Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Bizamul, Capra neagra(exemplar de selectie), Capriorul, Cerbul comun (Mascul de selectie, femela si vitel iar de la 10 sep mascul de trofeu), Cerbul lopatar (Mascul de selectie, femela si vitel), Cainele enot(de la 15 sep.), Dihorul comun(de la 15 sep.), Hermelina(de la 15 sep.), Jderul(de la 15 sep.), Marmota (de la 15 sep), Mistretul, Muflonul (de la 15 sep), Nevastuica(de la 15 sep.), Sacalul, Viezurele, Vulpea.

-Pasari: Becatina comuna(de la 15 sep), Cioara griva, Cioara de semanatura, Cocosar, Cormoranul mare, Cotofana, Ferestrasul mare, Ferestrasul motat, Gaita, Gainusa de balta, Gasca de vara, Garlita mare, Graurul, Gugustiucul, Lisita, Porumbelul gulerat, Porumbelul de scorbura, Potarnichea(de la 15 sep), Prepelita, Rata mare, Rata mica, Rata fluieratoare, Rata cu cap castaniu, Rata motata, Rata sunatoare, Rata lingurar, Rata sulitar, Rata caraitoare, Rata cu cap negru, Sitarul de padure(de la 15 sep), Sitarul de mal, Stancuta, Sturzul de vasc, Sturzul cantator, Sturzul viilor, Turturica.

 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
Nea Nelu
4056 vizualizări

- Alo, Nicule…
- Da nea’ Nelu’
- Nicule, ce faci ma sambata?
- Ce sa fac nea’ Nelu, uite, ies cu baietii la un iepure.
- Nicule, da la un mistret n’ai vrea ma?
- Ba as vrea nea' Nelule, da la noi nu e cota… iar la silvic stii ca n’am cu ce.
- Pai uite ma Nicule, ca am eu un mistret pe foaie, si’am zis ca daca oi venii pe la noi, lasi muierea cu Oana mea si noi om mere sa-l puscam. Ce zici, ai curaj?
- Gata nea’ Nelule, vineri seara vin la mata cu nevasta-mea.

Apoi, in timp ce-si indesa cu tutun pipa de lut galben, Nelu dete gura la nevasta:
- Oana, vezi de pregateste camera buna vineri seara, ca vin aia micii de la oras. Si ai grija, ca sambata ai om in casa, ca io l’oi lua’ pa Nicu sa aducem o bucata da sunca neagra, sa fie de cumpana la carnatele ala de cerb si la damijana aia de Cabernet…
- Ma Nelule, sa ai grija de el, ca e crud si n-a mai fost la salbaticiune. Si e pacat de el, zise Oana, bucuroasa ca-i vin “copii” in vizita.
- Da cum altfel, fa muiere? Doar io i-am pus pusca in mana, n-o fi sa-l prapadesc tot io.
Pe Nelu si pe Oana nu-i binecuvantase Dumnezeu cu copii. Da’ in urma cu vreo 10 ani, intr-o seara, la ei la poarta strigara 2 copii sa le dea voie sa puna cortu’ la ei in livada. Ca aveau livada mandra, in poala padurii, numa anaspeti si arjani, iar iarba era d’aia buna, de Sudan. Nelu si Oana se uitara unu’ la altu’ mirati, si zisera da, ca doara nu puteau sa lase mandrete de copii sa puna cortu’ la vrun vecin, daca strigasera intai la ei. Si erau mandrii copiii, ea mladie, ‘naltuta si balaie, el lat in spate, oaches si cu niste tuleie lasate sa cresca su’ nas, o placere sa-i vezi impreuna. Seara i-au chemat cu ei la masa, ca doar nu era sa mance singuri si pe copii sa-i lasa in livada, sa manance Dumnezeu stie ce conservaraie.
Aia micii, timizi la inceput, intrara in vorba si, din una in alta, aflara totul unii despre altii. Statura in vara aia cateva zile, apoi venira toamna din nou, apoi de fiecare data cand puteau. In curand, Nicu si Mirela devenira copii de suflet.
Se bucurara si Nelu si Oana cand fusesera chemati cand aia micii mersera impreuna de se cilibrara si cand mersera impreuna in fata popii.
Azi asa, maine asa, nea Nelu il lua pe Nicu cu el la o panda, la un dibuit, si-i deschise astuia micu’ pasiunea pentru vanatoare. Apoi, Nicu merse la el la oras la asociatie de se inscrise, dadu examenul cela si lua. Si acu’ isi amintea nea Nelu cum i se umezira ochii cand ala micu ii dadu telefon dupa examen si-i spuse cu bucurie ca lua patalamaua. Apoi isi aminti cu placere cand venire aia micii special sa-i arate semiautomata de 12. Ce dracii mai scosesera astia… pusca cu o teava si mai multe gloante… mai vazuse el d’astea, da’ cand fusese la razboi. La vanatoare, toti cu care fusese aveau doar pusti cu 2 tevi… unii cu ele lipite, altii dracii de cele noi, bock-uri… El se bucura in continuare de vechea pusca cu cocoase de-o luase cand fusese tanar cu nemtii in Crimeea. Buna pusca, niciodata nu-l facuse de ras.


Si uite cum se facu vineri si Nicu, vanator din primavara se urca in Dacia lui 1410 si lua drumul in piept spre casa lu nea’ Nelu.
Nea’ Nelu era pusca batrana. Avea 68 de toamne si era singurul din generatia lui ce mai purta pusca. Ailalti, ori renuntasera din cauza banilor, ori fusesera prinsi cu mosmoane si li se luase pusca.
Cum venire copii, Oana a luat-o pe Mirela si s-a dus cu ea sa-i arate ce mai era nou. Vazura camara, plina cu toate bunatatile pe care pamantul acesta bogat le oferea, vazura ograda plina cu fel de fel de pasari si de animale apoi se oprira la bucatarie, unde pe plita fierbea o oala mare de pamant cu ciorba de fasole.
Barbatii se trasera pe prispa, aprinsera nea Nelu pipa cea de lut iar Nicu o tigara cu filtru. Apoi, in timp ce tutunul ardea si o tuica galbena si catifelata deslega limbile, se pusera la un pahar de vorba.
- Vezi tu, mai, Nicule, cum e treaba? Maine om merge sa puscam un coltat. Am date eu de dara unui vier batran, pe sub rapi, de s-a ‘nvatat sa manance in poiana aia unde am pus napii aceia in primavera aia timpurie. Acu, daca ne-o ajuta Dumnezeu, maine om lua dealul in piept spre rapi, apoi pe seara cand o iesi coltatu’ sa pape radacini dulci, i-om tine calea, si l-om da jos.
- Pai, nea Nelule, spuse Nicu cu sfiala, om putea noi sa-l dibuim si sa-l dam jos? Ca astia de la mine de la asociatie pusca mistret numa’ la goanna. Nu am auzit pana acu’ la noi sa merga 2 pusti si sa puste mistret.
- Eh, mai Nicule, la tine sunt vanatori de oras, cu obrazu’ subtire. Vezi tu maine.
- Daca zici matale… Eu oi merge cu mata si daca ne-o ajuta Dumnezeu, il dam jos. Acuma, daca o fi mare, cum il aducem noi acasa?
- Pai, dimineata, trecem pe la paznic sa-i spunem ca mergem dupa coltat, si l-om ruga, daca poate, sa trimeata caruta cu ficior’su pe la miezu noptii sa ne tie calea in dos, pe drumu de sub rapi. Si daca n’om da jos coltatu, macar de nu ne intoarcem pe jos acasa.
- Bine nea Nelule, ai aranjat bine treburile. Ia hai acu’ sa-ti arat cu ce venii eu pregatit.
Si incepu sa arate cu madrie semiautomata ruseasca, cutiile cu cartuse si lanterna cea noua din America.
- Astea, nea Nelule, sunt cartuse tari, spuse Nicu aratand o cutie de Brenneke SL-123BMM cu un urs pe ea. Zice ala de le vinde, ca la 100 de pasi trag toate in cerc de juma’ de palma.
- D’apai, voi, vanatorii de la oras, nu mai faceti cartusele voi… cumparati de’a gata… io, tot cu bilele mele oi merge, ca le-am pus si ceva pulbere mai multa, sa fie mai tari…
- Asta, nea Nelule, este o lanterna cu care vezi noaptea urmele de sange, spuse Nicu mandru, aratand o lanterna Primos Bloodhunter Spotlight.
- Ce dracii au mai scos si astia. P’asta de unde ai luat-o copile?
- Am comandat-o pe internet, din America, nea Nelule. Astia o lauda, si tine si bateria vreo 2 ore.
- Asta ar fi buna, daca nu om rapune coltatu’ din prima. Amu, ca ne lamuriram, hai de-om baga ceva in gura, ca ne-o astepta muierile cu masa pusa, si se raceste.

Si se stransera toti 4 in jurul mesei cioplite din bucatarie. Mancara ca vinerea, o ciorba de fasole facuta incet, pe plita, ajutata de niste muraturi de casa si de o turta mare, de malai. Dupa masa, inchinara un pahar de cabernet, adus de nea Nelu de la Dragasani, de la un leat de’al lui.
Pentru Nicu, noaptea trecu repede. Incins de cabernetul baut de cu seara si de aerul tare, isi iubi parca mai cu patima ca niciodata nevasta, apoi, dupa ce adormise, fusese alergat toata noapte in vis de’un mistret mare, fara ca sa poata trage in el. Dar spre dimineata, reusi sa se catere intr-un tufan, tocmai la timp sa auda cocosul ce-i vestea mijirea zorilor.
Iesi in curte numa’ in izmene, sa se duca sa se spele la fantana cu ciutura, da’ il opri nea Nelu pe drum.
- Mai Nicule, nu te spala ma daca ai pus mana la veverita, ca ne-o aduce noroc ma.
- Zau, nea Nelule?
- Zau. Hai sa bagam ceva in gura apoi om merge la Sandu, sa vorbim de caruta si sa-i zicem ca mergem sa puscam vieru’.
Zis si facut. Dupa ce-i spuse Oanei sa pregateasca o traista cu ceva d’ale gurii, o luara incet pe drum spre Sandu. Sandu era venetic. Venise adus de comunisti, ca padurar in sat. Ii placuse satu si si-a luat de nevasta pe fata a mai mare a fierarului, cu care facuse casa buna si gospodarie frumoasa. Era si om de omenie, multumise pe toata lumea atat pe vremea cealalta, cat si dupa schimbarea domniei. Strigara la poarta omului si au fost intampinati de o catelusa mica, ce facea un scandal de ziceai ca se da la urs. Sandu iesi afara cu parul zburlit, scos de datul catelii.
- Buna dimineata Sandule, spuse nea Nelu.
- Neata buna si dumneavoastra. Ia spune nea Nelule, ce te adduce pe la mine?
- Ma Sandule, io-te, venii si Nicu de la oras, si ma gandii sa ma duc sa dau jos vierul ala de-l am pe foaie. Si am zis sa trec sa-ti zic, ca doar trebuie sa stii.
- Mai nea Nelule, as veni si eu cu mata, ca doar stii ca asa sunt poruncile de la stapanire, numa’ ca io am niste straini trimisi de aia de la judet, sa merg cu ei la puscat mistreti. Da’ stiu ca mata esti om ca lumea, si nu faci paguba. Vezi ca io cu strainii o sa merg pe sub vii, si daca mergi si mata tot p’acolo, sa-mi dai de semn, sa nu facem, Doamne iarta-ma, una nefacuta.
- Stai linistit Sandule, noi mergem pe sub rapi, ca acolo i-am dat eu de urma la un vier mare.
- Bine nea Nelule, hai in casa sa facem hartiile, si apoi va urez negru in catare.
- Bine mai Sandule. Acum, as mai avea o rugaminte. Mai pe la miezu’ noptii, trimite tu un fecior de-al tau cu caruta sa ne iasa inainte, ca daca om pusca, nu stiu de om putea sa caram in spate totu’, si mi-e sa nu se’mputa carnea.
- Da nea Nelule, hai ca trimit eu un baiat sa-ti tie calea pe la miezu noptii.
Si dupa ce s-au inteles si au terminat cu hartiile, o luara incet spre casa. Acasa, isi facura bagajul si o luara apoi incet, spre padure. Nea Nelu inainte, sprinten de parca avea 15 ani, cu ranita lui soldateasca in spate, Nicu dupa el, cu un rucsac Pinguin Activent. “Buna ranita” gandi Nelu. O avea de la Sevastopol, si il slujise cu bine atata amar de vreme. Mai era carpita pe ici, pe colo, fiecare carpitura avand povestea ei. Amandoi carau in spate, pe langa mancare, arme si cartuse, sic ate un drob de sare, sa lase la sararii “ca doar caprele or multumi si ele lui Dumnezeu” spuse nea Nelu in gandul lui, si cateva kg de praf de var, sa lase la mistreti, ca doar e stiut ca le place varul.
In padure incepuse sa se lase toamna. Frunzele erau ruginite, fagii cei batrani incepura sa-si lase podoaba de jir sa cada la pamant, ici-colo cate o veverita strangea lacoma cate o ghinda, cate o nuca… Ciocanitorile bateau toaca lor zilnica in cautarea viermilor bine ascunsi sub scoarta…
- Auzi bre, nea Nelule, frumoasa tara mai avem.
- Da cum altfel mai Nicule. Pai, daca nu era frumoasa si bogata, ce, ne mai calcau toti in picioare de doua mii de ani?
- Ai dreptate mata. Pacat ca uite, la oras, nu vezi nimic din frumusetea asta.
- Apai mai copile, io nu stiu de ce stati voi la oras, ca eu unul nu as putea neam.
- Ce sa faci nea Nelule, dupa bani.
- Ai dreptate mai fecior, numa’ ca in viata nu conteaza banii. In viata trebuie sa te bucuri de ce-i frumos si de ce-ti place.
- Da nea Nelule, numa ca nu poti trai numai cu ce-i frumos.
- Daca tu spui, mai fecior. Ca si eu am tot fost plecat la munca pe santier cand eram tanar. Si cu banii facuti prin straini ne-am tinut si am facut tot ce vezi prin curte. Cu banii si cu munca noastra. Numai ca eu, radacinile tot aici, in pamant le-am avut…
Si continuara sa mearga tacuti, fiecare cu gandurile lui. Pe la ziua jumate, oprira sa manance langa o hranitoare tinuta de nea Nelu. In timp ce mancau, se apropiara o ciurda de 3 capre si un sulitas.
- Vezi mai fecior, au simtit caprele ca le aducem sare, si au venit sa se bucure si ele.
- Da nea Nelule. Sa se bucure, ca si noi ne bucuram de ele. Si cand o fi timpul, ne bucuram si de carnea lor.
- Pai bineinteles mai baiete… Noi avem grija de ele, ele ne dau tributul de carne. Asa e de cand lumea si trag nadejde ca asa o fi in continuare.
Dupa ce terminara de mancat, pusera sarea la locul ei, varul la locul lui, si apoi, cu sacii usurati o luara mai departe la picior. In doua ore, ajunsera la poiana cu napi.
- Vezi mai fecior, urmele? Bag eu de seama ca le place coltatilor locul asta.
- Cum sa nu nea Nelule. Ca doar in toata padurea nu cred ca mai gasesc ei radacini asa dulci ca astea…
Si intradevar, se vedeau ici-colo ramaturi si urme proaspete. Unele erau dese si marunte, de porcusori, altele mai mari. Dar dintre toate, se distingeau clar un rand de urme mari, apasate.
- Uite mai baiete, pe asta ma gandesc eu sa-l dam pe seara jos.
- Nea Nelule, pai asta e mare bre. Cam cat sa aibe?
- Pai, io zic asa, ca tot are peste doua qintale.
- Mare nea Nelule, mare… oare l-om razbi?
- Apai, cu voia lui Dumneze, l-om razbi. Hai sa vedem unde s-a dus sa doarma, ca la noapte vine iar sa rame, sis a-I tinem calea
Si citind semne numai de el stiute, nea Nelu ocoli poiana, se uita la tufe, vazu potecile, si alese locul de panda. Era pe valea unui parau de ploaie, in spatele unei buturi mari.
- Apai, aici o sa-l asteptam… si pana atunci, om face un tutun si om trage un pui de somn.
- Bine nea Nelule, cum spui mata. Nea Nelule, mata stii ca eu n-am mai puscat mistret pana acum.
- Si, ti se facu frica?
- Pai, imi cam e putin.
- Ai si de ce, baiete, ca mistretu’ ranit e periculos. Mai ales astia batranii. Dar o sa stau cu tine. Tragi tu primu’, ca esti invitatu’ meu, si trebuie sa iei si tu botezul asta odata si odata, si daca face urat, sunt si eu langa tine.
- Bine nea Nelule.
Si facura apoi linistiti un tutun, mancara ceva si apoi, usor, se intinsera pe covorul de frunza si ficare in gandul lui se bucura de sunetele valcelei. Incet, incet, soarele incepu sa-si ia “la revedere” de la acest pamant binecuvantat de Dumnezeu.
Abia amurgise, si cateva grohaituri incepura a se auzi, urcand pe firul valcelei. Nicu, cu emotie, se uita spre nea Nelu, asteptand parca o confirmare a prezentei salbaticiunilor. Dar Nelu statea linistit si semet, si facu semn cu capul ca inca nu a sosit timpul. Intradevar, pe valcea urca usor o scroafa batrana, secondata de vreo 5 godaci din acel an, mirosind si incercand pamantul, in cautare de viermi si de jir. Trecura de ei fara sa-I simta, dar dupa ce urcara cativa metrii, mirosul ii dete de gol. Scroafa ii fixa, zicand o data scurt si apasat “grof”, si godaceii o rupsera la fug ape valcea in sus, urmati indeaproape de scroafa. Nicu incerca sa-I spuna ceva lui nea Nelu, dar fu oprit de acesta scurt. Nu intelegea nimic… nea Nelu, atent, incerca sa desluseasca sunetele serii… si atunci auzi si el… era ca si cum un intreg mal placa la deal, rupand maracini si copacei, rupand cracile adunate de ape pe la coturile albiei secate, dand fiori de frica pe sira spinarii… Mut, Nicu incerca sa spuna “ursu” dar uitanduse spre vale, il vazu. Era identic cu vierul de-l urmarise noaptea trecuta, in somn…mare, negru, cu un colt rupt, cu parul de pe coama infoiat… Urca in forta, neincercand sa misune pamantul… Pesemne, se grabea spre “gradina” lui, sa guste niste radacini dulci… Incet, Nicu ridica arma la ochi, fara a face miscari pripite… Stia ca vierul nu vede bine, dar nu putea face miscari bruste… Asa, cu arma ridicata, il urmari cum acesta se apropia… se apropiase la 50 de pasi, dar parca simtind ceva, se opri, avand un palc de alun in fata, si adulmeca aerul. Nicu nu stia ce sa faca… sat raga acum, cat mai putea, sau sa astepte o pozitie mai buna? Aratatorul incepu sa se stranga incet pe tragaci, inima batea sa-i sara afara din piept, mana incepu sa-i tremure imperceptibil… Usor, vierul lasa ratul in pamant, incepand sa urce iar valceaua, pe malul opus… ajunse la vreo 30 de pasi, si pe o linie de tragere perfecta… in lateral, fix pe un culuar liber… atunci, Nicu auzi pe nea Nelu spunand tare “DA-I” si reflex, degetul se chirci pe bucata aceea de fier ce tuna si aduse moartea instantanee. Vierul se uita uimit spre ei, cazand apoi din picioare pe loc… Adrenalina pompata la maxim in sange il facu pe Nicu sa tremure, nemaiauzind nimic din jurul sau… isi reveni dupa cateva minute si privi la nea Nelu, cum acesta mijea candid, avand o expresie de bucurie in ochi
- Bravo mai Nicule… i-ai dat-o din prima, fara sa-l faci sa sufere…
- Nea Nelule… nu stiu… inca tremur…
- Gata mai Nicule, linisteste-te si apoi om face cele de cuviinta…

Nicu nu stia cat trecuse… poate un minut, poate o ora… inca era buimac, dupa cele intamplate… descarca arma, se ridica in picioare si se uita la nea Nelu… Impreuna, fara vorbe, mersera la vier… intradevar, era mare…
Fara sa spuna nici un cuvant, nea Nelu lua un bat de jos si il puse pe locul de intrare al proiectilului. Apoi, rupse o ramurica de sanger si o umezi de sange. Ii spuse lui Nicu
- Nicule, hai sa-I multumim lui Dumnezeu si Dianei ca ne-a binecuvantat cu acest vanat. Apoi, aseaza-te in 4 labe, peste vier..
Nici, fara vorbe, facu ce-i spusese nea Nelu.
- Nicule, de ce ai omorat porcul acesta?
- Nea Nelule, imi fac datoria de vanator.
- Nicule, juri sa respecti vanatul si vanatoarea?
- Jur.
Si spunand astea, nea Nicu il atinse parinteste pe fund, cu batul pus peste rana mai devreme.
- Nicule, bine ai venit in randul vanatorilor de mistret. Sper sa nu ma faci de ocara, ca eu te-am nasit, spuse apoi nea Nelu, asezandu-i crenguta de sanger plina de sangele mistretului la borul palariei.
- Nea Nelule, ma bucur si promit sa nu te fac de ocara.


Si acum zambeste Nicu cand isi aduce aminte de primul lui mistret. Si crenguta de sanger o are si acum, in dulapul de arme, proba vie a acelei seri…

 
© 2002-2019. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.