau continuu, iar celalalt ton, data fiind importanta lui, va avea utilitatea de comanda unica.
In timpul unei lectii de dresaj, important este ca patrupedul sa inteleaga ce dorim de la el. De multe ori prin modul de executie a dresajului nu se realizeaza o comunicare pozitiva stapan-caine, ajungandu-se la opusul rezultatului scontat prin aplicarea unui dresaj impropriu, nedocumentat.
Pasionatilor vanatorii cu cainele le recomand o aparitie editoriala de o certa valoare care, din pacate, este una singulara intre cartile ce abordeaza chinologia vanatoreasca in tara noastra. Este vorba despre "Dresajul cainelui de vanatoare", al carei autor este D-nul ing. Nicolae Stravoiu, cunoscut partizan al promovarii cainelui de vanatoare si semnatarul unor numeroase lucrari cu profil cinegetic.

Virgil Lucanu-16.02.2002,/center>