Fazanul (Phasianus colchinus L.) intilnit in Europa, este cu certitudine un metis rezultat din incrucisarea mai multor subspecii de fazani salbatici originari din Asia. Dimorfismul sexual, este, ca la oricare dintre subspeciile de origine, foarte evident. Cocosul are, in primul rind, o greutate mai mare (peste 1 kg) si este mai viu colorat decit fazanita. Are capul si gitul verzi cu reflexe metalice, corpul brun-roscat punctat cu pete mari negre si dungi galbui pe conturul penelor de pe spate, coada lunga si maronie brazdata transversal de dungi brune inchis si piele nuda rosie-aprins in jurul ochilor. Spre deosebire de cocos gaina este mult mai modest colorata, avind chiar un aspect anost.
Fazanul prefera trupurile mici de padure cu mult desis, cringurile, stufarisurile, mai ales daca in apropiere exista si o sursa de apa.In si mai mare masura prefera stufarisurile intinse, mlastinile, mai ales cele care nu ingheata la izvoare, si cimpurile agricole ramese pirloaga. In aceste biotopuri fazanul se localizeaza, ce precadere, pentru conditiile bune de adapost si hrana.
In terenurile care tin fazan, se va auzi dimineata si seara glasul cocosului - un tipat strident, repetat, mai lung sau mai scurt, dupa caz, dar in orice caz inconfundabil. Urma tetradactila plus excrementele si mai ales tipetele de seara si dimineta ii tradeaza prezenta.
Hrana fazanului este foarte diversificata - de la insecte, larve, oua de furnici, paienjeni, sopirle, etc pina la boabe de orice fel, fructe, seminte suculente, etc. Fazanul are o multime de dusmani naturali - incepind cu rapitoarele mici (jder, pisica salbatica, etc) si pina la vulpe, sacal, cainii hoinari, etc. Un mare pericol o constituie pentru biotopul fazanului mecanizarea si chimizarea agriculturii. Prin utilizarea furadanului s-au creat mari pagube in efectivele de fazan din jurul terenurilor agricole. In ultimii ani chiar si in Delta Dunarii - unde s-au concesionat mari suprafete de tern pentru agricultura - efectivele de fazan sunt in regres.
Trofeul il constituie pasarea intreaga sau bust naturalizat, ori numai penele din coada purtate ca pampon la palarie. Nu este admisa vinatoarea la pinda sau la craca. Perioada de vinatoare este cuprinsa intre 01.10-28.02 si se foloseste arma lisa cu alica de 3,0-3,5 mm. Vinarea si recuperarea fazanului fara caine de vinatoare este deosebit de dificila - deoarece acesta cind simte pericolul se deplaseaza pe picioare foarte rapid - fara sa isi ia zborul, facind sarcina vinatorului aproape imposibila. Totodata dupa foc, recuperarea lui va fi deosebit de dificila! Nu se recomanda vinarea fazanului fara caini de vinatoare, deoarece se produc mari pagube in fond, mare parte din piesele impuscate taminind nerecuperate.