Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Bizamul, Capra neagra(exemplar de selectie si exemplar de trofeu pana pe 15 dec), Capriorul femela, Cerbul comun (Mascul de selectie, femela si vitel), Cerbul lopatar (Femela, vitel si mascul de selectie pana pe 15 dec), Cainele enot, Dihorul comun, Hermelina, Iepurele de camp, Iepurele de vizuina, Jderul, Mistretul, Muflonul(pana pe 15 dec), Nevastuica, Sacalul, Viezurele, Vulpea.

-Pasari: Becatina comuna, Cioara griva, Cioara de semanatura, Cocosar, Cormoranul mare, Cotofana, Fazanul, Ferestrasul mare, Ferestrasul motat, Gaita, Gainusa de balta, Gasca de vara, Garlita mare, Graurul, Gugustiucul, Lisita, Porumbelul gulerat, Porumbelul de scorbura, Potarnichea, Prepelita, Rata mare, Rata mica, Rata fluieratoare, Rata cu cap castaniu, Rata motata, Rata sunatoare, Rata lingurar, Rata sulitar, Rata caraitoare, Rata cu cap negru, Sitarul de padure, Sitarul de mal, Stancuta, Sturzul de vasc, Sturzul cantator, Sturzul viilor, Turturica.

 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
Sub semnul lui Hubertus
7456 vizualizări

Alin Florian - Sub semnul lui HubertusM-am tot gandit ce nume sa dau povestii. Si m-am tot gandit care era probabilitatea sa se intample ce s-a intamplat, sau sa fiu crezut fara poze doveditoare. Pentru ca in urma acestei peripetii la cerb am fost acuzat ca am facut diverse chestii in scaldatoare, cand eram mic, ca am calcat in diverse chestii cand am plecat si tot asa. Motivul pentru care am avut atata noroc nu-l pot afla, dar se pare ca bunul Hubertus a fost alaturi de noi si ca aceasta vanatoare s-a desfasurat sub semnul lui. Si tot la fel de adevarat e ca – asa cum spunea un coleg forumist – exista vanat “al tau“ pe care nu ti-l poate lua nimeni. Adanca vorba si foarte adevarata.

Dupa un lung sir de ghinioane (complicatii la birou, o raceala cumplita si nunta unui bun prieten suprapusa peste perioada autorizatiei mele la cerb) vine in sfarsit ziua in care declar sotiei colegilor si prietenilor ca pentru cateva zile ma pot considera mort si ingropat. Pentru ca plec sa vanez primul meu cerb carpatin. De cateva zile sunam aproape zilnic sa aflu stiri din teren. A inceput boncanitul? Unde exact? A vazut paznicul cerbul? E mare? A urmat sfat scurt cu bunul meu prieten Sabin. Ne-am hotarat, maine plecam fiecare cum isi termina treaba. Anul trecut am fost tot impreuna la cerb in boncanit, cu diferenta ca atunci numai el era fericitul posesor al autorizatiei si eu insotitor. A fost o aventura incredibila in salbaticia muntelui unde timp de cinci zile nu am vazut tipenie de om, am dormit unde am apucat, am mancat bureti de padure cand ni s-a terminat mancarea si in ultima zi, cand nu mai aveam nici o speranta a cazut un cerb de selectie. Primul cerb salbatic vazut de amandoi, primul cerb vanat de Sabin. A cazut intr-o vale rea, dupa ce i-am tinut urma in codrul salbatic timp de doua zile. Un loc atat de rau si atat de departe de masina incat ne-am testat toate limitele rezistentei pentru a-l scoate de acolo. Am invatat in acele zile despre urma si dibuit mai mult decat invatasem in toate vanatorile dinainte. Practic am reinvatat sa merg, sa respir, sa ascult si sa miros. Asta gratie lui Nea Tica un excelent paznic de vanatoare si om al muntelui, care ne-a tinut un adevarat curs in salbaticie.
Anul acesta eram pregatiti pentru orice: provizii, echipament, doua masini de teren- in fine- tot ce ai nevoie pentru a petrece cateva zile in salbaticia muntilor. Pentru ca pana in ultima zi nu am stiut in ce zona din frumosii munti ai Buzaului si cu ce paznic vom merge.
Sabin a plecat primul pe la noua seara. Urma sa dormim in Nehoiu, la pensiunea Roza-unde am dormit ultima noapte in civilizatie si cand am fost la cocos de munte, in primavera. Pe la patru si jumatate -cinci dimineata urma sa plecam in teren. Eu am reusit sa ajung in Nehoiu abia pe la doua noaptea, doar cat sa lipesc doua ore de somn. Evident ca n-am inchis un ochi pana la patru si jumatate cand trebuia sa plecam sa-l luam pe paznic, din fericire tot Nea Tica. Incercam sa adorm cu disperare, stiind cat de greu era terenul si gandindu-ma ca a doua zi o sa cad in nas. Nici o sansa. Imi apareau in fata ochilor inchisi fortat numai cerbi. Boncaneau, se luptau, cerbi mari, cerbi mici… Oare iese si al meu?

Era inca intuneric bezna cand am ajuns in teren. In lumina farurilor Toyotei a tasnit la un moment dat un bursuc grasan care fugea disperat si disgratios, dar culmea nu parasea drumul forestier. Nu intelegeam de ce nu iese de pe drum si ramane ca un bleg in fata masinii. M-a lamurit Nea Tica – nu avea unde. In stanga era o rapa abrupta si in dreapta perete vertical de cativa metri inaltime. Nazuia spre o trecatoare stiuta de el care il ducea spre cetetea lui sapata in munte. Unde a si ajuns, doar cu o sperietura zdravana. De data asta. Pe drum il tot descos pe Nea Tica. Cum facem, care e planul. Doar suntem doi vanatori … Mergem la cerb asa, in gasca? Nea Tica spune ca in teren sunt cel putin doi cerbi: stapanul si un pretendent. Cu harem mare de ciute, cel putin 8-10. Cerbi mari coborati din salbaticia muntelui la bogatia unor vechi livezi din vale, ale unui vechi CAP. El le stie trecatorile, vom pandi acolo: unul jos si unul sus in creasta. Si apoi …cum ne-o fi norocul.
Nea Tica venise insotit de un baietan de 20-21 de ani. Ii spunea “ baiatul “ si il chema Costel. Baiatul avea 12 frati acasa si era nepotul lui. Tatal murise si lasase muierea singura cu o droaie de copii, te miri cum se descurcau. Nea Tica ajuta si el cum putea, iar baiatul avea samanta de vanator. Il luase cu el de cateva ori ca ajutor si deja era cuprins de patima vanatorii ca un om in toata firea. Anul asta trebuia sa “ ia si el pusca “. Muncise patru ani in Germania, munca grea in constructii pentru a-si ajuta familia. Dar il napadise dorul de casa si venise in tara. Acum lucra tot in constructii, la o firma din Nehoiu. Si cand putea o mai “ zbughea” la vanatoare. Vorbea bine engleza si germana si Nea Tica voia “ sa-i puna o vorba” sa-l angajeze paznic dupa ce-o avea toate actele in regula. Il studiam pe furis pe baiat in lumina retrovizoare. Mi-a placut. O privire cinstita si inteligenta, cu mult bun simt, vorbea numai daca era intrebat ceva. Inaltut si vanos conformatie tipica de muntean.


Vanatoare de cerbi

Din vorba in vorba am ajuns la locul stiut, la trecatoare. Am oprit motoarele si am coborat in linistea muntelui sa ascultam daca “ da glas “. Mi-am umplut plamanii cu aerul muntelui si cu linistea noptii. Doamne, numai pentru asta si se merita drumul! Cel care a gustat din dulceata noptii in creierul muntilor o cauta mereu, tinjeste dupa ea la fel ca salbaticiunile pe care le cauta in drumurile lui. Cate nopti nu m-am sufocat blestemand in Bucuresti cu gandul la o nopte ca asta! Cate nopti nu m-a ocolit somnul tanjind dupa o noua aventura sus in munte! Ascultam glasul padurii! Pentru ca nu era liniste. Padurea are multe voci noaptea si fericit e cel ce le stie graiul. Imi aminteam celelalte nopti cu Nea Tica, cand il intrebam soptit:

- Ce-i asta Nea Tica!
- Buha mare, ce sa fie! Deslusea el glasul care-mi facuse parul maciuca la cativa pasi de noi.
Zambesc in barba…acuma stiu. E buha mare glasul lugubru care tanguie intre molizi. Si huhurez cel care raspunde latrat. Vulpe speriata cea care latra certaret in vale.
Numai cerbul nu se aude deloc. Nea Tica asculta incordat, nemultumit. E vremea sa pregatim armele si sa urcam in trecatoare. Sabin si baiatul vor ramane jos, spre vale unde “ au ei o poiana buna cu otava”.
Si loc mai potrivit Browning-ului cu care va vana Sabin, fara luneta. Eu cu Nea Tica vom urca sus in creasta. Noaptea, ca orbetii, doar la lumina lunii. Numai sa nu ne rupem gatul.
O parte din drum e comuna. Nea Tica stie poteca la perfectie, inainteaza cu pasi de pisica in bezna fara sa faca cel mai mic zgomot. La fel si baiatul. Pe noi ne duc aproape de mana, altfel ne-am rataci in cel mult doua minute. Oricat ne chinuim tot facem zgomot. Nu ca anul trecut, dar e imposibil sa nu calci o crenguta sau o frunza uscata. Pasul “ pipait” invatat tot de la Nea Tica anul trecut ajuta mult dar nu-l stapanim inca la perfectie, ca ei. Adica: duci piciorul incet in fata si usor de tot il cobori spre pamant. Daca simiti ceva in drumul lui spre pamant opresti si schimbi directia. Asa eviti crenguta sau ramura care asteapta parsiv s-o strivesti ca sa dea de stire ciutei de veghe ca se apropie dusmani. Nu reusesti totdeauna dar merge in sapte cazuri din zece. Si mergi pe muchia potecii. Acolo sunt mai putine frunze, le matura vantul.
Ne oprim si raman undeva in urma Sabin si baiatul langa un trunchi cazut. Noi schimbam directia si iesim din desis la un drum de carute. Nu vad nimic dar simt in varful bocancului ca terenul s-a schimbat si solul e pietros, are alta consistenta. Slava Domnului, aici e plimbare de placere fata de dibuitul din padure. Deja imi tremurau genunchii de la “ mersul pipait”. Si aici trebuie atentie mare, pentru ca o pietricica miscata la vale echivaleaza in 100 de metri cu un clopot de alarma. Cerbii aud altfel decat noi. Mult mai bine. Nu stiu cat am mers asa in bezna. Aici timpul trece alt fel nu poti sa-ti dai seama nicicum cat a trecut. Desi cifrele de la ceasul meu sunt fosforescente nu ma ajuta cu nimic, pentru ca nu stiu la ce ora am plecat de la masina. Dupa cum creste panta mereu si cum s-a racit aerul cred na ne apropiem de coasta.
La un moment dat cotim in padure si reincepe calvarul de orbeti. Cum dumnezeu se orienteza omul asta??!! Dupa ce criterii? Cum isi da seama unde suntem??!! Eu nu-mi vad nici degetele de la mana. In bezna o mana o prinde pe a mea. Ma trage ferm in jos. Am ajuns, aici vom pandi. Cu mare atentie ma asez dupa ce am pipait cu mana un petec de iarba verde. Aici nu voi fosni chiar daca voi misca. Binocul e la indemana, la gat. Minunata mea carabina Mauser asteapta cuminte langa mine, cu moartea pe teava si pidica pusa.
Din nou ascultam glasul padurii. Suntem mai sus, aici e alta muzica. Undeva in spatele nostru se aud pasi marunti in frunzisul padurii. Padure amestecata de fag si molid. Cineva mic harniceste prin frunze in toate partile. E soarece sau pars care aduna jir. Pentru ca fagii sunt plini de jir, se aude intr-una cum cade in covorul de frunze. Nu poate fi soarece,e pars sau veverita, pantru ca acum il aud cum a urcat in copac.Incredibil, parca in bezna adanca auzul mi s-a ascutit ca al unei salbaticiuni. Ii aud racaitul gherutelor pe scoarta copacului, aud cum se misca sus crengile.Probabil face provizii de jir pentru la iarna. Si tot asa, drumuri – drumuri. Cand jos in frunze cand sus in copac, harnic nevoie mare. Nu-I inteleg pe cei care se plictisesc la panda. Sunt surzi si orbi sau ce? Mie singurul lucru care imi lipseste e tutunul… Care mereu imi joaca renghiuri neplacute. Chiar si acum. O tuse pacatoasa imi urca in cosul pieptului si nu reusesc s-o innabus. Tot de la un paznic – de la Marius – stiu leac si pentru asta. Lipesti gura de maneca hainei sau tusesti in caciula si cat mai aproape de pamant. Tot se aude, dar innabusit, nu rasuna padurea. Micutul a disparut. L-am speriat cu tusea mea. Acum e liniste.
Ma fura gandul la ale mele. Mi-e dor de baietelul meu, e la bunici si nu l-am vazut de cateva saptamani. Peste trei zile trebuie sa ma duc sa-l iau. Oare impusc cerbul pana atunci??
In noapte se aude un vaiet de moarte sugrumat brusc. Asta nu stiu ce mai e …Undeva in bezna s-a stins o viata, un animal mic a fost prins de un rapitor. Una dintre multele drame nestiute din munti, care urmeaza legea firii: mananci si vei fi mancat! Se lumineaza. Undeva mai in vale e un sat.. Se aud cocosii cantand lumina zorilor. Incep si pasarelele aici in padure. Frumoase locuri si salbatice.
Mai stam cateva ore. Avem un intreg spectacol aici. Pitigusi, presuri tot soiul de pasarele. N-au astampar nici o clipa. Apare si o veverita harnicind dupa jir. Probabil cea de mai devreme, i-a trecut sperietura. Imi vine sa plang dupa o tigara, am ingetat, am amortit si nu se aude nici un boncanit. Nea Tica se ridica usor, dand semnalul de plecare. E aproape 10 dimineata. Nu stiu cand a trecut timpul. Nu mergem pe unde am venit ci prin padure printr-o taietura lunga pe o vale de suvoi. Asta e trecatoarea. Urme de cerb si de ciuta, mai vechi si mai noi. Ma opresc uimit langa o urma de cerb mare cat una de taur. Doamne, oi avea norocul sa-l intalnesc pe EL??!! Nea Tica ma priveste cu subinteles. Ceva de genul “ Ti-am spus eu ca-i cerb mare?? “ Ii fac cu ochiul vesel.
Ajungem intr-o poienita larga, cu urzici pana la brau. Trebuie mare atentie, urmele sunt proaspete. Cioporul poate fi culcat aici in patul de urzici. Gasim zacatorile – “ dormitoarele” cum le spune Nea Tica si le numaram. Sunt doisprezece, numai de ciute. Cerbul a dormit mai jos langa un ochi de noroi unde s-a racorit. Balta de noroi duhneste a gonita de te ia ameteala. Un miros greu si persistent ca de tap. Il stiu de anul trecut, e mirosul unic al cerbului in calduri. Atat de puternic incat urmam ca limierii drumul cerbului din patul de noroi. Drum de manie in salturi mari. Aici a venit rivalul si s-a rasculat sa il alunge. S-a dat lupta serioasa, pamantul parca ar fi arat in toate directiile. Nea Tica imi arata urmele rivalului. Cerb mare si el. Se vede clar unde s-au inclestat uriasii, urmele au aproape douazeci de centimetri adancime unde s-au opintit in pamant. In final a biruit stapanul, dar a fost lupta grea. Oare cat or fi de mari? Urmele sunt mai mari decat o farfurioara de cafea.
Zona e pustie, intreg cioporul a plecat spre vale. Probabil aseara. Mergem incet pe taietura care uneste o salba de poienite. Ajungem unde sunt Sabin si baiatul. Nu s-a auzit nimic nici la ei. Coboram la masini sa facem un ceai si sa tinem sfat. Fumez doua tigari una dupa alta si otrava se raspandeste incet in corp linistindu-ma. Bem ceai fierbinte facut la primus si gustam ceva.
Nea Tica spune sa “ dam o fuga “ pana la o insula pe raul Buzau unde noaptea mai doarme un ciopor. Un cerb si ciute, i-au auzit oamenii de curand. Mergem mai mult de curiozitate. Locul e teribil de frumos dar apa crescuta mare si rece ca gheata. Nu inteleg cum vrea Nea Tica sa ajungem pe insula, sper ca nu prin apa…Ne uitam pe mal dupa urme. Nimic. Fara o vorba si fara sa-l vedem ce face, Baiatul s-a dezbracat de pantaloni si de bocanici si a intrat in apa ca gheata. Eu cu Sabin ne uitam unul la altul socati.
Sabin mustaceste si parca-l aud “ Frate, asta a intrat in apa aia ca gheata!!!” Hotarat lucru oamenii astia sunt facuti din alt aluat. Baiatul ajunge pe insula cauta urme si se intoarce ud inghetat si dezamagit. Nimic nici aici. Are picioarele vinete de frig, il bag in masina si dau caldura la maxim la picioare. Plecam spre Nehoiu sa tragem un pui de somn, cu gand ca dupa amiaza sa iesim din nou in taietura. Dar intai mancam o ciorba calda, mai ales Baiatul.
Dupa un somn de plumb, luam din nou drumul muntelui. De data asta prin vale, prin sat. Nea Tica a “ lasat vorba “ lui Nea Vasile, vanator batran sa asculte daca “ da glas”.
Satul e incredibil, intr-un relief atat de rupt si neregulat ca te intrebi cine i-a pedepsit pe bietii oamenii sa stea in coclaurii aia. Lamureste tot Nea Tica …e sat vechi, vechi de tot. Oamenii se trageau in munti de frica turcilor, apoi asa a ramas vatra, asa au apucat din batrani. Nu s-au stramutat. Nea Vasile e un om maruntel si vanos. In varsta dar nu-ti dai seama cat de batran. Sprinten ca un flacau. Ii lipsesc degetul mare si aratatorul de la mana stanga, lasate dupa cum aveam sa aflu mai tarziu in gura unei scroafe de mistret pe care o ranise la o goana si sarise pe el. A rapus-o cu cutitul, in timp ce-l murseca,a bolit o perioada si apoi i-a trecut. Nea Vasile purta pusca din ’71, adica cu cinci ani inainte ca eu sa ma nasc.
Ne spune ca a trecut cerbul cu cainii lu Tilica ( un cioban din sat) dupa el si s-a dus “ din jos de apa “. Cerbu’ ala mare si mandru, il stie de doi ani, are si un corn lepadat de el in padure. Pe al doilea nu l-a gasit. Plecam la apa- un raulet vijelios din josul satului sa cautam urmele. A trecut apa in vale, s-o fi intors?? Urmele duc in apa dar nu trec dincolo. Mergem in sus pe mal. A “facut minciuna”, a pacalit cainii si s-a intors. Urma duce lamurit inapoi spre padure. Nu mi-or iesi cainii astia in cale sa le fac cunostiinta cu Mauser-ul meu?!!
Ajunsi in taietura ne reluam locurile de dimineata. Timpul trece incet, chinuit. La un moment dat tresar, se aude ceva. E doar un bou care rage in sat, departe. Din nou liniste timp de doua ore. Apoi se aude clar, lamurit. Jos in taietura, inspre Sabin. A boncanit un cerb, scurt, manios. Doar de doua ori. Minute lungi de liniste, sparte brutal de bubuitul Browning-ului calibrul 30.06. A tras Sabin!!! Am sarit in picioare, inima imi bubuie in gat!! Din nou, alt foc de arma. Si dupa cateva secunde al treilea. Dupa rastimpul dintre ele e clar- al treilea a fost mortal. Statia din buzunar prinde viata. E Sabin, care spune ca a impuscat un cerb si mai e unul care SE UITA LA EL. Ce sa faca??!! Oare n-am inteles bine?? Cum adica se uita la el??
- Goneste-l spre creasta!
Inchid statia si astept incordat. Nea Tica ma trage spre dreapta, spre “ trecatoare”. Asungem pe un pinten ce despica valea in doua. Se aude in stanga zdupait! Cerbul sau ciuta??!!
Nea Tica il vede bine in stanga, eu nu vad deloc. Alerg disperat spre locul lui Nea Tica, care imi sopteste doar din buze: E cerbul! La timp ca sa vad un cerbulean de cateva raze disparand peste muchie. Fir-ar sa fie, ce ghinion. Ei, oricum era prea tanar, nu era de tras in el. Pun piedica la arma si astept incordat si inciudat sa vad daca se mai aude ceva. Deodata tot de jos se aude cum un animal urias vine in iures prin padure. Zgomot infundat de sarituri, crengi care se sparg ca sticla. Ma uit la Nea Tica: s-a schimbat la fata. Sopteste: URSUL! Si da piedica la mixta lui. Am intepenit, mi s-au inmuiat genunchii. Asta ne mai lipsea! Vine drept spre noi, daca e urs starnit si dam nas in nas ne ataca! Chiar daca il nimeresc cu primul foc, pana reincarc e pe noi! Abia apuc sa dau piedica la arma si il vad! Nu e urs, e un cerb urias, mare cat un taur, cu coarne mari, bogate date pe spate in fuga! Sar inainte sa gasesc o pozitie buna pentru tir. Cerbul aude si se opreste sa vada ce e, sa asculte. Ii vad capul cu trofeul urias si o parte din umarul drept, printre doi molizi. La cel mult 50 metri de mine. Las genunchiul drept la pamant si rezem cotul stang pe genunchi. Crucea lunetei se opreste pe umarul uriasului, degetul atinge tragaciul sensibil si Mauser-ul bubuie moarte spre taurul de cerb. Vad prin luneta cum sare praful din blana naclaita de balaceala in glod. Cerbul nu reactioneaza in nici un fel la foc.
Nu-mi vine sa cred, parca am tras cu plastelina. Totusi un glont puternic…si… el nimic. Repet focul, tintind tot in umar. Din nou sare praful din blana, abia acum reactioneaza si cerbul facand saltul binecunoscut, semn de lovitura buna, in inima. Reincarc instantaneu, mai am doua gloante in magazine. Cerbul pleaca in salturi uriase spre creasta. Mai trag un foc, din fuga, incercand sa-l opresc. Secundele trec agonizant, timpul parca s-a lungit. Plamanii nu-mi dau aer cat imi trebuie. Dupa alte cateva salturi aud un corp greu prabusindu-se si zgomot de crengi frante in cadere. Ma napustesc inainte si il vad, cazut pe o parte. Incearca sa se ridice. Nu poate sa ridice decat capul, il scapa la loc si coarnele bufnesc infundat cand lovesc in pamant. Fac prostia sa ma uit in ochii uriasului. Ce vad in ei nu e groaza ca la capriori ci un fel de manie rece, indignare chiar. Pare ca nu-i vine sa creada ca piticul asta nevolnic ce tremura tot in fata lui l-a doborat pe el, uriasul, puternicul, regele muntelui! Ma simt mic si ticalos, privelistea imi face rau. Ii mai trimit un foc, ultimul, focul de gratie, in cosul pieptului. Rasufla adanc ma mai priveste odata si moare demn, ca un rege. Tremur tot ca un copil, imi vine sa plang de bucurie si de necaz totodata! Ma descopar in fata uriasului cazut, ma duc aproape si ma asez in genunchi langa el. Vad cele doua gauri de intrare ale primelor doua gloante. Sunt amandoua in umar, la trei centimetri unul de altul. Au fost amandoua focuri mortale si cu toate astea a mai avut atata putere. Al teilea a lovit in sale, mai jos.
Nea Tica imi respecta momentul, sta discret mai la o parte.
Numar razele si nu-mi vine sa cred. Sunt treisprezece in total. Si e primul meu cerb! Le multumesc pe rand lui Dumnezeu, Sfantului Hubertus si Zeitei Diana. Ma ridic si incerc sa-mi aprind o tigara, dar nu reusesc, imi tremura mainile mult prea tare. Nea Tica ma bate pe umar, rade bucuros, ma pupa pe obraz si-mi ia bricheta din mana. Imi aprinde el, fumez si ma mai linistesc.
Mi-e ciuda de mor cand imi dau seama ca aparatul foto a ramas jos la masina. Abia acolo vom putea face poze si tabloul de vanatoare. Dar e bine si asa. De jos se aude Sabin hauind. Ii raspundem si vine la noi. Ne striga pe drum ca jos are un cerb impuscat. Nu stie daca am auzit prin statie, ne intreaba ce-am facut, in ce-am tras patru focuri “ ca la Verdun”. Ne povesteste ca primul a venit rivalul boncanind. Pe el l-am auzit si noi. Un cerb frumos, mare, cu opt raze. A tras in el crezand ca-i stapanul, pe catare, cam la 80 m. Doua focuri bune, in torace, apoi dupa cateva salturi un foc in gat, impecabil, la cca 100 m. Pe catare. Dupa ultimul foc cerbul a cazut ca un sac. Tipic pentru Sabin – un tintas excelent. Tot in gat a tras si anul trecut. Sabin a reincarcat arma si a asteptat sa vada ce se mai intampla. Atunci a aparut al doilea cerb, cerbul meu. A venit hotarat spre scena “ bataliei”, l-a vazut pe Sabin si in loc sa fuga l-a sfidat scuturand coarnele, lasand capul in pamant si scurmand cu copita. Sabin l-a luat la ochi crezand ca-l ataca. Au stat asa si s-au cantarit cateva minute, apoi Sabin a zbierat la el si cerbul a sarit in copce mari in sus spre creasta. Undeva in padure dadea tarcoale si cerbuleanul vazut de noi prima data. Ei doar l-au auzit si au crezut ca era o ciuta. Baiatul confirma si el povestea. Ii lucesc ochii si i-a disparut toata sfiala. Povesteste, gesticuleaza, tremura. E prima data la cerb. Eu cu Nea Tica ne uitam unul la altul, nu ne vine sa credem. Cerb sa “ se dea la om” …hmm. Daca imi povestea altul si nu Sabin il trimiteam la plimbare. Se lasa seara si noi avem doi tauri mari de scos din munte, dar si toata noaptea la dispozitie. Hotaram sa-l ducem primul pe al meu, e mai sus si mai mare. Al doilea e mai aproape de drum il vom duce mai usor. Cat facem sfat se aude glas de om. E Nea Vasile care a auzit focurile de arma si a venit sa dea o mana de ajutor. Ce si-o fi zis el? Cat or fi orasenii astia de prosti, din sapte focuri trebuie sa fi nimerit ei ceva… E in papuci, ca se ducea sa “ ia strunjeni la vaca, si n-a mai dat acasa sa nu-l opreasca baba”. Abia acum relaxati si noi, radem de lesinam in padure. Toate bune, dar cum Dumnezeu a nimerit exact la noi??!!! A venit direct prin padure, parca mergea pe marcaje. Cum a stiut unde a cazut cerbul??? Cu chiu si vai ducem primul cerb pana aproape de masina, cu iures si peripetii. La un moment dat il scapam la vale pe o panta rea unde vine de-a berbeleacul la vale mai sa-i omoare pe Sabin si Nea Vasile. Se arunca amandoi intr-o parte si cerbul rupe cativa bradui grosi cat piciorul meu ca pe niste bete de chibrit. Din fericire nici ei nici trofeul nu au de suferit. Noroc ca avem de mers aproape numai la vale, unde e locul drept pare ca se lipeste de pamant. Pe ultimii metrii il tragem cu troliul de la Toyota. Dupa ce ne tragem sufletul si bem niste apa, mergem si dupa al doilea. Sabin ne arata unde a iesit primul, unde erau ei, unde a iesit al doilea. Se vede cum a scurmat cu piciorul in pamant, cand a sfidat vanatorul. Gasim si cel de-al doilea cerb si il ducem cu chiu si vai la masina.Are un varf de corn rupt si altul strambat. Probabil ca au avut mai multe infruntari cei doi. Cerb “ rau “ – vorba lui nea Tica. Ajunsi la masina cinstim o bere rece care intra “ ca-n nisip “ si facem tabloul de vanatoare si cat de multe poze putem. Suntem storsi de puteri dar fericiti, nu ne vine sa credem cat noroc am avut. O vanatoare “de pomina“ cum spune nea Tica, cu adevarat sub semnul lui Hubertus.

 
© 2002-2019. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.