Cele 6 luni de asteptare au trecut, si acuma ma vad in masina, in drum spre crescatoria de soimi, unde ma asteapta " Hera ", un pui de uliu pasarar. Inconjurat de soimii si bufnitele din acea crescatorie, deschid cutia in care se afla mult asteptata "arma": o femela de uliu pasarar, in varsta de doar 50 de zile. Inima a inceput sa-mi bata puternic cand Hera m-a privit fix cu ochii ei galbeni…avea o privire impresionanta…curioasa si cruda in acelasi timp.
Ne-am intors acasa si am lasat-o singura in camera, sa se linisteasca. Dupa cateva ore m-am apropiat si m-am asezat langa ea. Parea atat de frageda... atat de delicata…cantarea doar 230 grame. Am stat acolo langa ea in semiintunericul din camera, cu gandul la viitoarele prazi pe care le vom vana: Cotofenele. Ar putea oare o pasare asa de mica si fragila sa prinda o prada cum este o cotofana?
Antrenament...
Treptat, am inceput sa o antrenez. Am inceput prin a o chema la pumn, dar Hera nu voia sa zboare si doar statea acolo si ignora totul in jurul ei. Aceasta problema am corectat-o foarte dificil, si am putut sa incep antrenamentul mai serios numai dupa vreo 3 saptamani. Am inceput apoi sa o introduc la porumbei, la care le scoateam primele 2 remige din fiecare aripa. Lasam porumbelul din mana, iar cand acesta se departa la vreo 30 de metrii, lasam pe Hera dupa el. Zbura ca un glont si prindea porumbelul in aer. Era impresionant cum o pasare atat de mica este capabila sa prinda o prada asa de mare cum este un porumbel. Asta mi-a facut iluzii, si abia puteam astepta clipa cand o las pentru prima data de pe pumn, dupa prima cotofana. Timpul a trecut si am ajuns in momentul in care ies pe camp si Hera prinde toti porumbeii care ii las din mana, si vine pe pumn de la orice distanta cand o strig. Acuma este pregatita pentru vanatoare.
Vanatoare…
Am inceput sa ies cu Hera pe pumn, prin padure, in cautarea cotofenelor. Imi aduc aminte de primul zbor de vanatoare: ma plimb putin si vad pe sol intr-un luminis, o turturica salbatica care se hranea. Decid sa ma apropiu usor, si sa lansez pe Hera de la distanta scurta. Ma apropiu pana la vreo 20 de metrii de mica turturica, iar aceasta ridica zborul. In acel moment, lansez pe Hera care incepe sa urmareasca turturica. Vazand uliul in urma ei, turturica incepe sa zboare extraordinar de rapid si castigand inaltime. Hera este in urma turturelei, o urmareste vreo 100 de metrii dupa care abandoneaza, pentru ca nu avea nici o sansa cu ea. Acesta a fost primul sau zbor de vanatoare. Au urmat alte zboruri fara succes, la diferita prazi. Porumbeii si turturelele zburau mult prea rapid, lasand uliul in urma… mierlele si graurii se ascundeau in tufisuri… Am trecut printr-o perioada foarte grea, pentru ca nu gaseam prazi.
Prima prada reala...
Intr-o zi cand cautam niste mierle cu Hera pe pumn, si indreptandu-ma catre un mic luminis, am simtit ca Hera strange putin manusa cu ghearele si am observat ca priveste in departare, intr-un punct fix. Am asteptat putin in liniste… si deodata, vad ca Hera sare de pe pumn si zboara in rasul solului, accelerand fantastic, catre o prada pe care eu nu o vedeam… trece printre tufisuri ca o umbra, si prin coroana unui brad, ca un fulger, fara sa atinga nici o creanga. Se indreapta catre niste ierburi, si in acel moment vad ca din ierburi ridica zborul un stol mic de cotofene… toate tipand si zburand rapid catre niste tufisuri in care sa se ascunda. Apuc doar sa vad stolul cum ridica zborul si dispare dupa un tufis, si pe Hera care le urmareste ca un avion de vanatoare, si la fel dispare in cateva secunde dupa acel tufis…fug rapid catre locul in care am vazut-o ultima data, si deodata aud tipetele unei cotofene… Hera a capturat o cotofana!!! Ma duc fugind, orientandu-ma dupa tipetele cotofenei, si acolo o vad pe Hera in iarba cu o cotofana in gheare, bine capturata de cap. Ma asez langa ea si ucid rapid cotofana, pentru a nu musca pe Hera, si ma asez langa ea si o las sa manance o parte din cotofana, drept recompensa. Nu-mi venea sa cred…micul meu uliu cu o prada atat de mare, puternica si periculoasa cum este o cotofana. Cu o singura muscatura, cotofana ar fi putut sa rupa degetele uliului, dar nu a putut sa o faca pentru ca Hera a capturat-o rapid, drept de cap.
Urmatoarele prazi…
Continuam sa cautam cotofene in zilele urmatoare, dar nu gasim nimic. De cele mai multe ori gasesc doar un camp gol, si caldura ma face sa ma intorc acasa. Am decis intr-o dimineata sa ma duc pe un mic teren, langa plaja. Dimineata, pe acolo ar putea fi porumbei care se hranesc pe sol, si am putea avea succes. Pornim de dimineata, cautam porumbei dar nu gasim nici unul. Din mica padure in care ma aflam, vad in zare intr-u teren care acuma era folosit ca parcare, niste cotofene care se hraneau pe sol. Ma gandesc sa ma apropiu incet, dar am ezitat putin cand mi-a venit in minte ce periculoase pot fi cotofenele pentru o rapitoare asa de mica si delicata, care in natura vaneaza doar vrabii si grauri… dar obsesia ma face sa ma apropiu…inima imi salta din piept cu fiecare pas pe care il fac…Cotofenele se hraneau pe sol in jurul unei masini parcate acolo, asa ca m-am apropiat incet si ascuns… sunt la vreo 20 de metrii de ele…o cotofana ma vede si ridica zborul, alertand celelalte cotofene…atunci lansez pe Hera, care zboara de pe pumn accelerand fantastic de repede… zboara pe urma cotofenei, dar deodata vad ca abandoneaza si vireaza catre stanga….si vad o alta cotofana imensa care ridica zborul, iar Hera care deja era in zbor o ataca…cotofana face o eschiva impresionanta si foarte acrobatica, nici macar nu este atinsa de uliu…. Si rapid zboara ocolind acea masina care era parcata, cu speranta ca v-a scapa de uliu. Hera, se recupereaza si continua persecutia…acuma pradatorul si prada au disparut in spatele masinii…aud tipetele puternice ale cotofenei… incep sa fug… si vad in cealalta parte a masinii, pe sol, Hera cu o imensa cotofana in gheare…Cotofana era asa de mare, tipa continuu, iar eu am ramas putin blocat la vederea unei astfel de prazi in ghearele Herei. Am inceput sa fug catre ea sa o ajut. Hera statea deasupra cotofenei, si o tinea cu putere de gat, astfel cotofana nu putea sa o muste. Ma aplec sa prind cotofana, dar nu pot pentru ca aceasta incepe sa fuga ca o gaina sub acea masina, tragand uliul dupa ea…. Se ascunde sub masina, iar eu intr-o secunda ma vad pe burta, cu mainile sub masina sa o prind… insa blestemata fuge pe cealalta parte. Fug rapid in cealalta parte si din nou se baga sub masina, incercand sa scape de mine. In tot acest timp, Hera era in spatele cotofenei, si o tinea bine agatata cu ghearele, de spate si gat. Aud din nou tipetele cotofenei, si fugind in cealalta parte, vad ca Hera a capturat cotofana de cap, si astfel aceasta nu mai putea sa miste…a imobilizat-o perfect. Am prins cotofana si am ucis-o, lasand-o pe Hera sa manance din ea, mult asteptata recompensa. A fost o zi de vanatoare incredibila, in special pentru marimea prazii si pentru curajul uliului de a ataca o prada asa de mare!
Au urmat alte prazi, cum sunt gaitele. In timp ce cautam cotofenele, am vazut o gaita care se hranea pe creanga unui pom, dintr-o nuca. Asa ca am lansat pe Hera catre coroana pomului, iar gaita a lasat nuca si a inceput sa sara din creanga in creanga, cu speranta ca v-a scapa de uliu. Insa nici o gaita nu este mai agila intre crengi decat un uliu pasarar… Hera a intrat in coroana pomului ca un glont, si a capturat gaita acolo sus intre crengi, urmand sa cada amandoi pana pe niste crengi subtiri, la vreo 2 metrii de sol. Am fugit si am prins rapid gaita care era deasupra capului meu, pe crengi… Hera statea cu aripile deschise si cu gaita in gheare, ceea ce mi-a permis sa prind gaita cu mana si sa o trag usor in jos, cu uliul in spate. Odata pe sol, din nou i-am dat recompensa.
A mai urmat o alta persecutie, dar mai diferita: am observat in varful unui pom, o gaita care sarea din creanga in creanga, tipand. Pomul era la vreo 50 de metrii de noi, si nu am vrut sa ma apropiu…asa ca am lansat pe Hera de la acea distanta. Odata ce era in zbor, a inceput sa accelereze catre coroana pomului… gaita nu o mai puteam vedea din cauza frunzelor, dar am putut vedea cum Hera intra ca un glont in coroana pomului, am auzit gaita tipand si am fugit rapid catre pom… tipetele gaitei pareau sa cada, din varful pomului unde a fost capturata, pana pe sol. Am fugit si am gasit pe Hera cu o alta gaita mare in gheare, pe care o tinea de cap, chiar acolo la tulpina pomului. A capturat gaita in varful pomului si au cazut amandoi pe sol… era impresionant…o alta prada mare. In timp ce ma apropiam, am calcat peste un tufis uscat care s-a rupt, provocand un sunet puternic, iar Hera s-a speriat, a lasat gaita si a sarit brusc intr-un tufis din spate…. S-a pierdut in acel tufis… In acel moment, am putut vedea gaita cum ramane pe sol cu aripile deschise, si grav ranita… am pasit peste gaita, fara sa ma aplec sa o iau si sa o pun in geanta, preocupat ca am pierdut uliul…am iesit prin cealalta parte a tufelor, si am inceput sa o strig, dar Hera era de negasit…s-a speriat si s-a ascuns… Dupa vreo 5 minute in care o caut ca disperatul, incepe sa se miste iar eu aud clopoteii care sunt fixati pe picioarele uliului. Am stiut ca inca este acolo in acea imensa tufa…am inceput sa fluier. Indata, Hera a iesit si a venit pe pumn ca un glont. Am cautat gaita dar nu am mai gasit-o. Nici nu putea sa zboare pentru ca era ranita. S-a ascuns prin ceva tufis si a scapat…
Vanatoarea de cotofene si gaite este incredibila. In primul rand, pentru ca uliul este mult mai mic decat o cotofana, si in al doilea rand pentru ca o cotofana este dotata cu un cioc foarte puternic, capabil sa sparga nuci fara probleme…ce se poate intampla daca o data uliul rateaza sa prinda prada de cap, iar cotofana avand capul liber, musca uliul de degete??? O multime de ulii pasarar au pierdut degetele in vanatoarea de cotofene, la fel cum au pierdut si ochii cand cotofana a muscat rapitoarea de cap!
Vanatoare de cotofene se transforma intr-o adevarata obsesie… diferenta intre viata si moarte dureaza doar cateva secunde, pentru ca uliul pasarar este fantastic de rapid… parca te vezi in fata cotofenei care se hraneste pe sol, lansez uliul si in doar cateva secunde te vezi asezat langa el pe sol, iar acesta hranindu-se din cotofana moarta. Este o vanatoare foarte dificila, periculoasa si jalnica. Asculti in linistea padurii, doar tipatul cotofenei, care se stinge pentru totdeauna in ghearele pasararului………

Articol scris de ROBU SERGIU