Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Bizamul, Capra neagra(exemplar de selectie si exemplar de trofeu pana pe 15 dec), Capriorul femela, Cerbul comun (Mascul de selectie, femela si vitel), Cerbul lopatar (Femela, vitel si mascul de selectie pana pe 15 dec), Cainele enot, Dihorul comun, Hermelina, Iepurele de camp, Iepurele de vizuina, Jderul, Mistretul, Muflonul(pana pe 15 dec), Nevastuica, Sacalul, Viezurele, Vulpea.

-Pasari: Becatina comuna, Cioara griva, Cioara de semanatura, Cocosar, Cormoranul mare, Cotofana, Fazanul, Ferestrasul mare, Ferestrasul motat, Gaita, Gainusa de balta, Gasca de vara, Garlita mare, Graurul, Gugustiucul, Lisita, Porumbelul gulerat, Porumbelul de scorbura, Potarnichea, Prepelita, Rata mare, Rata mica, Rata fluieratoare, Rata cu cap castaniu, Rata motata, Rata sunatoare, Rata lingurar, Rata sulitar, Rata caraitoare, Rata cu cap negru, Sitarul de padure, Sitarul de mal, Stancuta, Sturzul de vasc, Sturzul cantator, Sturzul viilor, Turturica.

 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
Firu
5724 vizualizări

Pentru a patra noapte la rand, a dat ursul la stana lor. De data asta insa, n-a rupt doar o oaie, dous ca pana acum, ci l-a trasnit naprasnic cu branca pe Ion. Acum, acesta statea intins pe o suba in fata stanii. Din cand in cand, cate un geamat isi facea loc prin pieptul zdrobit de urs. Coastele frante nu-l lasau sa traga destul aer in piept. Durerea era insuportabila, asa ca lesina din nou. Gore pregatea calul cu care urma sa-l duca pe Ion la vale, in sat. Acolo, avea sa vada muierea lui de el. Daca nu moare, probabil ca-l va urca in caruta si-l va duce la spital la oras. “Dracu’ l-a pus sa se bage cu toporu’ la asa o namila de urs?!”
Cu brate plapande, Firu aseza desagii enormi cu cas pe cei doi magari. Dupa ce echilibra cu atentie greutatea pe ambele parti ale magarilor, lega bine sacii cu sfoara soioasa peste piept si pe sub burta. Desi avea doar doisprezece ani, asta era a treia vara in care Firu era cu stana sus pe Muntele Mic. In vacanta ii placea mai mult la stana decat jos in sat, ca aici avea mai mult timp de citit. Oricum, alta cale nu era. Cind, in urma cu patru ani, tatal lui a murit, ar fi trebuit sa se lase de scoala ca sa ajute si el la treburile casei. Nu s-a intamplat asa. Invatatorul a venit intr-o seara la ei in casa, i-a adunat in jurul mesei pe mama lui, Mina, pe cei doi frati mai mari, Nita si Lae, si le-a zis ca Firu musai trebuie sa mearga in continuare la scoala, si asta numaidecat, de maine. A stabilit impreuna cu familia, ca mama si cei doi frati mai mari sa-l suplineasca la treburile din gospodarie ca el, Firu, sa poata merge la scoala, “ca tare ii e draga cartea, si-l ajuta si capul”. In schimb, in vacante, el trebuia sa-i inlocuiasca atunci cand venea randul familiei lor sa stea cu oile sus in munte, adica cel putin sase saptamani in fiece vara.
Acum, proptit in boata grea, se uita lung dupa caravana. In fata, Gore ducea de capastru calul. Pe cal, Ion, ca vai de lume, mai mult mort decât viu. Urmau cei doi magarusi incarcati cu desagi. Sirul era încheiat de un caine ciobanesc flocos, cainele lui Ion. Gore mai arunca o privire in urma peste umar, si-i zise:
-Diseara trec pe la frate-tu Nita, si-i zic sa vina maine sus la tine, c-ai ramas singur cu stana.
Firu in loc sa deschida tarcul si sa porneasca cu oile la pasunat, o porni spre vale, spre padure. Cei patru dulai din pragul stanii s-au ridicat brusc, si cam nehotarati, o luara dupa el. Copilul, cu un glas aspru, comanda scurt:“la oi, Lupu!”. Primul dintre caini, Lupu, un ciobanesc mare si alb, s-a oprit, a facut stanga imprejur si cu ceilalti trei pe urma lui, s-a întors la stana. Firu cobori prin padurea batrana de molizi catre valea Nedeii. Nu avea mult de mers. Anul trecut, cand a urcat la stana cu Nita, frate-su al mai mare, acesta i-a aratat locul si i-a zis:
-Firule, asta-i pusca de razboi. Sa fii cu mare bagare de seama. Nu cumva sa afle cineva ca avem o pusca in scorbura, ca ne trimit pe toti la canal. De cand au venit comunistii, numa’ ei au voie sa aibe pusti si pistoale!
Cu gandul la ursul urias, nu baga de seama cand trecu paraiasul si opinca aluneca pe piatra umeda. Apa rece de munte ii napadi piciorul mic de copil, prin obielele de lana. Racoarea ii facu bine, il smulse din gandurile despre ursul cel mare. Ajuns la stanca enorma de langa paraul Nedeii, numara patru brazi de la poalele ei, si-l gasi pe cel cu pusca. Desfunda gura scorburii de pietroaiele pe care le pusese Nita anul trecut, baga mana cu teama, scoase mai inainte sticla murdara plina cu ulei de vagoane de la cefereu, apoi pipaind in intunericul scorburii dadu peste carpa uleioasa ce infasura pusca. Cu amandoua mainile o scoase afara. Desfacu cureaua de piele care strangea legatura de carpe. Asezat in fund pe o radacina a bradului, desfasura carpele de pe pusca. Mai intai dadu de baioneta. O puse cu grija pe muschiul verde de langa el. Apoi, dintre carpe, picara vreo patru, cinci cartuse. Le puse cu grija in buzunarul de la piept. In sfarsit, ajunse la pusca. Otelul negru si lucios era rece. Patul era foarte zgariat. Mainile pipaiau pusca, iar gandurile copilului alergau aiurea. “Cine stie câte vieti a luat pusca asta, pana sa se termine razboiul, in urma cu 9 ani?”. Peste putin timp, Firu alerga la deal cu pusca in maini. Trebuia sa lase oile la iarba macar doua, trei ore, pana pe-nserat.
Noaptea se lasa cu repeziciune. O luna rotunda si mare rasare de dupa pietrele Cuntului. Oile sunt în tarc. Mai behaie câte una. De pe acoperisul stânii, Firu vede bine tot împrejurul. Desi e învelit într-o suba mare, un tremur a pus stapânire pe corpul lui firav. Mâinile mici si aspre, au înghetat pe otelul rece. Încet-încet, somnul încearca sa-si faca loc pe sub suba, în trupul micut. Acum oile sunt linistite de parca nimic nu s-ar fi întâmplat noptile trecute. Buna e uitarea! În lupta cu somnul, împrejurimile se aglomereaza de fantasme. Bradul fulgerat de lânga stâna seamana cu o spânzuratoare, cei doi bolovani enormi din latura stânga seamana cu doi bivoli, pâna si luna cea blânda, asa cum e acum cu un voal de norisor, seamana cu fata bunicului înainte de a muri. Latratul lui Lupu îl smulge din ghearele somnului. Deschide larg ochii. Lupu sta în marginea tarcului si latra catre padure. Peste putin timp i se alatura si ceilalti câini. Exact ca noptile trecute. Câinii se agita tot mai tare. Vine ursul. Cei patru dulai se reped în latura cealalta a tarcului. O umbra uriasa si neagra iese din padure si se îndreapta spre stâna. Acum a iesit în lumina lunii si se vede bine. Se opreste si ridica capul. Adulmeca în vânt spre munte si porneste din nou. Câinii l-au vazut si ei, si vrednici cum sunt, îl ataca. Ursul nu-i baga în seama. Pe lânga el, cei patru dulai arata ridicol de mici. Câinii se feresc de capatâna cât o banita si îl hartuiesc în parti si în spate. Cât nu-l ating, ursul îsi vede de drum. Mai are un pic pâna la tarc. Lupu îsi ia inima în dinti si-l apuca cu dintii de pulpa din spate. Ursul se întoarce fulgerator, dar câinele scapa ca prin minune de gura cascata cu buzele rânjite.
Când ursul sare în tarc, oile disperate se-nghesuie în strunga. Sar, se-mping înnebunite, tipa asa de tare, ca acopera latratul ciobanestilor. Doua oi de la mijloc au alunecat si au cazut. Într-o clipa, sute de copite le calca pe burti, pe pulpe, pe grumaz, pe cap. Nu se mai pot ridica. Ursul ajunge la ele si le gaseste zbatându-se pe jos. Ceva îl enerveaza rau, si le ia la mursecat. În timp ce pe una o rupe cu ghearele, pe cealalta o scutura în bot de parca ar fi o papusa de cârpe. Copilul profita de faptul ca ursul sta oarecum pe loc si poate sa ocheasca. Nu-s mai mult de 10 metri pâna la urs. Primul foc îi rupe coloana, trece prin plamâni si se opreste într-o coasta. Ursul lasa oile, se întoarce cu capul catre obârsia durerii lui si scoate un raget îngrozitor, care se aude pâna în vale. Corpul nu-l mai asculta când încearca sa se arunce spre mogâldeata cu miros de om de pe acoperis, asa ca se târaste spre el câtiva metri. Al doilea plumb îi intra prin ochi, ajunge în gât si îi sfârteca jugulara. Copilul încarca din nou. Ursul nu mai misca. E mort. Urmatoarele trei focuri lovesc în plin matahala neagra. Firu trage din nou, dar în loc de foc se aude percutorul ce loveste în gol în pusca descarcata. Oile s-au mai linistit. S-au tras într-un colt cât mai îndepartat si stau înghesuite una în alta. Câinii s-au potolit si ei în afara tarcului. Mai mârâie si mai latra catre tarc, dar tot mai rar. Copilul ar coborî de pe stâna, dar o moleseala si o caldura îl cuprinde.
Pe poteca îngusta, Nita urca în lumina zorilor catre Muntele Mic. Pe seara a venit la el Gore si i-a povestit cum l-a adus pe Ion mort acasa la muiere, i-a mai zis de ursul cel mare si de Firu care a ramas singur. N-a rabdat pâna dimineata. A plecat numaidecât, în puterea noptii catre stâna. Mai are putin, întâi Poiana Prislop, apoi trebuie sa treaca prin garâna, apoi iese la gol, de unde se vede stâna. Pe masura ce se apropie, e tot mai îngrijorat. Câinii îl întâmpina cu latraturi de la distanta. Când Lupu aude glasul familiar, vine fericit, dar acum Nita n-are chef de guduratul lui, si creste pasul si mai mult. Ajunge lânga tarc, vede oile înghesuite în colt, doua oi sfârtecate în mijloc, si un urs mare cum nu s-a mai vazut, mort intr-o balta de sange, la numai doi pasi de usa stânii. Gânduri negre îl napadesc. Deodata striga cât îl tin puterile. Toata disperarea si speranta lumii erau în acel strigat:
-Fiiiruuuu!! Mai Firuleeee!!!
De sub o suba imensa, de pe acoperisul scund al stânii, iese un cap de copil somnoros.
-Ce-i ma Nita, ce strigi asa?


-Bãieti, haideti la masã! se aude vocea mamei.
Dupã câteva minute:
-Firule, lasã povestile si trimite copilul la masã!
Povestea însa, tine neclintiti pe cei doi, tatã si fiu. Copilul de vreo 12 ani, cam slãbut, dar cu o scanteie deosebita în ochii luminosi, îsi întreabã tatãl
-Si ursul, ce s-a întâmplat cu ursul, tatã?
..........
-Maaarius, vino dragã copile sã mãnânci cã de-aia esti slãbãnog, în loc de mâncare, numa’ povesti vânãtoresti!

Marius Cocarla

 
© 2002-2019. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.