Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Bizamul, Capra neagra(exemplar de selectie si exemplar de trofeu pana pe 15 dec), Capriorul femela, Cerbul comun (Mascul de selectie, femela si vitel), Cerbul lopatar (Femela, vitel si mascul de selectie pana pe 15 dec), Cainele enot, Dihorul comun, Hermelina, Iepurele de camp, Iepurele de vizuina, Jderul, Mistretul, Muflonul(pana pe 15 dec), Nevastuica, Sacalul, Viezurele, Vulpea.

-Pasari: Becatina comuna, Cioara griva, Cioara de semanatura, Cocosar, Cormoranul mare, Cotofana, Fazanul, Ferestrasul mare, Ferestrasul motat, Gaita, Gainusa de balta, Gasca de vara, Garlita mare, Graurul, Gugustiucul, Lisita, Porumbelul gulerat, Porumbelul de scorbura, Potarnichea, Prepelita, Rata mare, Rata mica, Rata fluieratoare, Rata cu cap castaniu, Rata motata, Rata sunatoare, Rata lingurar, Rata sulitar, Rata caraitoare, Rata cu cap negru, Sitarul de padure, Sitarul de mal, Stancuta, Sturzul de vasc, Sturzul cantator, Sturzul viilor, Turturica.

 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
Cocosul de munte : Rotitul, sau lupta pentru supravietuire
18829 vizualizări

Rotitul, sau lupta pentru supravietuire

...Degetele tremurande ating ca in treacat cotoarele cartilor din biblioteca si se opresc cu un oftat adanc, asupra celei in care sunt ferecate amintirile vanatorilor la cocosi de munte, adunate intr-o viata

de om, povestiri care deschid cu fiecare pagina, zorii diminetilor petrecute in imparatia muntelui.

Ochii infometati se hranesc cu imaginile cocosilor in plin joc al dragostei, urechile inghit nesatule versurile cantecului tac-tac-tac tactac tictictictuctictactu-tac sfusfasfa, iar gandul zboara in pasi de dans pe notele ascutitului, si iata cocosul in varful bradului cum paseste tantos pe cloamba uscata...

Vanatoarea traditionala la cocosul de munte in tara noastra este mostenita si transmisa din generatie in generatie, si presupune apropierea cat mai in ascuns, de cocosul care roteste in copac sau pe sol, facand 2 sau 3 pasi, in timpul strofei a treia (ultima parte a cantecului), pana cand identificam cocosul prin padurea de crengi, si putem trage.
In padurile din taigaua Siberiana, si in anumite tari din Europa, fiind specifica in Suedia, vanarea cocosului de munte se face cu ajutorul unui caine ( rasa Finnspitz), care descopera cocosul pe sol, il urmareste si il face sa se ridice intr-un arbore, timp in care vanatorul ghidat de latratul cainelui se apropie. Si in acest caz apropiatul se face cat mai in ascuns, desi cocosul este mai mult atent la patrupedul care „il pazeste’.

Aceasta vanatoare nu se desfasoara cu noaptea in cap, ci in timpul zilei la locurile de hranire si de odihna ale pasarilor, dar trebuie remarcat faptul ca, in urma acestora se impusca mai mult cocosi tineri, cei batrani, mai prudenti luandu-si zborul spre locuri mai linistite.
Cum biotopul specific acestei specii este reprezentat de masivele muntoase impadurite pe suprafete mari, cu specii si varste diferite, cu arbori uscati, cu poieni si goluri, cu rupturi si doboraturi, cu locuri nisipoase, afinisuri, zmeurisuri si cu izvoare curate – aici conditiile meteorologice sunt variate si pot influenta in mod pozitiv sau negativ rotitul.
Iernile grele cu zapezi mari, vanturi puternice, precipitatii bogate si temperaturi scazute, pot impinge rotitul spre finalul perioadei de vanatoare, in acest caz acesta incepand dupa 1 Mai si tinand pana dincolo de jumatatea lunii. Dar sunt si zone in care vremea frumoasa si temperaturile ridicate topesc zapezile, insufletesc natura si vietatile, rotitul incepand aici pe la inceputul lunii Aprilie, terminandu-se inainte de sfarsitul acesteia.
In mod obisnuit locurile de rotit ale cocosilor se gasesc cuprinse intre altitudini de 1000m si 1700m, fiind in stransa legatura cu varstele arboretelor – dar sunt si exceptii reprezentate de masivele mai inalte (Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras, Parang, Rodnei, etc) unde locurile de rotit sunt localizate la limitele superioare ale padurilor la peste 1700-1800m. In aceste locuri, rotitul este intarziat de conditiile climatice incepand spre sfarsitul lui Prier si inceputul lui Florar.
La nivel de tara, rotitul tine intre 4 si 5 saptamani ( cuprinse intre 10-15 Aprilie si 10-15 Mai) dar specific unui singur loc de rotit acesta tine intre 2 si 3 saptamani, variind in functie de vreme, de numarul cocosilor si al gainilor. In acelasi masiv muntos pot fi date diferite de incepere a rotitului, precum si durate mai mici sau mai mari a perioadei de rotit....

S-a stabilit (Ion Micu, Etologia Faunei Cinegetice, Editura Ceres, Bucuresti 2005) ca exista si un asa numit rotit fals al cocosului in toamna, in a doua jumatate a lunii septembrie – dar aici vorbim de rotitul specific perioadei de imperechere.

Ca si semne specifice de inceput al rotitului, sunt urmele cocosilor pe zapada, in linie dreapta, in cerc- Foto 1, cu urmele varzobilor imprimate adanc pe zapada ( rezultate in urma aterizarilor din saritura ), gainatul cu o consistenta mai moale avand pe alocuri si pete de culoare alba. Se pot gasii si picaturi de sange, pene smulse in urma batailor dintre cocosi sau ca rezultat al actiunii rapitoarelor.

Urme de cocos Urme de cocos

Consistenta si culoarea gainatului de cocos se modifica in perioada de imperechere de la solid si uscat continand ace de conifere, si de la o culoare maro deschis ( specific perioadei de iarna – Foto 3), la o culoare maroniu-verzuie spre negru fiind mai moale si cu pete albe ( rezultat al schimbarii dietei – aparitia mugurilor si frunzulitelor celorlaltor specii lemnoase, precum si larvelor si viermisorilor).

Foto 3Gainat primavara

Cum spunea si Aristide Stavros ca „... natura n-a imaginat decat un brad batran, cu varful ciuntit, infipt pe o muchie la o rascruce de vanturi, dominand spre soare rasare o panta dezgolita candva de o furtuna care a trantit si incrucisat la pamant brazii batrani ce nu i-au mai putut rezista...”, locurile de rotit ale cocosilor, sunt influentate de configuratia terenului, de natura si clasa de varsta a padurii, de existenta brazilor si molizilor uscati dar si a celor batrani si vigurosi cu ramuri pana la pamant, de rupturile si doboraturile existente in zona respectiva.

Am fost in locuri de rotit care se aflau in mijlocul padurii, unde intre brazii seculari pe care dormeau cocosii se aflau mici rarituri cauzate de caderea unor arbori, Loc rotit

si pe aici le placea sa coboare pe podul de zapada si sa roteasca. Alte locuri de rotit se gasesc pe marginea unor complexe de paduri batrane ( specific Muntilor Cindrel si Lotrului - Foto 4 )- la limita golului alpin, pe marginea unor poieni de altitudine sau pe muchiile ascutite dintre vaile abrupte ale muntilor.

Foto 4 Foto 5

Referitor la alegerea locurilor de rotit, acestea in mare parte sunt transmise din generatie in generatie (atat cocosilor cat si tinerilor vanatori), dar se mai pot intampla situatii in care datorita modificarilor majore in zona respectiva – taieri masive, alunecari de teren, avalanse, furtuni puternice, care au modificat configuratia locului, cocosii sa schimbe locul de rotit mutandu-se in alta parte.
Spre deosebire de cocosii de la noi, care dorm si stau mai mult prin copaci, cocosii din nordul Europei, vietuiesc mai mult pe pamant, printre tufele, rugii si plantele

care imbraca solul, aici agonisindu-si hrana, dormind si imperechindu-se. Acesti cocosi nu sunt foarte speriosi, fiind in stare sa atace orice animal care le calca teritoriul in perioada de rotit inclusiv omul, emitand acel sunet de avertizare si de intimidare caracterizat printr-un gagait, completat de un suierat ragusit ( cel mai bine se poate vedea acest comportament intr-o filmare care se gaseste la:

http://www.youtube.com/watch?v=_xSj5XcByuA
Cel mai important factor care influenteaza rotitul, il reprezinta chiar cocosii. Daca nu sunt cocosi nu avem rotit. Aici vorbim de perpetuarea speciei care incepe odata cu calcatul gainilor de catre cocosi, depunerea oualor in cuib – de obicei pe la sfarsitul lunii aprilie, iesirea puilor si rezistenta acestora in fata rapitoarelor si a intemperiilor. Daca la sfarsitul lunii Aprilie sau in Mai, cand gainile au depus ponta, ploua abundent, scad temperaturile, sau chiar ninge, ponta este compromisa. Se poate intampla ca gaina in astfel de conditii sa nu mai depuna ouale, urmand sa oua mult mai tarziu, caz in care pui vor fi insuficient de pregatiti pentru a face fata iernii si dusmanilor. Cum gaina cloceste pe sol, iar cuibul il paraseste destul de rar ( fiind singura care cloceste – cocosul nu participa la clocit si nici la cresterea puilor), aceasta este mai vulnerabila in fata dusmanilor atat prin pierderea cuibului cu tot cu oua, cat si prin pieirea ei, cazand victima pradatorilor.

Pe langa intemperiile specifice muntelui, a bolilor caracteristice speciei si braconajuluicaracteristice speciei si braconajului, cocosul de munte mai are si dusmani naturi care ii limiteaza efectivele. Impotriva rasului, a jderului, pisicii salbatice, vulpii, mistretilor si a pasarilor rapitoare ocrotite, putem lupta cu greu sau de loc, dar mai sunt si cainii de la stanele din munti, care distrug cuiburile, omoara gainile si puii, impotriva carora putem(sau puteam) lua masuri drastice.
In decursul anilor, dupa sute – poate mii de vanatori la cocosi de munte, vanatorii mai in varsta au facut anumite constatari, pe care ni le transmit si noua tinerilor invatacei, si de care e bine sa luam seama cand ne pregatim de vanatoare:
-daca dimineata bate vantul – in locul de bataie, cocosii nu rotesc;
-daca ploua tare in dimineata respectiva, sau daca ploaua de cateva zile cocosii nu rotesc;
-daca este ceata, ninge sau viscoleste, cocosii nu rotesc;
Tablou de vanatoare

In toate aceste situatii cocosii se afla in locul de rotit ( unii poate sositi de cu seara) sau in apropierea acestuia, ascunsi in arbori mai tineri si mai stufosi, care le pot oferii protectia necesara, in astfel de conditii.
La inceputul perioadei de rotit, cocosii rotesc mai mult in copac si mai putin pe sol (inca nu se aduna gainile), iar odata cu inmultirea gainilor care se aduna in bataie, rotitul se face predominat pe sol. In acest caz din urma, tocilatul incepe in copac, unde dureaza putin, si apoi se continua pe sol- cea mai mare parte a lui, fiind specific perioadei de sfarsit a imperecherii. Pe sol rotitul se caracterizeaza prin sarituri pe verticala si aterizari fortate, cu batai intre protagonisti si cu urmarirea femelelor aflate pe pamant. Dupa ce toate gainile din bataia respectiva au fost calcate, cocosii (de obicei cei tineri) mai rotesc cateva zile dar de aceasta data in copaci, cu intreruperi dese ale cantatului.
Ca si repere orare am constatat ca tocilatul cocosilor incepe pe la 04.30 – 05.00 (in copac), coborand pe sol pe la 05.30- 06.00, si continuand pana pe la 07.00, in unele locuri mai retrase si linistite putand rotii pana la 08.00. Am vazut un cocos tanar care ramas singur in bataie la 07.50, urcat intr-un molid, rotea nestingherit in bataia soarelui.
Nu o spun ca specialist, ci ca un pasionat de aceasta specie, dar pentru a ne bucura cat mai mult de Cocosul de Munte, ar trebui sa avem in vedere cateva aspecte ce privesc protejarea acestuia, si o sa le enumar in continuare chiar daca majoritatea nu tin de noi, vanatorii de rand:

-pentru ca locurile de rotit se mai si schimba este indicat sa identificam, cat mai multe astfel de puncte din cuprinsul fondurilor de vanatoare, si pe cat posibil sa stabilim si numarul cocosilor care se aduna in fiecare loc;
-combaterea braconajului, si a rapitoarelor, in special a cainilor de pe la stanele din golurile alpine, care hoinaresc pe munte decimand vanatul;
-interzicerea sau limitarea exploatarilor in zonele (sau statiunile cum le numesc silvicultorii) cu molid sau brad, in perimetrul carora se afla locuri de rotit, sau de clocit si de cresterea a puilor;
-crearea unor zone de refugiu pentru cocosul de munte, in masivele unde populatia acestuia este in descrestere, si interzicerea pasunatului in aceste refugii;
-interzicerea impuscarii cocosului de munte pentru cel putin 1an de zile, in fondurile de vanatoare unde acesta este in regres sau rata braconajului este ridicata, intervenindu-se pentru diminuarea cauzelor;
-stabilirea planurilor de recolta pentru fiecare zona de rotit in parte ( si nu pe intreg fondul), in functie de numarul de exemplare care rotesc, astfel incat doar acolo unde sunt mai mult de 3-4 cocosi, sa se permita impuscarea, evitandu-se astfel exterminarea cocosilor dintr-un loc;
-utilizarea unor metode rationale de gospodarire a padurilor din zona montana, acestea fiind in stransa legatura cu conservarea sau crearea habitatului specific cocosului de munte si implicit cu mentinerea in zona a acestei specii.

 
© 2002-2019. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.