Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Capriorul mascul, Sacalul, Vulpea.

-Pasari: Cioara griva, Cotofana, Stancuta (din 15 iulie).

 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
Gliganul buclucas
11212 vizualizări

O patanie vanatoreasca din muntii Calimanului

In sfarsit se indura cerul de bietii vanatori, a caror rabdare fusese prea mult pusa la incercare si catre mijlocul lui Ianuarie trimise zapada mult asteptata.

De-abia acum se putea urmari cu adevarat daca nu cumva au patruns mistretii in terenurile de cerbi. Doar muntii Calimanului nu adapostesc, in desisurile si vagaunile lor numai cerbi cu coarne marete, ci si mistreti capitali in numar destul de mare, isi poarta urma prin vagaunile umede ale acestor munti intinsi si bogati in vanat.

Nici nu se asezase de 48 de ore zapada peste munti si vai, cand iscusitul brigadier Andrei se si grabi sa anunte prezenta mai multor mistreti. Din cauza crisei economice care a scos de mult din functiune liniile de cale ferata industriale, am fost nevoiti sa mergem pe jos prin valea Secului, pana la cabana.


Luasem cu noi din ultimul sat inca doi flacai zdraveni,pe Mihai si pe Ion, sa-I ajute lui Andrei ca gonasi si astfel, cinci oameni: doi vanatori si trei gonasi, luptam voiosi cu zapada pana in genunchi sa ajungem la cabana.


Nu sunt prietenul marilor vanatori cu goanna, unde de obiceiu se bea mai mult decat se impusca, ci prefer sa gust placerea vanatorii hoinarind cate o zi, doua, prin paduri, alaturi de un prieten bun sau un vanator de incredere. De regula ne cautam partile din teren in cari vanatul este constrains la cate una sau doua trecatori si unde avem deci si numai amandoi, speranta sa vedem sis a ne vie vanatul la arma. Si de data aceasta voiam sa facem, cu flacaii nostrii, doua sau trei goane mici, sa scoatem ceva mistreti impingand cu bagare de seama vanatul din cateva parti ale terenului pe care il cunosteam asa de bine.


Catre pranz ajunseram la unica si primitiva noastra cabana, care trebuia sa ne adaposteasca in timpul noptii. Dar pana la inserat voiam sa facem in apropiere cateva goane scurte si deaceea ne grabiram cu dejunul.Dupa ultima imbucatura, parasiram cabana calda sip e cand cei doi vanatori urcam spre creasta pe poteca ninsa, Andrei cu cei doi tovarasi scoborau spre parau ingehtat ca de aici sa porneasca vanatul in spre deal.


Dupa o urcare obositoare de un ceas, ajunseram pe coasta muntelui ascutita ca un acoperis de biserica. Inainte spre Paraul Secului avea fata batuta de soare, pe care se intindea din vale pana in creasta taeturi incalcite, in al carui deset format din smeurisuri si alunis indesit cu bradet tanar se simte acasa nu numai ursul si cerbul, ci si mistretul. Desigur, Mos Martin lipseste acum de aici. El zace undeva sus la munte in vreo scorbura sau in vreun barlog si viseaza de vara si de turmele multe de o ice populeaza atunci muntele.Pe vremea asta este aici domn si stapanitor Misca Solitarul, care isi tine in timpul imperecherii cu indarjire haremul sub teroare si isi indeparteaza rivalii cu lovituri aspre.


Cand insa catre sfarsitul lui Martie se inmoaie zapada si ursul scoboara cu puii lui din padurea de brad in taetura, Misca trebuie sa curete locul.Daca scapa momentul potrivit, s-a zis cu el.Pana cand zapada poate tine ursul mare cu brancile lui late, mistretul greu, cu unghiile lui inguste cade adanc in zapada si dupa o goana mai lunga puterile il parasesc; ursul il invinge.


Deocamdata insa vajnicul gligan este stapan aici; dar acum trebuie sa vada cum isi va pazi pielea, caci gonasii nostrii incepusera bine lucrul si se catarau fara teama printre taieturile ninse sip line de piedici, lovind din cand in cand cu toiegele in uscaturi.


In timp ce imi rotiam privirile crecetand in dreapta si-n stanga, deodata raman cu privirile pironite asupra unei mogaldete negre, care nu fusese inainte acolo. Acum gramada neagra se misca, dar din pacate spre vale si cu parere de rau privesc mistretul cum cauta cu bagare de seama sa se strecoare in jos printre gonasi.Era deja destul de departe; deodata ceva nu-I place, sta pe loc, se intoarce si vine in plina goana spre tovarasul meu. In momentul acela carabina trosni, pocnitura spintecand ca un biciu aerul limpede al iernii si desteptand ecouri multiple in peretii apropiati ai stancilor.


De graba am fost langa el.Cu o fata posomorata imi intinse sub nas o faramitura de os din picior.Misca, vechiul cunoscut, imi povesti tovarasul, venise in plina goana pana la vreo zece pasi de el, pe urma insa se opri mai multa vreme, din pacate insa acoperit,pentru ca in sfarsit sa fulgere ca o naluca peste golistea lata de abia 3 metri. Impuscatura aruncata in graba spre el i-a sfaramat doar un picior, probabil cel din fata si acum un sfat bun e de folos.


Acum dragul meu-sfatul celui mai batran- nu-I altul decat sa lasi mistretului timp sa sangereze; in vreme ce noi linistiti vom face goana a doua. In aceasta inca ne-au iesit cativa mistreti, cari insa s-au carat sanatosi inspre vale.


Soarele rosu de iarna scapata dupa “ Scaunul lui Dumnezeu”, pe cand noi doi vanatori, ne intoarcem catre Valea de Mijloc ca eventual sa dam peste vierul ranit, aici la apa. Andrei inarmat cu o carabina, primise insarcinarea sa urmareasca dara de sange cu cea mai mare bagare de seama.Intalnirea era dupa intunecare, in pepiniera din Valea de Mijloc.


Dibuiram incet de-a lungul Vaii de Mijloc, fara a da insa de urmele mistretului ranit.Pe cat se pare trecuse costis in spre deal, fapt care arata ca un mistret poate inainta destul de bine sip e trei picioare.


Cand se intuneca, ne intalniram dupa o cautare zadarnica la pepiniera si acum inaintam tacuti, catre cabana singuratica, prin zapada inalta si padurea intunecata de brad. Il lasasem pe Andrei sa ne-o ia inainte, ca ajungand mai de graba sa aprinda focul, facand astfel cabana mai primitoare. O casuta de vanatoare incalzita, mareste nespus de mult farmecul vanatorii de munte.Cat de bine si cat de adapostit se simte vanatorul seara tarziu, rupt de oboseala, cand trece pragul cabanei calduroase si de-abia luminata de o lampa de petrol.Sacul de spate si arma in cui, repede pantofi de casa in locul bocancilor grei si tihnit, vanatorul se ghemuieste in fanul proaspat si mirositor asternut pe priciu.Mirosul aromat al cafelei turcesti ce se pregateste pe soba ii gadila nasul. Andrei primeste ordine pentru cina; inca putina sare si piper sit e asezi la masa mica din colt sub lampa de petrol si nu te-ai da pe un imparat.


Planurile de razboi se tel la un paharel de “ vin din dealul bisericei” sip e urma fiecare se vara in sacul lui de dormit: pe maine prevedem o zi grea.


Era inca de-abinelea intuneric cand porniram la deal prin zapada adanca, sa gasim urma vierului impuscat. O liniste desavarsita se intindea peste padurile ninse ale Calimanului. Nu se auzia nici un ciripit de pasare si murmurul de obiceiu atat de vesel al paraului de munte era infundat sub catusa de gheata. Nu-I mirare ca timpul acesta mort si tacut nu-I place ursului, fala padurilor noastre, care dospeste acum in vreun barlog adapostit de vant, asteptand timpuri mai bune.


Incet, incet, intunerecul se risipi si dara de sange putu fi reluata.Nu era lucru usor sa o urmaresti sub zapada proaspat cazuta.Dar Andrei era priceput in meseria lui si dup ace il sfatuim sa paseasca foarte precaut pe urme sis a scotoceasca fiecare desis, noi ocuparam trecatorile cele mai potrivite. Pe drum spre locul meu, intalnii in zapada adanca o urma mare de vier, care ducea afara din bataie si care mi se paru foarte suspecta.Ne putand insa sa-l mai anunt pe Andrei, ma indreptai spre tiitoarea mea si asteptam acum in liniste.


Dupa un ceas lung, un scartait de zapada incet imi anunta furisatul tiptil al lui Andrei si al lui Ion, care era inarmat cu o secure.Presupunerea mea nu fusese deci neintemeiata.Vierul iesise inca aseara din bataie si se indepartase.


Inconjuram deci locul al doilea de goanna si stabilim ca vierul se afla acolo. Acum se ingroasa gluma! Din nou ne indreptam spre locurile noastre si din nou Ion si Andrei reluara urma.Timpul trecea incet, nesfarsit de incet.Gandul imi era tot la Andrei: nu eram de loc in apele mele. Ma gandeam ce se va intampla cand cei doi vor da peste vierul ranit.


Deodata, un rabufnit de pusca, apoi inca unul- pe urma liniste apasatoare.Ce s-a intamplat cu vierul acolo sus? Apoi inca o impuscatura si dupa cateva minute iar una.


Cat de greu trec uneori clipele! Nimic nu se misca; nici trosnetul vierului gonind prin padure, nici pasii lui Andrei nu se aud.Nu mai e de indurat! Ma hotarasc, iau pusca pe umar si intru in padure!Nu m-am indepartat mult si vad venind gonasii.Fetele lor de obicei atat de sanatoase sunt albe ca varul si cu vocea tremurata de spaima, Andrei imi povesteste atacul neprevazut si viclean al vierului. Dupa impuscatura Andrei nu putuse scapa de atacul vierului decat sarind dupa o stanca, apoi Andrei ii croi una lui Ion incat acesta se rostogoli vreo treizeci de pasi pe coasta la vale. Multumit de isprava lui, Misca s-a infundat linistit in padure.


Spre norocul lor, lucrurile se desfasurasera totusi destul de bine. Amandoi se alesesera doar cu spaima, dar nu cred ca ar fi indraznit s-o ia de la capat. De aceea hotarai cu tovarasul meu sa preluam noi rolul gonasilor. La drept vorbind vierul era aici gonasul, pe cand noi eram cei goniti.


Dupa popasul scurt al pranzului, luam deci urma cu Andrei, inarmati toti trei. Incet, cat se poate fara sgomot, urmarim dara de sange mai mult de-o ora, fara sa fim atacati de vier.Am ajuns la convingerea ca vierul, speriat de impuscaturile lui Andrei, o luase la sanatoasa si ne hotaram s-o incheiem pe ziua de azi. Tacuti ne despartim, deoarece voiam sa ajung pe drumul cel mai scurt la cabana, pe cand tovarasul meu si cu Mihai se indreptau spre parau sa controleze cateva curse de jderi.


De –abea ne-am despartit cand deodata padurea inviaza in urma mea. Un sforait furios si crengi calcate prin desis ma anunta ca vierul este in plina activitate. Strigate desperate se aud din vale si banuind primejdie ma repezii in directia lor.Ajuns la marginea paraului presarat cu tufsuri de alone si cativa brazi tineri, vad cu groaza cum vierul, cu puternicul Mihai incolociti unul intr’altul, se rostogolesc peste cap in rapa la vale. Mihai se propti pentru un moment in picioare, dar fu luat intr-o clipa in spate si rapit de vier. S-au infundat intr-un tufis de alun.Mihai isi aduna toate puterile; apuca intre picioare ratul vierului si aplecandu-se cu toata greutatea peste el, striga dupa ajutor.De-abia ma repezii cativa pasi la vale cand si aud doua impuscaturi.Un tablou neuitat mi se infatiseaza: Mihai, caruia sangele ii tasneste din obraz si maini, sade sau mai bine zis zace pe partea dinainte a vierului si il acopera pana deasupra omoplatului, in care acum tovarasul meu sloboade linistit trei focuri. La un lat de palma de nasul lui Mihai gloantele strapung trupul negru care tresare si se stinge.Intepenit cu mainile si picioarele in trupul vierului, Mihai nu-si slabeste dusmanul pana mai simte un suflu de viata-n el.Zapacit se ridica apoi si numai acum vedem cu spaima ca sangele ii tasneste ca o fantana si din mana dreapta. Ca nasul si buza de sus ii sunt spintecate nu ne prea ingrijoreaza, fiind atat de obisnuiti cu duelurile din viata studenteasca. Spre norocul nostrum, tovarasul meu invatase la scoala cate ceva despre primul ajutor in caz de accident si cu fasii rupte dintr-o camase ii reusi, dupa ceva truda, sa opreasca sangele.


Ziua atat de bogata in intamplari se stingea incet, cuprinsa de amurgul ce se furisa din adancimea codrilor. Noi coboram tacuti, purtand ranitul nostru pe drumul lung al casei. Vierul a ramas prada vulpilor si lupilor din Muntii Calimani.

 
© 2002-2019. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.