Termenul de spaniel ( in Evul Mediu - spaniell, in Franta - espaignol, literar - spaniard, din latinescul vulgar Hispaniolus ) - defineste numeroasele varietati de caini de vinatoare din perioada cuprinsa intre antichitate si cea a Evului Mediu - pina tirziu in sec 19 - caini, in general, de talie mica si medie, cu picioare scurte, majoritatea avind par lung si urechile cazute, folosite cu precadere la vinatoarea de pasari si animale de talie mica. Trebuie sa explicam un pic si ce este cainele spaniel. "Spaniel" este un termen generic utilizat pentru a descrie functiunea unui caine si nu in mod neaparat infatisarea acestuia. Cind un pui se nastea, proprietarul sau crescatorul decidea ce functionalitate practica urma acest caine sa aiba, functie de anumite constatari generate de genul, masa musculara, vitalitate, agresivitate, etc. In acele vremuri vechi, nimeni nu crestea un caine pentru companie si dragoste fata de animale, ci fiecare caine din curtea omului avea intrebuintarea si rolul sau zilnic in bunul mers al activitatilor gospodaresti, astfel incit prin munca depusa, cainele sa-si justifice hrana. Atunci cind proprietarul facea selectia - denumea cainii care urmau sa fie folositi la vinatoare drept "spanieli". Spanieli puteau fi folositi, practic, atit la vinatoarea in padure, aportarea din apa, pontator la cimpie, sau utilizati pentru urmarirea vinaului pe urma de singe. Deci este clar ca aceasta denumire de " spaniel" nu indica o rasa anume de caini , ci descria o functionalitate specifica a acestora - si anume spaniel = caine de vinatoare.

> Originea cuvintului spaniel este viu dezbatuta ; prima varianta leaga etimologia acestui cuvint de Spania sau spaniol - bazindu-se po o posibila origine mediteraneana a acestor varietei de caini; cea de-a doua varianta etimologica are in vedere cuvintul francez "s'espaigner" ( in franceza veche - insemna a se lipi de sol ) cuvint folosit pentru descrierea modului de lucru in terenul de vinatoare al acestor caini. Trebuie mentionat pentru lamurirea acestei de-a doua variante, ca vinatoarea cu arme de foc se practica numai din sec 19, pina la aceea data, vinatoare pasarilor facindu-se cu retele de plase. Cainele trebuia sa aiba priceperea sa se lipeasca de sol atunci cind areta prepelitele sau iepurii, pentru a facilita vinatorului aruncarea plasei.
Iata asadar ca avem doua variante de origine a cuvintului spaniel - una care se bazeaza pe o eventuala origine spaniola a cainilor de acest tip, alta bazata pe aptitudinile de lucru ale cainilor in terenul de vinatoare. Cert este un singur lucru - termenul de "spaniel" se folosea in vechime, pentru a defini varietati de caini de vinatoare - de tip prepelicar. Originea acestor caini de tip spaniel si prezenta lor pe continentul european, nu este certa, existind mai multe variante elaborate in acest sens. Va prezentam scurte descrieri ale celor mai vehiculate si documentate variante de origine a cainilor spanieli.
Colonel David Hancock, in "The Heritage of the Dog" crede ca un rol major in raspindirea acestor varietati de caini de tip spaniel in Anglia, a avut-o perioada invaziilor romane conduse de Cesar ( 54 - 55 IC ). Colonelul Hancock avanseaza teoria cu privire la origine asiatica a spanielilor - undeva in zona Chinei de astazi - acestia avind stramosi vechi in rase de caini precum Pechinezul, Pug, Spenielul Tibetan si Llasa Apsos. Acesti spanieli ar fi fost introdusi in sudul Europei - in zona Spaniei - si de aici prin diferite canale de raspindire ar fi populat intregul continent european - in jurul anilor 1100-1200 . Acesti caini ar fi fost stramosii unor rase disparute precum Blenheim Spaniel, Canne Chiens, Espagneul Nains, etc - din care mai tirziu sau dezvoltat majoritatea raselor de caini prepelicari de tip pontator si scotocotori.
Varianta celta spune ca, atunci cind triburile celtice au migrat spre vest de-a lungul Europei, plecin din zona actualei zone a Germaniei de Sud , in perioada 500 - 150 IH, ei au luat cu ei pe linga vite, porci, cai si cainii lor. Exista dovezi certe ca acesti caini existau - si erau niste caini de tip hound, de provenienta molossoida. Probabil ca acesti caini au devenit cu timpul stramosii Mastiffului Englez si ai cainilor de lupta pe care romanii ii foloseau frecvent in bataliile purtate si in luptele organizate in Colloseum. In afara acestor caini de talie mare, se regasesc descrieri ale unor caini de talie mai mica - de culoare alb - rosie, folositi cu precadere la vinatoarea de pasari.
Vinatoarea cu soimi era un sport foarte la moda printre aceste triburi migratoare si s-au gasit dovezi in acest sens, mai ales printre triburile celte care traiau pe linga paduri unde vinatul cu pene si iepurii erau foarte bine reprezentati. De fapt acest tip de vinat este caracteristic vinatorii cu soimi Intrebarea care se pune, este, ce puteau fi acei caini de talie mica - de culoare alb - rosie, folositi cu precadere la vinatoare? Raspunsul, tinind cont si de istoria altor rase de caini de vinatoare, nu poate fi decit unul singur si anume - spanielii.
Teoria prezentata afirma ca o parte din aceste triburi celtice s-au asezat pe teritoriul Marii Britanii de astazi - Anglia, Scotia, Irlanda si Tara Galilor. Din acest punct al istoriei, apare inovatia teoretica care particularizeaza aceasta varianta si care afirma ca din acesti caini de tip spanieli de culoare alb - rosie, incep sa apara majoritatea raselor britanice de caini de vinatoare. Astfel, nu putem sa nu remarcam, ca:

din Anglia - se dezvolta, cu ajutor francez, rasa de Epagneul Breton - a carui culoare este alb- rosie sau alb - orange

in Irlanda - apare Setterul Irlandez - de culoare rosie

in Anglia - multi Pointeri au culoarea alba cu mici pete rosii

Setterul englez are culoarea alb - rosu, sau alb - caramiziu

in Tara Galilor - rasa de Welsh springer spaniel - este de culoare rosie sau alb - rosu

English Cocker Spaniel, Sussex Speniel, English Springer Spaniel sunt toate rase de cainii care au, in majoritatea lor, culoarea alb -rosie sau alb - maro ( liver )

Toti acesti caini pomeniti sunt caini de vinatoare de tip prepelicar. Sa fie o coincidenta sau teoria incepe sa capate contur? Noi credem ca nu poate fi o coincidenta si se pare ca a existat un bagaj genetic canin, comun, pe teritoriul insular, care a permis dezvoltarea in timp a actualelor rase
A treia si ultima varianta cu parere la originea spanielilor este varianta spaniola sau mai bine zis mediteraneana. Este general acceptat ca urme ale vechilor spanieli provin de pe teritoriul Spaniei de astazi, unde aceasti caini s-au format si au fost crescuti in mod special pentru vinatoare. Aceasta varianta sustine ca aceasti caini au fost transportati, comercializati, daruiti, sau pur si simplu au insotit calatorii acelor vremuri pe intreg continentul european, inclusiv in insula Marii Britanii. Cu timpul acesti spanieli s-au specializat in doua categorii de utilitati - land spanieli ( cu utilitate "terestra" ) si water spaniel ( folositi la balta sau in jurul acestora ). O varietate timpurie de spanieli numita "English Water Spaniel" ( astazi disparuta ) era folosita pentru recuperarea din apa a vinatului doborit ( cu sageti ) Alte varietati de spanieli s-au specializat in cautarea si pontarea vinatului - la vinatoarea cu plase, in special la pasari si iepuri - ei fiind denumiti "setting spaniels", iar alte varietati s-au specializat in lucrul la apa si scotocirea desisurilor - in scopul de stirni vinatul, mai ales la vinatorile cu soimi la pasari, sau la cele cu ogari la iepure. Diferenta era esentiala; cei din prima categorie intrau in aret la gasirea vinatului, ceilalti nu.
Atestari documentare despre existenta spanielilor pe teritoriul Europei sunt nenumarate, dar aici vom discuta mai ales despre cele care vorbesc despre existenta cainilor de tip spaniel in insulele britanie - deoarece Regatul Britanic este leaganul de formare a majoritatii raselor actuale, moderne, de spanieli. Dr. John Caius, un foarte respectat chinolog, a descris in lucrarea sa "Tratat despre rasele de caini britanice" - publicata in anul 1576 - o descriere a diferitelor tipuri de spanieli. Cartea sus mentionata a fost o prima incercare de a alcatui un index al raselor de caini ( asa cum erau era perceput cuvintul rasa la acea vreme ). In acest tratat apar pentru prima data descreiri ale Cockerului si Springerului. In anul 1387 Contele Gaston de Foix - definea tipologia cainelui de tip spaniel, astfel:
"Cainele e tip spaniel este un caine care lucreaza in fata vinatorului, identificind vinatul si aportindu-l, indiferent de metoda folosita de acesta pentru rapunerea jivinei - plasa sau soimul."
Aldo Vandrus in 1637 descrie un caine de tip Spaniel, cu urechile cazute si atirnind, cu burta, pieptul si picioarele de culoare alba cu pete negre si cu restul corpului negru. In anul 1801, Sydenham Edwards in lucrarea "Cynographica Britannica" scrie despre o varietate de spaniel ( land spaniel ) care se poate divide in 2 grupe separate, comportamental si anatomic; prima variatate pe care o identifica este de talie mai mare si o numeste espringer; cea de-a doua varietate are o talie mai mica si va fi denumita cocking. In secolul 19 Thomas Bewicke a fost primul care a propus folosirea apelativelor de Springer si Cocker pentru a descrie si separa cele doua varietati de spanieli.
In jurul anului 1802 - odata cu aparitia acestei clasificari, se impune tot mai mult ideea de a imparti varietatile de spanieli existente , in 3 grupe distincte, functie de talia acestora:

Talia medie - revenea Cockerului Spaniel - folosit cu precadere la vinatoarea de sitari

Talia mare - revenea English Spanielilor ( Springer, Sussex and Clumber )

Talia mica - imaginata si creata de Regele Charles si de Ducele de Norfolk - se numeau "Comforters" - si din aceasta va deriva "King Charles Spaniel"

Pina spre sfirsitul secolului 19 selectia exemplarelor canine se facea in cadrul aceluiasi cuib, numai pe criteriul dimensiunilor si greutatii puilor. Astfel puii de talie mai mare erau incadrati in categoria de Springer, cei de talie medie erau denumiti Cockeri, iar cei mai mici erau incadrati - functie si de culoare in Sussex Spaniel, King Charles Spaniel, etc Cu timpul din aceasta selectare functie de marimea puilor, s-a obtinut o standardizare a raselor moderne, fiecare dintre acestea mergind pe linii de singe diferite, astfel ca astazi exista numeroase rase de Spanieli, dintre care enumeram pe cele mai cunoscute - precum:
English Springer Spaniel, English Cocker Spaniel, Sussex Spaniel, Irish Water Spaniel, Welsh Springer Spaniel, Cavalier of King Charles Spaniel, Field Spaniel, Clumber Spaniel
Majoritatea acestor rase au caracteristici comune, in ceea ce priveste blana, culorile admise in standard, urechile si proportia cap / trup, pasiunea pentru vinatoare si comportament. Este imposibil chiar si pentru un necunoscator sa nu se observe asemanarile atit fizice cit si comportamentale dintre rase.