Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Bizamul, Capra neagra(exemplar de selectie), Capriorul, Cerbul comun (Mascul de selectie, femela si vitel iar de la 10 sep mascul de trofeu), Cerbul lopatar (Mascul de selectie, femela si vitel), Cainele enot(de la 15 sep.), Dihorul comun(de la 15 sep.), Hermelina(de la 15 sep.), Jderul(de la 15 sep.), Marmota (de la 15 sep), Mistretul, Muflonul (de la 15 sep), Nevastuica(de la 15 sep.), Sacalul, Viezurele, Vulpea.

-Pasari: Becatina comuna(de la 15 sep), Cioara griva, Cioara de semanatura, Cocosar, Cormoranul mare, Cotofana, Ferestrasul mare, Ferestrasul motat, Gaita, Gainusa de balta, Gasca de vara, Garlita mare, Graurul, Gugustiucul, Lisita, Porumbelul gulerat, Porumbelul de scorbura, Potarnichea(de la 15 sep), Prepelita, Rata mare, Rata mica, Rata fluieratoare, Rata cu cap castaniu, Rata motata, Rata sunatoare, Rata lingurar, Rata sulitar, Rata caraitoare, Rata cu cap negru, Sitarul de padure(de la 15 sep), Sitarul de mal, Stancuta, Sturzul de vasc, Sturzul cantator, Sturzul viilor, Turturica.

 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
Viscol
4117 vizualizări

-Nu pleca omule din casă! Se-anunţă vreme rea.
-D-apoi când să plec la gâşte? La primăvară?
-Măcar haine groase să-ţi iei şi să nu-ţi uiţi medicamentele.
Astea erau discuţiile dintre cei doi soţi de fiecare dată când bătrânul vânator pleca la gâşte.
Cu gesturi aproape mecanice, îşi pregătea bagajul. Nu-i luă mult timp, pentru că fiecare lucru era la locul lui. Hainele în dulapul de pe balcon. Arma, un vechi Krupp cu trei inele luată cu mari eforturi în urmă cu vreo patruzeci de ani, era la locul ei în fişetul metalic de după uşa dormitorului. Cartuşele, din cele făcute de el încă din vară, tot în fişet sub cheie. Cu aceeaşi emoţie care îl stăpânea dintotdeauna înaintea vânătorii, îşi duse la maşină rucsacul şi arma.
De-astă dată, contrar obiceiului, plecă singur. La ora aceea din noapte, străbătu oraşul cu uşurinţă şi o apucă spre Bărăgan. Motorul Daciei torcea uniform. I-a luat două ore să ajungă în marginea satului de lângă balta cea mare. A oprit motorul, şi-a tras pe cap hanoracul de vânătoare, şi-a pus căciula cea călduroasă din blană de bizam şi mănuşile căptuşite chiar de el cu blană de oaie. Când a coborât din maşină, afară era încă noapte. Dinspre lac se auzea clar gâgâit de gâscă. Un vânt tăios sufla din nord către baltă. " Gâştele or să iasă cu vântul în faţă, aşa că tre’ să o iau spre staţia de pompare, să mă aşez în calea lor."
Cu rucsacul în spinare şi cu pusca pe umăr o porni hotărât peste islaz. Păşea agale, dar cu paşi mari în timp ce vântul îi biciuia faţa încreţită de trecerea atâtor sezoane. I-au îngheţat nările, semn că era frig tare. "Dacă mai ţine frigul ăsta câteva zile, îngheaţa lacul de tot şi nu mai văd eu gâscă până în primăvară." O oboseală cu care nu era obişnuit şi-a făcut loc ca o părere în coşul pieptului. Se opri nedumerit pentru o clipă şi se uită în urmă. Maşina nu se mai vedea, pierdută în întuneric. Bătrânul nu luă în seamă oboseala şi-şi continuă mersul cu paşi mari. Dintr-o dată, vântul începu să aducă o mulţime de fulgi care i se lipeau pe mustăţi. Zece minute ca să ajungă până la canal, apoi încă zece până la staţia de pompare. Parcă mai mult decât de obicei. Şi vântul îi era potrivnic şi parcă sufla şi mai tare. Începea să se lumineze. De la staţie o luă de-a dreptul peste câmp până la groapa făcută în toamnă. Lumină cu lanterna fundul gropii. O grămadă de tuburi trase, semn că altcineva i-a dibuit ascunzătoarea. Intră în groapă, îşi aranjă paiele la şezut să nu stea pe rece, scoase din buzunarul rucsacului o pungă şi se apucă să adune tuburile lăsate de nevolnic.
O gâscă rătăcită trecu ţipând spre lac, departe în dreapta. Deja s-a luminat binişor şi primele cârduri puteau ieşi din clipă-n clipă. În jur totul a devenit alb. Îşi scutură chiciura din mustăţi, apoi cu mănuşa şterse arma de zăpadă insistând pe şina dintre ţevi. Îşi săltă un pic urechile îmblanite ale căciulii ca să audă mai bine, însă într-o clipă viscolul îi băgă în urechi câţiva fulgi reci, aşa că le lăsă la loc. Senzaţia rece, neplăcută, îl făcu să scuture din cap.
Primul cârd trecu lateral la numai câţiva metri de pământ. Cercetaşele. Parcă vâsleau cu greu ca să învingă puterea vântului. Stolul lung se târâia precum un şarpe uriaş ce se ondula pe cer sub rafalele puternice. Gâgâiau tare ca să le anunţe directia şi pe cele ce urmau să vină. Apoi încă un cârd tot pe acolo, prea departe pentru puşcă.
Bătrânul vânător aştepta cu răbdare. Ştia că va veni şi timpul lui, dar spera ca asta să fie cât mai curand, că a cam început să-i fie frig.
În sfârşit, patru gâşte venite din faţa lui se apropiau de groapă. Jos. Foarte jos. La doar trei-patru metri de pământ. Le-a lăsat sa treacă, apoi s-a ridicat din groapă şi le-a luat din spate. Prima a cazut în foc. Celelalte, alertate de bubuitura puternică, s-au lăsat pe o aripă, iar vântul le-a aruncat cât ai clipi la o sută de metri. Deşi ar fi vrut, n-a mai apucat sa dea şi al doilea foc. O mare emoţie, bucurie a izbandei amestecată cu tristeţea pentru viaţa curmată, a pus stăpânire, oare pentru a câta oară, pe vânătorul cel bătrân.
Cu efort se smulge din groapă şi pleacă să ia gâsca căzută. Când se apleacă să o ia de jos, simte din nou oboseala din capul pieptului. Cu gâsca în mână intră în groapă. O gheară enormă îi striveşte pieptul, iar durerea îl face să se încovoaie. Din fundul gropii, o gâscă îl priveşte prin două mărgele negre. Lasă puşca din mână şi închide ochii gâştei. O căldură minunată îl cuprinde. Viscolul se opreşte dintr-odată. Cerul plumburiu e înlocuit de un altul însorit pe care trec de-a valma nesfârşite legiuni de gâşte şi raţe din toate neamurile, sitari şi turturele, becaţine şi prepeliţe. Şi tot trec fără oprire. Nu se miră. Aşa trebuie să fie.

În aceeaşi zi, pe după amiază, doi vânători caută ceva sau pe cineva pe malul unui lac din Bărăgan. Pe deasupra, mânate de viscol, trec mii de gâşte gâgâind, dar ei nu trag. Sunt prietenii bătrânului vânător. După un timp îl găsesc în ascunzătoare cu puşca într-o mână şi cu o gâscă în mâna cealalta. Nu mai are cutele alea mari dintre sprâncene.

 
© 2002-2019. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.