Datorita infatisarii sale extraordinare, Setterul
Irlandez capteaza atentia tuturor celor ce il
intalnesc. Acest caine rosu din insulele Emerald este
cunoscut in intreaga lume pentru blana sa de un rosu
aprins si datorita personalitatii sale vesele.
Setterul Irlandez rosu a avut la baza un caine rosu cu
alb, si abia la inceputul secolului al 19-lea un caine
in intregime rosu a atras atentia crescatorilor de
Setter Irlandez.
Setterul Irlandez nu a fost popular doar in Irlanda,
ci si in Anglia si Statele Unite (unde a fost introdus
in anii 1860). Se crede ca Setterul Irlandez rosu a
aparut inaintea Setterului Englez. Originile acestei
rase se pierd in negura timpului, dar se crede ca la
baza rasei a stat o combinatie dintre Spaniel (mai
exact Water Spaniel), Pointer si Gordon Setter.
Primele informatii cu privire la niste caini numiti
setter dateaza din secolele al XV-lea si al XVI-lea.
Acele exemplare se foloseau la vanatoarea de soimi,
desi nu se stie sigur ce rasa erau. Teoria cea mai
raspandita ii apatine lui E. Schneider Leyer, care
afirma ca acesti caini sunt o evolutie ulterioara a
incrucisarilor dintre Spanielii rosii si cei albi
ajunsi in Irlanda prin Franta, in 1803 cu Pointerii.
Pentru a se obtine uniformitatea culorii s-au facut
imperecheri cu Setterul Gordon, cunoscut atunci sub
numele de Setter Black & Tan. Totusi, s-au ivit
anumite probleme din cauza aparitiei unor exemplare
complet negre, acestea fiind, in acele timpuri,
respinse.
La inceputul secolului al 19-lea acestor caini li se
spunea "Spanieli Rosii" acest lucru a ajutat la
tragerea concluziei ca stramosul sau este Spanielul.
In acelasi timp au fost numiti si "Modder Rhu" (caini
rosii) de catre galezi. Setterul irlandez rosu a fost
recunoscut ca o rasa de sine statatoare in secuuial
18lea. Setterul Irlandez s-a dezvoltat in conditii
favorabile in zonele rurale ale Irlandei secolelor al
18-lea si al 19-lea.
Setterul Irlandez impreuna cu Seterul Englez stau la
baza Pointerului Spaniol.
Setterul in intregime rosu a aparut in Irlanda la
inceputul secolului al 19-lea. Setterul rosu s-a
separat de Setterul rosu cu alb si a gasit cativa
adepti care au preferat cainii in intregime rosii.
Unul dintre cei mai mari adepti ai culorii rosii
uniforme a fost Maurice O'Connor, care, incepand cu
1770, si-a intemeiat o linie proprie. Dupa moartea lui
O'Connor, in 1818, Robert La Touche a continuat sa se
ocupe de munca lui O’Connor. Printre crescatorii cei
mai reprezentativi se numara: George Gore, care, in
1830, a reusit sa obtina pui de Setteri rosii; Allan
McDonald s-a ocupat cu selectia lor, in timpul primei
jumatati a secolului al 19-lea, avand exemplare din
linia Ahscragh; Jackson si Eans de Gortmerron, si John
G. Kin, considerat la ora actuala parintele rasei. Un
alt adept al Setterilor in totalitate rosii a fost
Earl of Enniskillen, care a indragit atat de tare
acesti caini incat a refuzat sa aiba alt gen de caini
in crescatoria sa in afara de cei complet rosii.
Popularitatea Setterului compet rosu a crescut rapid
in momentul in care si-a facut aparitia in expozitiile
de frumusete la mijlocul secolului al 19-lea. In anii
'40 rasa a ajuns la 2000 de inregistrari realizate de
la mai bine de 300 de crescatori.
Anii 1890 au adus anumite schimbari rasei; acest
extraordinar caine de vanatoare a fost luat de pe camp
(de la vanatoare) si introdus in ringul expozitiilor
de frumusete. Crescatorii care nu erau interesati sa
lucreze cu acesti caini la vanatoare, au inceput sa
creasca Setterul Irlandez pentru ring. Rezultatul a
fost o crestere in inaltime a exemplarelor, o blana
mai abundenta si mai lunga.
Odata cu apropierea Primului Razboi Mondial,
competitia din ring a atras noi crescatori ai rasei.
Datorita accentului pus in deosebi pe frumusetea
cainelui si nu pe utilitatea sa, putini Setteri
Irlandezi mai erau intalniti pe camp, la vanatoare.
Aceasta scadere a numarului exemplarelor folosite la
vanatoare si crestere a celor de frumusete poate fi
vazuta si in zilele noastre. Datorita faptului ca
Setterii intalniti pe camp la vanatoare sunt putini,
acestia sunt depasiti numeric de catre diferiti
Pointeri.
In 1882 a luat fiinta primul Club de Setter Irlandez
Rosu care avea ca menire promovarea rasei. Acest club
a realizat primul standard al rasei in 1886 si a
organizat Field-Trials si expozitii de frumusete
pentru a stabili acest standard. In 1998 acelasi club
a definit un stil diferit pentru cainii folositi la
vanatoare. Standardul impreuna cu acest stil descriu
modul in care Setterul Irlandez rosu trebuie sa fie
din punct de vedere fizic si din punctul de vedere al
capacitatii sale de vanator.
In acest moment exista doua tipuri diferite de Setter
Irlandez. Cel folosit la vanatoare este mai mic si are
oasele mai subtiri; cel folosit in ringurile
expozitiilor de frumusete este mai mare, are osatura
mai groasa, iar blana este abundenta. Inaltimea
Setterului este motiv de controversa si astazi. Cei ce
cresc Setteri pentru vanatoare sustin ca cresterea in
inaltime (lucru intalnit la Setterul de show) reduce
rapiditatea si eficienta cainelui la vanatoare. Pe de
alta parte, crescatorii Setterului de show sustin ca
Setterul este capabil sa isi indeplineasca
indatoririle la vanatoare indiferent de statura sa.
De-a lungul anilor Setterul irlandez rosu a ajuns sa
fie un caine inteligent, muncitor, sanatos, excelent
vanator, un caine plin de vigoare. Este un atlet
distins, dand impresia unui caine pur sange, suplu,
zvelt ss cursiv in miscari. Tinuta este mandra si
nobila. Setterul Irlandez este unul dintre cei mai
frumosi si eleganti caini englezesti de vanatoare.
Andreea Ciuca
canisa REDACAJU
www.geocities.com/redacaju.
