Rasa de origine sud-africana Rhodesian Ridgeback-ul mai este spuranumit si "vinatorul de lei". Face parte in standardul FCI din grupa 2 - caini de tip Hound. Lunga istorie a rasei ne trimite in secolul 16 cind primii europeni au inceput explorarea zonei Capului Bunei Sperante (actuala Africa de Sus) si au gasit in mod special la triburile de hotentoti, dar si la cele de bosimani si zulusi, acesti caini, particularizati printr-un ciudata crestere in sens invers a parului din zona spatelui - de-a lungul coloanei vertebrale. De aici si numele de "ridge" care in limba engleza inseamna - creasta. In lume, singura rasa, standardizata si recunoscuta oficial de FCI, care mai prezinta aceasta ciudatenie a cresterii inverse a parului de pe spate - se mai intilneste in insula Phu Quac din Thailanda - iar rasa este numita Thai Ridhgeback. Nu s-a putut stabili niciodata legatura genetica dintre cele 2 rase - atit de indepartate geografic. Faptul ca sudafricanii au avut stiinta si bani de a stringe dovezi dovezile despre originea cainilor cu creasta pe teritoriul african, face sa se admita la nivel mondial faptul ca Africa de Sud - mai precis vechea Rhodesie - este patria Ridgebackului, iar de aici se presupune ca s-ar fi raspindit si pe continentul asiatic - prin intermediul navelor de transport maritim, olandeze sau britanice.
Nu se poate preciza, si constituie inca un mister, in ce mod, si in urma caror combinatii genetice, au obtinut triburile de hotentoti actuala rasa. Facem aceasta observatie deoarece sustinatorii variantei asiatice de origine a rasei de ridgeback,remarca faptul ca triburile de hotentoti au caractere genetice asiatice pregnanate si de acea se presupune ca stramosii lor provin din estul Asiei.Daca aceasta afirmatie se dovedeste adevarata se poate presupune ca rasa de "caine cu creasta" a migrat odata cu acesti stramosi pina au ajuns si stabilit in Africa. In acest caz originea cainelui ar deveni asiatica, iar sud africanii ar ramine numai cu onoarea de a o fi selectionat si standardizat.Oricum am pune problema, chinologia mondiala nu a putut dovedi originea reala a acestor "caini cu creasta". Sigur ca, dat fiind interesul mai mare pe care l-au aratat africanii in recunoasterea si standardizarea rasei de ridgeback, FCI (Federatia Chinologica Internationala) a recunoscut rasa de Ridgeback ca fiind de origine sud - africana, aceasta mentiune figurind si in standardul rasei.
Baza genetica (lotul canin de la care s-a plecat in standardizarea rasei) a fost dezvoltat de primii europeni care au colonizat zona actualei Africi de Sud. Acestia au cautat, pe plan local, o rasa de caini care sa lucreze la vinatoare, in conditiile unor particularitati concrete ale terenurilor de vinatoare africane, diferite fundamental de cele europene. Germanii, olandezii sau hughenotii francezi care au migrat in sudul Africii incepind cu sec. 16-17 au adus cu ei rase europene precum Mastif, Dogul German, Greyhound, Salukis, Bloodhound, etc. In acelasi timp, timp de aproape 100 ani, incepind cu anul 1707 - imigratia in Europa a fost inchisa; in consecinta, aportul de caractere genetice ale unor rase aditionale nu a mai fost posibil. Totodata, era foarte greu de gasit si importat un caine bun de vinatoare din Europa, astfel incit primii colonisti au trebuit sa adapteze si sa creeze un caine de vinatoare tipic african, o combinatie intre cainii hotentotilor si cei importati din Europa pina in acel moment. Cainii de vinatoare tipic europeni cunoscuti si folositi la aceea vreme nu erau foarte apreciati in conditiile concrete de bush si savana si de caldura foarte mare.
Colonistii aveau nevoie de un caine care sa poata stirni si o prepelita, sa gaseasca si un cerb lovit, sa faca un aport din apa, sau sa apere ferma si locuinta proprietarului de pradatorii noptii, mult mai mari si mai numerosi decit cei din Europa. Acest caine trebuia sa se adapteze perfect la rigorile safanei africane, sa reziste la diferentele mari de temperatura dintre noapte si zi, si dintre anotimpuri, si nu in ultimul rind, sa reziste 24 ore sau chiar mai mult fara apa. Cainele trebuia sa aiba parul scurt pentru a nu se supraincalzi ziua si pentru a nu se incurca in desisul savanei. Caracterul si temperamentul cainelui nu trebuia neglijat acesta avind si sarcina de a fi un adevarat partener, atasat stapinului, familiei si copiilor lui.
Cerinte multe si greu de selectat. Totusi plecind de la "cainele cu creasta" al hotentotilor si practicind un sistem de imprecheri selective ale acestora cu caini din rase europene importate, colonistii au reusit sa creeze o rasa africana de caini de vinatoare, distincta, care a fost numita "RHODESIAN RIDGEBACK". Cainii hotentotilor au jucat un rol principal in dezvoltarea caracteristicilor distinctive ale acestei rase, dorindu-se mai ales, prin selectie, sa se pastreze creasta dorsala a cainilor - ca un semn distinctiv - unicat in lumea canina (la aceea vreme Thaiul nu era cunoscut si nici standardizat)
Daca am lamurit inca de la inceput de la ce vine denumirea de ridgeback sa vedem acum si de unde vine rhodesianul?. Este indiscutabil ca locuitorii din Rhodesia (actualul stat Zimbabwe) au dezvoltat Ridgebackul african - asa cum il stim noi astazi. In anul 1875, misionarul itinerant Charles Helm, un pasionat crescator de ridgeback, a intreprins o calatorie intre Swellendam (Cape Province - Africa de Sud) si Rhodesia, fiind insotit si de 2 astfel de caini. Cornelius von Rooyen, un soi de bogatas - maistru de vinatoare, specializat in vinatul mare a avut norocul sa se intilneasca cu misionarul Helm si cu cei 2 caini ai sai, de-a lungul periplului facut de acesta din urma. Placindu-i foarte mult cainii misionarului, a cerut permisiunea acestuia sa imprumute de la crescatoria lui 2-3 caini pe care sa-i testeze la vinatoarea din savana. In acest fel a ajuns von Rooyen sa vineze pentru prima data alaturi de ridgeback. Fiind un vinator experimentat von Rooyen concluzioneaza imediat ca acesti caini poseda exceptionale instincte naturale vinatoresti si incepe imediat constructia unei canise specializate in cresterea lor. Aceasta canisa era localizata in Rhodesia - de aceea rasa a capatat cu timpul si numele de rhodesian. Cornelius von Rooyen este considerat astazi parintele acestei rase de caini.
In anul 1922 primul Club Canin Rhodesian Ridgeback a fost fondat in Bulawayo - in sudul Rhodesiei - si principalele puncte care standardizeaza rasa au fost stabilite. In general aceste puncte de standard difera foarte putin fata de cele actuale. In anul 1924 Rhodesian Ridgebackul a fost recunoscut de catre Asociatia Chinologica a Africii de Sud (KUSA) ca rasa distincta si s-a format caietul de origini al rasei - in care s-a inregistrat primul caine. In acel an, numai 2 caini au fost inregistrati in cartea de origini, urmati de inca 4 exemplare in anul 1925 si de inca 11 caini in anul 1926. Astazi Rhodesian Ridgebackul este una dintre cele mai populare rase de caini din Africa de Sud.
Instinctele de vinatoare ale acestui caine s-au dovedit a fi utile vinatorilor de pe tot cuprinsul globului, cainele fiind importat cu timpul si in Europa - prin intermediul britanicilor si al olandezilor. Caine inteligent si foarte alert, purtindu-si capul ridicat, cu mindrie, inzestrat cu o pereche de picioare care il pot purta pe orice fel de teren, Ridgebackul este singurul caine din lume care poate goni si tine in bataie leul african! Infruntarea dintre caine si leu tebuie inteleasa ca o hartuiala a acestuia din urma pentru a i se distrage atentia de la vinatoarul care se apropie pentru a-si plasa focul de arma sau sulita, sageata, etc. Exagerarile cu privire la confruntarea directa dintre leu si ridgeback sunt "vinatoresti". De la aceste calitati de curaj si agilitate i se trage si supranumele de "vinatorul de lei". Rhodesian ridgebackul este folosit cu succes si in vinatoarea de ursi, pume, cerbi si mistreti fiind in esenta un caine gonitor de mare travaliu, inzestrat cu o mare agilitate si indirzire. Totusi nu rare sunt cazurile cind Ridgebackul a fost dresat pentru aportul din teren si din apa si pentru aret la vinatoarea la picior in cimpie. Rhodesian Ridgebackul are avantajul unui fizic excelent, perfect adaptat pentru goana, dar in acelasi timp agilitatea lui este proverbiala, permitindu-i confruntari cu animale cu mult mai mari decit el, fara a fi ranit.Mirosul il are foarte bun. Vinatoarea in savanele africane larg deschise, unde camuflajul si pastrarea linistii sunt conditii cheie pentru vinatori reusite, au facut ca Rhodesianul sa-si dezvolte o tehnica de vinatoare speciala bazata pe o miscare in teren foarte discreta, fara latrat. Rhodesianul latra numai atunci cind gaseste vinatul si il goneste, sau cind merge pe urma de singe a vinatului ranit.
Avind caracteristici genetice comune cu cainii din clasa Hound, Ridgebackul are un caracter linistit bland, foarte rar iesind de sub controlul stapinului. Chiar daca veti vedea cainele intins la soare in curte sau iarna - in fata semineului, trebuie sa fiti sigur ca la cea mica apropiere a unui strain de proprietatea Dvs., cainele Dvs. va fi brusc alertat si va va semnaliza acest lucru din timp. Aceasta rasa nu are numai caracteristici excelente pentru vinatoare, dar poate fi folosit cu succes si la paza si apararea proprietatii, dar si in activitati utilitare de salvare, politie si chiar insotire orbi. Usor de dresat ca majoritatea hounzilor - prezinta insa aceeasi incapatinare specifica. In orice caz, datorita inteligentei sale peste medie, un Ridgeback nedresat si neantrenat devine cu timpul o povara, rascolind, alergind necontrolat, sapind si chiar atacind musafirii. Dresat si antrenat zilnic, un Ridgeback este o comoara, un adevarat partener de vinatoare si un gardian neinfricat al casei. Este recomandabil sa nu se faca antrenament de atac cu un astfel de caine, el avind aceste calitati nativ. Este mult mai recomandat sa se faca o socializare corecta ca cainelui si un dresaj ferm, care sa-l poata opri din atac in caz de nevoie.
Incadrarea acestei rase de catre Federatia Internationala are o istorie incilcita, dat fiind ineditul acestei rase africane, ea fiind plimbata de-a lungul timpului atit in grupa I alaturi de Doberman si Schnauzer, dar si grupa a II a cainilor de paza si aparare si in grupa a VIII a spanielior si a cainilor de aport din apa. Momentan se arbitreaza in grupa VI - alaturi de Dalmatian. Ciudat este ca intre timp Federatia Internationala a creat o sectiune numita "Caini de vinatoare de tip primitiv cu creasta dorsala" dar in aceasta sectiune gasim numai Thai Ridgebackul!
In concluzie - Rhodesian Ridgebackul este un caine de vinatoare exceptional, foarte bun gonitor si cu calitati certe de limier si pontator. Deosebit de robust si rezistent la conditii climaterice extreme, nepretentios la hrana si apa, cu o mare putere de lucru in teren, usor de dresat si cu certe calitati de paza si aparare, aceasta rasa de caini merita o sansa si din partea vinatorilor romani. Poate cu timpul il vom vedea la lucru si pe fondurile noastre de vinatoare la o goana de mistret sau urs.