"Masa rotunda" privind situatia ursului brun in Romania, organiata sub egida MAPAM la sediul RNP a reliefat puncte de vedere personale si partinice foarte diferite, pe care le-am putea grupa totusi in 2 categorii:

favorabile gestionarii durabile a populatiei de ursi bruni din Romania, printr-o prelevare corect dimensionata si structurarea cotei de recolta, care sa nu depaseasca sporul natural real

favorabile exploatarii intensive a acestei resurse naturale regenerabile, la nivelul cifrelor de recolta arbitrar aprobate de MAPAM, fara avizul AGVPS Romania, pe baza unor sporuri naturale exagerate si a unor efective reale discutabil recenzate

La aceasta masa rotunda au participat si au luat cuvintul de foarte multe ori in contradictoriu si insuficient de elegant, reprezentanti ai RNP, MAPAM, AGVPS, ICAS, Academiei Romane, Societatii Cinegetice din Romania, UNESCO Pro Natura, Fundatiei AVES, ABIES Hunting, etc - dintre care unii specialisti in cinegetica, iar altii amatori sau ignoranti, dar aparent bine intentionati sau "directionati".
Din pacate, cei mai multi dintre cei care au absolvit un curs de cinegetica in cadrul Facultatii de silvicultura, ma refer in mod concret doar la unii dintre reprezentantii RNP, dar nu numai, au dovedit ca au ramas la nivelul cunostiitelor si teoriilor initiale in matrei de urs brun, netinind deloc seama de evolutia conceptelor in Europa, iar unii dintre diletanti, avind insuficiente cunostiinte pentru a-si da singuri seama ca nu stiu inca suficient de mult pentru a aborda subiecte de specialitate, au atacat problema empric si extremist ecologic, ceea ce reprezinta un pericol extraordinar de mare pentru populatia de ursi bruni din Romania.Spunem asta intrucit nimic nu poate fi mai periculos pentru un urs in zilele noastre, ca de altfel pentru orice specie de vanat, decit protectia totala, care ar lipsi-o de motivatia morala si materiala a gestionarii durabile a speciei. Nu trebuie sa fie nimeni specialist pentru a intelege ca fara interesul de a vina, macar din cind in cind cite un exemplar, nici un gestionar de fond de vinatoare nu va mai fi interesat sa investeasca in paza, ocrotirea si ingrijirea speciei protejate total. Exemplul zimbrului, dropiei si a altor specii asa -zis ocrotite si ingrijite fara o motivatie vinatoreasca nu este suficient de convingator?
Un raspuns cinstit la aceste intrebari ar fi de natura sa sustina cele afirmate mai sus, la care as mai adauga o motivatie materiala extraordinar de actuala: BANII. Fara bani recuperati sau dobinditi ca urmare a gestionarii populatiilor actuale de ursi, de unde s-ar obtine fondurile necesare pentru paza, ocrotirea si ingrijirea stocului de reproducatori? Numai din buzunarul vanatorilor sau idealistilor???? Eu nu pot crede in astfel de teorii si de aceea incerc sa fiu cit se poate de rational. Ca vanatori rationalii, nu putem fi de acord nici cu asa-zisii specialisti care propovaduiesc impuscarea ursilor prin metode rusinoase pentru vanatori si periculoase pentru insasi evolutia cantitativa si calitativa a speciei de la noi, si nici cu ecologistii extremisti care, desi bine intentionati sau directionati de anumite interese oculte, incearca sa impuna, fara modestia care le-ar prinde bine, sistarea completa a vanatorii la ursul brun. Reprezentantii AGVPS Romania, prezenti la reuniunea in discutie, au sustinut cat se poate de deschis, cu riscul de a supara o parte din auditoriu, acest punct de vedere. L-au sustinut si anterior, inclusiv de data recenta, prin adrese oficiale trimise conducerii MAPAM - autoritatea publica centrala in materie - care din motive pe care nu le retinem deocamdata sa le reliefam, au gresit evident in politica dusa fata de ursi. Grav nu este ca au gresit, desi repetat, ci faptul ca persista in greseala. In concordanta cu sustinerile reprezentantilor AGVPS, si-au exprimat parerile reprezentantii:

Asociatie de Ecoturism din Romania

Green Cross Romania

Comisiei Monumentelor Naturii

WWF

UNESCO Pro Natura

Abies Hunting

Reprezentantul Abies Hunting, specialist in cinegetica si al uneia dintre cele mai mari firme de vanatoare cu strainii, a pledat pentru o vanatoare durabila, aducatoare de profit pe termen lung
In contradictie cu aceasta pozitie de mijoc, pe care o sustinem de multi ani, s-au situat in primul rind reprezentantii RNP, convocati intr-un numar impresinanat. N-au indraznit sa-i contrazica nici reprezentantii ICAS si nici alti silvicultori prezenti la reuniune din partea altor institutii sau organizatii Acestia au sustinut in continuare necesitatea hranirii ursilor, in scopul cresterii prolificitatii lor si impuscarii la nada, din observatoare inalte, motivat de faptul ca in astfel de conditii, vinatoarea se practica fara riscuri si totodata selectiv, evitindu-se impuscarea femelelor si ursilor mici. NOTA REDACTIEI - masacrul se practica fara riscuri la adapostul cazematelor de beton - in care strainii se pot distra cum vor ( fara alte amanunte ca poate citesc si copii )!! La prima mea goana de urs - la vederea animalului stirnit la cca 50 metri - am simtit ca am nevoie de traditionalul cutit de lemn!!! Asta e vanatoare si nu tirul din observatoare!! - incheiem comentariile redactiei
Sa ma explic concis:

ursii, care de milenii au vietuit fara a fi hraniti de om, nu au nevoie nici de hrana si nici de sare special administrata in sararii, precum au sustinut si reglementat absolut aberant unii reprezentanti ai MAPAM si RNP; adaptarea speciei la "somnul de iarna" il face sa depaseasca usor perioada deficitara in hrana, prin reducerea activitatilor metabolice, pe seama grasimilor acumulate pina toamna tirziu; asadar hranirea complementara a ursilor nu poate fi considerata o necesitate.

nadirea, practicata mai ales cu reziduuri de abator, nu poate reduce decit insignifiant pagubele produse de ursi si nu se face, de fapt, din acest motiv, ci pentru atragerea ursilor mari in locuri in care pot fi mai usor ucisi prin impuscare; atita vreme cit ursii mari stapinesc zona, ursii mici si femelele cu puii nu se vor apropia de nada; reversul acestei practici, indiferent de ceea ce se sustine, il constituie obisnuirea ursilor cu carne cruda, parazitarea unor exemplare prin intermediul reziduurilor de abator si mai ales, impuscarea masculilor dominanti

protectia femelelor cu pui si ursilor mici ca dimensiuni, prin alegerea si impuscarea masculilor dominanti, este si ea gresita si ar fi de-a dreptul catastrofala daca ar fi asa; din populatii in care domina in mod natural masculii, structurate normal pe clase de virsta si sexe, s-a ajuns acum la populatii in care predomina femelele si tineretul, in toate zonele de nadire, zone care au ocupat practic tot habitatul ursilor in Romania; faptul ca numarul puilor la femele, a crescut surprinzator, de la 1-2 la 2-3 sau chiar 4 pui, nu poate fi decit reversul hranirii la troaca a ursoicelor, ci trebuie sa ia in calcul si o eventuala reactie populationala de autoaparare la un anumit factor de stress, care poate fi foarte bine destructurarea grava a populatie ursidae la care s-a ajuns, precum si conturbarea in permanenta a habitatului in care convietuiesc.

Nu mai trebuie sa continuam cu urmarile negative ale impuscarii repetate a ursilor dominanti si nici cu lipsa totala de barbatie a celor ce-si permit, romani sau straini fiind, sa sfideze legea si cea mai elementara regula de etica vanatoreasca, practicind vanatoarea la urs brun la nada. Nici cei care incurajeaza si aproba astfel de practici nu trebui sa scape de blamarea publica. Despre astfel de aspecte s-a mai scris, dar se pare ca degeaba pentru carora ar trebuii sa le pese, nu mai au timp sa citeasca sau au alte interese mercatile
In contradictie cu sustinerile AGVPS s-au situat reprezentantii Fundatiei AVES si ai Fundatiei Nordice de Ecologie SENTRA, care au sustinut, la rindul lor, oprirea totala a vanatorii, dar numai temporar, motivind obiectiv sustinerea prin faptul ca rezultatele eveluariilor sunt exagerate si ca orice rabat ar deveni, dupa experienta de pina acum, regula. Poate ca trebuie sa fim corecti si sa le dam dreptate, pentru multe zone si fonduri de vinatoare din tara, chiar daca uneori se exagereaza prin generalizarea situatiei.
Acestia nu accepta ideea ca se mai poate organiza vanatoare la ursi pina la o evaluare responsabila a efectivelor populatie din Romania si nicidecum prin metode rusinoase, infierate de lege si conventiile internationale la care Romania a aderat.

Presedinte executiv AGVPS Romania - Dr. Ing. Neculai Selaru