In ultimii ani,tot mai multi vanatori se refera la un subansamblu specific armelor de vanatoare basculante, PANA, cu denumirea de
"piesa a treia".
Ceea ce nu e de neglijat, denumirea de "piesa a treia" a patruns chiar in documente oficiale ca Legea Armelor, sau in Cursurile de specialitate tinute de diverse institutii pentru obtinerea permisului de arma.
Faptul in sine nu are decat influente lingvistice, dar poate ca este interesant cum s-a ajuns aici. Din punct de vedere mecanic, PANA la o arma de vanatoare este un subansamblu (parte a unui mecanism constituita din mai multe PIESE) si are rolul specific primordial de a IMPANA tevile in bascula. In decursul evolutiei armelor basculante, au fost inglobate in PANA mecanisme relativ complexe, avand rolul de a prelua functiile de ejectare a tuburilor si armare a cocoaselor interne. Denumirea de PANA a fost folosita in armureria romaneasca inca de la aparitia armelor basculante. Atunci, cum s-a produs substitutia?
>
In anii 70 ai secolului trecut (ce pompos suna!) regimul de atunci a pornit o campanie fara precedent impotriva detinatorilor legali de arme, care erau priviti ca un potential pericol pentru regimul comunist. Cum majoritatea detinatorilor erau practic vanatorii, urgia s-a abatut asupra lor. Tintele au fost armele ghintuite de orice tip (care erau totusi putine) si pentru care nu s-au mai dat autorizatii decat pentru VIP-urile vremii. Paranoia a trecut la armele cu aer comprimat, care au fost inregistrate in permise, sau confiscate. Dar lucrurile nu aveau sa se opreasca aici. Au fost introduse asa zisele "verificari tehnice periodice". Traznetul a cazut asupra vanatorilor care aveau arme cu cocoase exterioare. Brusc aceste arme "nu mai prezentau siguranta in functionare" in opinia autoritatilor.
Astfel arme de mare valoare au luat calea topitoriilor, doar pentru vina de a avea cocoasele expuse. Mi-a fost dat sa vad, pe atunci, o splendida arma frantuzeasca de calibrul 20 care a fost casata pe motiv ca nu avea prevazute, din constructie, inelele de agatat cureaua! Arma pentru boieri, ce sa faci!
Dar cine sa faca treba? Inspectoratele de militie au adus pentru aceasta maistrii militari armurieri din unitatile lor. Deodata, acestia s-au vazut pusi in fata unor arme care nu semanau nici cu noul AKM, nici cu pistolul TT. La aceste arme "care nu mai prezentau siguranta" se faceau procese verbale de casare. Dar cum se numea "piesa" aceea care nu era nici teava, nici pat si nu o avea nici AKM-ul? Sa intrebe? Nicidecum, ar fi parut neprofesional si descalificant! Si i-au zis
"piesa a treia"! Rapoartele au inceput sa se umple cu propozitii de genul
"Arma cu piesa a treia lipsa" sau
"piesa a treia defecta". De la an la an, rapoartele s-au inmultit, iar denumirea s-a propagat la toate nivelurile.
Vanatorii, stand pe la usi cu pusca in spate si frica in oase pentru verificare, au preluat "din zbor" denumirea semidocta de "piesa a treia" si si-au insusit-o ca venind din partea unor "specialisti", iar mai apoi au raspandit-o in continuare. Astfel s-a ajuns, ca in 30 de ani, un cuvant fara nici un suport stiintific, traditional sau cultural sa se implementeze in vorbirea vanatorilor de zi cu zi.
A folosi termenul de PANA sau de PIESA A TREIA este o optiune a fiecaruia. Depinde de fiecare din noi daca vrem, si prin vorbe, sa pastram traditia ce ne-a fost lasata de inaintasii nostri -VANATORII.
Cristian Radulescu
