Batranul stia totul despre aproape orice si de obicei nici nu deranja prin asta. Totusi putea sa-ti spuna de ce potarnichiile dorm noaptea stranse in cerc sau de ce iepurele strica dresajul tanarului caine. Fusese un barbat aratos, inalt, solid si cu o pregatire fizica excelenta ceea ce facea sa para inca odihnit la sfarsitul unei zile de vanatoare. Pantaloni ii erau largi cu tururi atarnande (ca la costumele populare bulgaresti), vara purta camasa alba cu maneci lungi si inchisa la gat, palarie tip colonist englez cand strabatea miristile baraganelor in cautarea prepelitelor, iar iarna numai imbracaminte foarte usoara si care-i permitea sa se miste la fel de usor, sa epoleze fara probleme. Avea o maniera de a epola de o eleganta desavarsita. Purta o pusca mai batrana ca el, cu pat englezesc, cocoase ascunse si tevi lungi (81 cm) cilindrice, un Bisley cu mecanism de dare a focului pe platine, construita pe la inceputul secolului trecut.
Dupa atata amar de ani, revad si acum ziua de toamna tarzie in care am plecat cu el sa scoatem cainii sa caute ceva potarnichi in niste parloage impestritate cu porumbar si intercalate cu cateva razoare cultivate de sateni si care erau perpendiculare pe firul unui parau. L-a luat si pe baiatul cel mic cu el. Cainii alergau inebuniti incrucisind suveicile cand pointerita lui s-a infipt pe toate cele patru picioare la o margine de razor, coada i-a intepenit in aer gata parca sa stea nemiscata acolo toata iarna. “Astazi, nu prea am chef sa impusc ceva – i-a zis celui mic, asa ca fa-o tu pentru mine. Tine pusca mea si mergi in spatele catelei; paseste usor, fa pasarile sa se inalte fara sa enervezi cainele si arata-ne ca poti impusca o pasare. Nu te gandi la a doua. Concentreaza-te asupra primei. Trebuie sa o impusti pe prima inainte de a o impusca pe a doua; hai incearca sa vedem daca merge.”
Pustiul a pasit in spatele catelei,..... pasarile au zburat deodata, au izbucnit cu zgomot mai bine zis, parca era un foc de artificii si atunci sub dominarea totala a emotiei a facut ceea ce majoritatea vanatorulor o fac la inceput. A tras in toate pasarile deodata, in toate in acelasi timp si a tras si ambele cartuse. S-au dus sanatoase; n-a cazut nimic, absolut nimic. Sa fi vazut fata pustiului; me-no-rabila, ca si replica batranului. “Tata, am ratat in viata mea de vanator o multime de pasari si poate ca inca am sa mai ratez daca imi va fi dat sa mai vanez mult timp, insa stiu un lucru pe care este timpul sa-l inveti si tu acum. Nimeni, absolut nimeni nu poate impusca tot stolul nici chiar daca trage in stol cand sunt pasarile pe pamant alergand spre lanul de porumb. Trebuie impuscate numai una cate una.”
Daca vrei sa vanezi potarnichi trebuie sa inveti anumite lucruri si sa nu le uiti niciodata; ceea ce am povestit mai sus este o prima lectie. Aceasta mica pasare trebuie tratata cu mult respect, este un element al vietii tale de vanator. Trateaz-o cum se cuvine si iti va fi in preajma toata viata ta de vanator. Isi duce rostul, in liniste si aproape neobservata, nu deranjeaza cu nimic culturile satenilor ba chiar ii ajuta asa ca ajut-o la randul tau cand ii este greu, hraneste-o, apar-o de micii pradatori. Iti face si cainii fericiti caci cu ea isi pot face ucenicia, cel mai bine, iar cand impusti fa-o cu masura; doboara numai cateva exemplare din acel stol adica ia-ti doar partea ta, ca micii pradatori (cu par sau pene) si-au luat-o pe a lor si nu mai impusca niciuna din acel stol in acel sezon, lasa cateva de samanta care sa-si refaca stolul in anul urmator. Nu este nimic mai placut decat sa-ti iei pusca din cui, sa-ti chemi caiini si sa pleci dupa un stol de potarnichi pe care esti sigur ca ai sa-l gasesti. Sunt iuti ca vantul de care si profita cand se lanseaza surprinzandu-te de fiecare data, facand sa-ti sara inima din piept, niste mici rachetute. De fiecare data cand le intalnesti inveti cate ceva in ale vanatorii. Atunci cand esti cu cainii si vanezi potarnichi nu trebuie sub nici o forma sa impusti iepure in fata cainelui ca sa nu-i distragi atentia de la potarnichi. De fapt trebuie sa ai mare grija de cum iti formezi cainele. Un caine care nu va areta un vanat, un caine care renunta la un vanat in favoarea altuia si mai ales un caine care nu va ceda in fata altuia (nu face a patron) te face sa te enervezi mai mult decat sa savurezi placerea vanatorii cu cainele. Una din marile probleme ale lumii asteia in care traim este ca toti se inghesuie, se imping, dau din coate sa fie cat mai in fata iar daca cainele tau nu este manierat nu are nici dreptul de a fi caine.
Acelasi lucru si cu un caine care vaneaza iepuri. Daca este iepurar lasa-l sa vaneze iepuri. Dar daca este un pointer sau seter nu are dreptul sa se lase tarat in vanatoarea de iepuri. Un caine ca si un om trebuie sa faca ceea ce ii este dat sa faca pentru a-si castiga existenta si mai ales trebuie sa o faca cum trebuie.
Oamenii pot invata multe despre viata urmarind cainii. Cand un caine bun pentru pasari ponteaza un iepure, isi ciuleste urechile intr-un anume fel si te priveste peste umar cu o privire vinovata ca atunci cand fura ceva de pe masa din bucatarie si tu sti ca el asteapta sa fie certat. Stie si el. O stie atat de bine ca si atunci cand alearga stolul de pasari sau cand musca prea tare o pasare in timp ce o aporteaza desi nu are voie. Sa nu subestimezi niciodata un caine. Daca el are destula minte si judecata sa se faca hranit si iubit de o familie si are si miros bun si chiar bun simt, atunci orice greseala il lasi sa faca este de fapt greseala ta. Ce mi-a placut cel mai mult la Batran, era modul in care spunea ceea ce stia, niciodata ca si cum s-ar adresa unui copil dornic a sti cat mai multe si totul dintr-o data, ci zambind, in felul sau trist si duios dar cu multa seriozitate, accentuand cuvintele ca si cum le-ar semana intr-un loc fertil spre neuitare.