Istoricul rasei

Fiind o rasa foarte veche nu exista date precise asupra originii Setterului Englez. Este cea mai raspandita dintre cele patru varietati de Setter (Englez, Gordon, Irlandez Rosu, Irlandez Rosu cu Alb). Se presupune totusi ca descinde din vechii caini de vanatoare cu par lung si ca marele Epagneul Continental, rasa disparuta astazi a fost principalul sau stramos, desi chinologii autorizati au emis si alte ipoteze. Cert este ca in secolul al XIX-lea in importante crescatorii din Marea Britanie existau diverse tipuri de Setteri numiti Seafield, Featherstone, Lovat, Nawort etc. considerati a proveni din incrucisarea Epagneulilor Continentali cu Pointeri ºi Braci. Cel ce a contribuit substantial la ameliorarea rasei a fost crescatorul Edward Laverack, ale carui fericite initiative au condus la popularitatea Setterului Englez, acesta fiind numit uneori cu numele lui.
Purcell Llewellyn a avut meritul de a continua opera lui Laverack. Contrar predecesorului sau, se straduieste sa atenueze efectele unei consangvinizari exagerate, incrucisand Laverack-ul cu Setterii Irlandezi si Gordon. Primele exemplare exportate in America si Europa au provenit din crescatoria sa.
Setterul Englez ocupa locul intai in randul cainilor de aret britanici datorita folosirii lui pe toate terenurile si la orice fel de vanat dar pentru firea lui blanda si afectuoasa a devenit si caine de companie. Numele de Setter deriva din verbul englez "to set", a cadea in aret, care a stabilit functia sa: intr-adevar, inainte de a se imobilza in aret el se aseaza ori se culca atingind solul. In 1576 doctorul Caius descrie in lucrarea sa, "Tratatul raselor canine", un caine cu aceasta insusire. Pasionat de vanatoare, Setterul Englez, are o cheta ampla si naturala. Prin alura sa se diferentiaza de celelalte varietati de Setter. Galopul sau este razant si suplu. In timpul vanatorii, capul este purtat in prelungirea liniei spatelui. Cind simte vanatul, tot corpul se aseaza foarte aproape de sol. Numai capul ramane sus, deasupra vegetatiei. Tensiunea corpului este extrema, ca la o felina. Inteligent si sensibil poate fi usor de dresat, dar ramane un vanator sportiv si prietenul tuturor din casa. Extrem de polivalent, Setterul Englez stie sa-si adapteze cheta la terenul care i se oferã si la dificultatile pe care le intalneste. De pilda are rezultate bune atat la ses cu ocazia concursurilor de munca (Field Trial de Printemps), cat si la cheta de vanatoare ori la marea cheta, concursuri de toamna la vanatul impuscat. Excelentele aptitudini în vanatoare practica fac din el cainele preferat al specialistilor, în cautarea potarnichilor ori a cocosilor de munte, a gastelor din mlastina, ori a becatelor din pãdure. Fata de verii sai, Irlandezul si Gordonul, culoarea robei sale, suficient de luminoasa, ii permit de a fi preferat de vanatori pentru vizibilitate, iar fata de Pointer, suporta mai bine frigul si umiditatea.
Edward Laverack era destul de in varsta cind au inceput sa fie organizate show-urile de caini, dar totusi a reusit sa scoatã doi Campioni de Show (SH. CH.). Intre anii 1861-1892, unsprezece campioni au fost 100% din liniile Laverack. Atat Dubla Campiona - Countess cit si stralucita invingatoare de Field Trial - Nellie erau de asemenea din liniile Laverack. In urmatorii ani cea mai importanta canisa de show a fost crescãtoria Mallwyd a lui Tom Steadman, care de la sfarsitul secolului XIX pina la inceputul secolului XX a produs nu numai invingatori, dar si masculi si femele care au influentat rasa. La sfarsitul anilor 1920, Profesorul Turton-Price a infiintat importanta canisa Crombie, iar dupa moartea sa numele canisei si o parte a cainilor au fost preluati de catre managerul canisei George Crawford (SH. CH. Marilyn of Crombie care a castigat 15 CC).
Alte crescatorii relevante in acea perioada au fost Rumney (H. Gunn), Pennine (A. Eggleston), Fermanar (Miss K. Lewis), Bayldone (Mrs. M. Rhodes), Longworth (Miss D. Eyston) si Ballymoy (Mrs. Christian).
Suntop este probabil canisa care a avut cea mai mare influenta asupra rasei, inca din anii 60-70, liniile sale de sange se regasesc în majoritatea liniilor si au fost duse mai departe in mod special de anumite crescatorii. Cel mai valoros mascul folosit în crescatoria Suntop a fost Suntop Songbird, care a obtinut 9 ResCC si a fost tatal la multi invingatori, incluzând 6 SH. Champions.
Temperament

Standardul rasei il descrie drept un caine cu temperament ca fiind "intensiv de prietenos si bine conturat", aceasta fiind una dintre cele mai importante trasaturi ale rasei.

Culorile

Dotat cu par lung stralucitor, moale si matasos Setterul Englez poate fi alb-negru (blue bleton), alb-portocaliu (orange belton), alb-galben (lemon belton), sau alb, negru si portocaliu (tricolour). In ultimul caz semnele portocalii apar numai pe cap, gat, piept, membrele anterioare si posterioare. Sunt posibile de asemenea si pete de culoarea ficatului (liver belton), dar mult mai putin.
Setterii Englezi alb-portocaliu nu produc pigmenti negrii si astfel nu pot sa expuna fenomenul tricolor. Puii tricolori pot fi produsi numai atunci cand cel putin un parinte nu este alb-portocaliu.

In urma acestui articol speram ca se vor gasi in viitor mai multi pasionati, iubitori si viitori crescatori ai acestei spectaculoase rase, care este Setterul Englez.

Carmen Buliman
Canisa ROYALBIRD
www.geocities.com/buliman_c