Becatina este o pasare asemanatoare sitarului, dar dedicata baltilor, lacurilor si terenurilor mocirloase de linga acestea. Aspectul general poate insela vinatorul incepator dar biotopul diferit de hranire si inmultire rezolva multe din aceste similitudini. Pe romaneste spus - nu poti impusca un sitar in balta si nici o becatina in padure de deal sau de munte( sigur ca exista si exceptii! ).
Becatina este o specie de pasari de pasaj prin Romania care trece prin tara noastra in perioadele martie - aprilie si septembrie - noiembrie. Ca aspect general se deosebeste de sitar prin marime, fiind mult mai mica si prin coloratie, becatina fiind mai surie. Se mai deosebeste prin zborul rapid, in zig-zag si prin tipatul nazal si aspru emis cind se ridica.
Becatina cu tot aspectul ei inestetic si caracterul imprevizibil constituie o mare provocare pentru orice vinator indragostit de balta si zburatoarele ei. Inrudita cu sitarul - cu dubla si cu surda - ce fermecatoare familie si plina de fantezie! - becatina este mult mai sensibila decit toate aceste rude ale sale, nesuportind apropierea nimanui, fiind dea dreptul vexata de incercarea vinatorului sau a cainelui sau de a-i incalca cit de putin teritoriul. Raspunsul sau la aceste interferente teritoriale nu va fi decit unul singur - zborul, si acesta facut in majoritatea cazurilor la distante care fac ca vinatorul sa nu poata trage, transformindu-l pe acesta intr-un spectator activ al vicleniei si simturilor deosebite ale acestei imprevizibile pasari.
Becatina trece pe la noi primavara si toamna, oprindu-se in mlastinile, saraturile sau in pasunile umede de la marginile baltilor mari sau mici. Pe verdele baltii de toamna, becatina tisneste pe neasteptate cu o incredibila vitalitate, protestind speriata prin zgomote onomatopeice, avind o mare viteza in zbor inca de la inceput. Desenul zborului sau este unul frint care uimeste vinatorul, acesta uitind parca sa traga sau executind focul cu mare intirziere. Truda vinatorului va fi mult usurata daca acesta va putea controla epolajul si va executa focul din miscare - adica va "arunca focul inainte" - pe directia de deplasare a pasarii. Sigur ca zborul frint al acesteia va duce si la esecuri, dar in principiu daca miscarea de epolare se opreste in clipa executarii focului - rateul va fi aproape sigur. Pentru a nimeri pasarea - vinatorul va folosi obligatoriu o arma mai usoara, socata - cu foc strins - perfect adaptata dimensiunilor sale. Pusca se va purta fara curea, si se va tine cu amindoua miinile, la nivelul soldului - nu pe umar, sprijinita pe brat, etc
O alta mare problema tine de habitatul natural al becatinei - mlastini, terenuri grele, ude, pline de gropi de apa si mil, etc. Vinatorul va trebui sa invete sa umble pe astfel de terenuri intr-un mod cit mai natural cu putinta, fara sa acorde o atentie aparte modului cum pune piciorul si calca pe teren. Atentia sa trebuie sa fie distribuita aproape total clipei in care pasarea isi ia zborul, in asa fel incit aruncarea focului sa urmeze aproape instantaneu. In esenta becatina, este o nesatioasa, mare consumatoare de cartuse!
Este bine de stiut ca becatinele au un comportament de grup aparte, foarte similar gistelor. Un singur strigat de alarma al unei pasari, va ridica in aer intregul stol de becatine de pe o suprafata considerabila. Sa mai aratam ca desi zboara sus si noi le consideram pierdute, ele vor reveni cu aproximatie in acelasi loc de unde au fost speriate.
Daca tot mergind prin mlastini si smircuri, la un moment dat veti fi surprins de zborul unei becatine mai mari, care are un zbor riguros rectiliniu si un sfiriit de aripi asemanator prepelitei, atunci sa stiti ca ati ridicat in aer o dubla; dubla numita astfel, pentru ca are in jur de 200 grame greutate, este de doua ori mai mare decit becatina. Tirul sau, ar fi, desigur elementar, daca tinarul vinator, indoctrinat de anticipatia pe care trebuie sa i-o acorde becatinei, nu i-ar repezi focul mult inainte, gresind astfel cu succes.
A doua ipostaza care care va surprinde vinatorul, va fi aceea, in care drept din virful cizmei sale de cauciuc, va zbura razant, vertical, un soi de becatina, cu mult mai mica decit cea cunoscuta de acum. Ei bine aceasta este surda - numita asa pentru faptul ca realmente nu sare decit atunci cind aproape calci pe ea. Ea are o greutate mai mica - cca 50 grame, nu zboara prea repede, insa are o fantezie aparte in a descrie volte largi si curbe, de a caror judecare corecta de catre vinator va tine si ponderea succesului executarii tirului.
RETETA INEDITA - pentru gospodinele care pot trece peste prejudecati - exista o retea minune facuta din intestinele becatinei. Acestea fara a fi curatate - se toaca marunt impreuna cu ficatul pasarii, prajindu-se apoi in unt si amestecindu-se cu verdeata, sare, piper si un galbenus de ou. Aceasta pasta se intinde apoi pe felii de paine, prajite si ele in unt, si se baga la cuptor unde se rumenesc un pic. Pot constitui un excelent aperitiv sau pot constitui garnitura la friptura.
