Într-o universitate din Wisconsin, cercetătorii au utilizat un eșantion de 10 vânători la vânat mare, pe care i-au monitorizat pe timpul vănătorilor, folosind senzori cardiaci. Ca rezultate s-au stabilit că atunci când nu au văzut vânatul căutat, o medie a ritmului cardiac a fost de 78 bătăi pe minut, 100 de bătăi pe minut atunci când au văzut vânatul, și 128 bătăi pe minut când au tras în animal. Acest lucru reliefează existența unui nivel ridicat de stres. Concluzia cercetătorilor a fost că, pentru prevenirea unui infarct vânătorii ar trebui să-și îmbunătățescă condiția fizică, înainte să iasă în teren.
Plecând și de la această constatare, ajungem să explicăm “ febra” vânatului, printr-o serie de fenomene care pun stăpânire pe vânător, atunci când aude, sau vede animalul căutat. Pe majoritatea îi cuprinde un tremurat ușor, respirația se intensifică, cresc bătăile inimii, poate li se umezesc palmele si devin usor iritați, etc. Probabil un animal cu trofeu excepțional vă va oferi o singură șansă pentru a trage. Pentru a evita anumite greșeli și a profita de șansa oferită, ar fi bine să ținem cont de anumite detalii.
1. Cunoașterea armei
La vânătoare, arma face parte dintr-un întreg ansamblu; vânător-armă-lunetă. Pentru a avea rezultate dintre cele mai bune în situații dintre cele mai diferite, trebuie să ne cunoaștem arma în toate amănuntele: puterea și forța trăgaciului, eventual sensibilitatea acceleratorului dacă există, trebuie să ne obișnuim cu poziția mâinii pe gâtul patului, etc. Luneta trebuie montată pe armă în poziția optimă, astfel încât în momentul epolării aceasta să se găsească într-o poziție firească care să permită ochirea imediată, fără să ne mai mișcăm capul în lungul sau latul patului pentru a găsi reticulul. După ce toate aceste amănunte au fost puse la punct, arma și luneta trebuie reglate. Abia atunci când și această operațiune a fost executată, putem merge mai departe să luăm autorizația de vânătoare și să ieșim în teren.
O întâmplare din care am avut de învățat și poate o să vă ajute și pe unii dintre dumneavoastră, mi s-a întâmplat cu ceva timp în urmă, când tocmai îmi achiziționasem o armă nouă cu accelerator și cu care trăsesem câteva focuri ca să văd cât de precisă este. Mulțumit de rezultat mi-am luat o autorizatie de vânătoare la căprior și iată-mă în teren.
Prima dimineață, prima întâlnire cu căpriorul de selecție care îl aveam pe autorizație. Coarnele mici, strâmbe din soclu – un trofeu interesant, distanța de nici 50 m în care l-am surprins, ghiontul paznicului, respirația accelerată și emoția care puseseră stapânire pe mine atunci, m-au facut să mă grăbesc și după ce am tras acceleratorul am atins trăgaciul ca să-l simt și … dus a fost. Și glonțul din armă care a intrat în pământ cu o bubuitură asurzitoare în liniștea dimineții, dar și căpriorul alungat de nepriceperea vânătorului. Nu mi-am cunoscut îndeajuns de bine arma și implicit finețea trăgaciului în cele două poziții - fără, și cu acceleratorul tras.
2. Exersați înainte
Un număr destul de mare de animale pleacă rănite și nu mai sunt găsite la timp, murind în chinuri groaznice cine știe unde, din lipsa de concentrare a vânătorului, din graba de a trage, din folosirea unei muniții neadecvate etc.
Se mai întâmplă ca din lipsa de antrenament și experiență în alegerea pozițiilor de reazem, de tragere, până ne moșmondim ca să luăm linia de ochire și să tragem, animalul să ne dispară din raza vizuală sau să ajungă într-o poziție în care e imposibil să-l mai nimerim.
Pentru a scurta timpul de luare a liniei de ochire și de declașare a focului, sau pentru a ajunge să nu ne mai grăbim la declanșare avem nevoie de antrenament și mai presus de toate trebuie să ne cunoaștem arma.
3. Gândiți înainte să se întâmple
Odată cu intrarea în fondul de vânătoare şi ocuparea poziției (ștandului), încercați să vă imaginați cam cum o să decurgă împușcătura, vânătoarea: pe unde ar putea veni vânatul, unde o sa vă rezemați arma, unde puteți să luați linia de ochire, unde puteți declanșa optim focul și pe unde ar putea fugii animalul dacă l-ați ratat sau rănit.
4. Nu pierdeți timpul prețios
Odată ce ați stabilit dacă un animal este bun pentru a fi împușcat, nu mai admirați trofeul acestuia și nu mai faceți mișcări care ar putea să vă demaște înainte de a trage, pentru că toatea acestea ar putea duce la pierderea concentrării și ratarea focului. Trageți aer puternic în piept, respirați adânc de câteva ori, opriți-vă respirația, ochiți zona vitală și trageți când considerați. Puteți să admirați trofeul foarte bine și după ce l-ați obținut.
5. După zonele periculoase
Trageți-vă sufletul din cand în când, după ce depăsiți câte o zonă periculoasă sau dificilă pe timpul dibuitului, si reglați-vă respirația pentru a putea oricând să executați un foc precis atunci când va fi nevoie, chiar dacă apariția vânatului vă va lua prin surprindere.
6. Apropiați-vă cât mai mult de animalul vizat
De cele mai multe ori în situațiile tensionante din timpul unei vânători, vânătorului i se poate întâmpla să nu mai poată ochi un elefant la 200 m. Încercați să vă apropiați de animalul urmărit astfel încât să puteți declanșa focul între 150-200 m, sau chiar mai aproape. Chiar dacă a-ți putea efectua trageri și la distanțe mai mari de 200-250 m, dacă timpul vă permite apropiați-vă mai mult de țintă pentru că șansele voastre de a obține trofeul respectiv, vor crește exponențial cu cât sunteți mai aproape de vânat cand trageți.
7. Ochiți în zona vitală
Încercați să ochiți doar în interiorul zonei vitale a animalului și corelați mărimea animalului cu posibilitățile de ochire cuprinse intre 8-40 cm cât are zona toracelui, în funcție de specie. Dacă vânatul este poziționat cu fața și capul către vânător şi dacă totuși vreți să trageți încercați să ochiți în treimea inferioară a pieptului pentru a lovi organele vitale. Dar o astfel de țintă este nesigură și oferă o porțiune foarte redusă pentru ochit. Mie personal nu-mi place să trag în astfel de ținte.
8. Atenție la lunetă
Majoritatea vânătorilor folosesc la pândă și la dibuit luneta, pentru că le sporește șansele de a avea o lovitură sigură, curată care să oprească vânatul în foc. Pentru astfel de lovituri, revenim la idea că trebuie să ne cunoaștem foarte bine ansamblul armă-lunetă și chiar și atunci se mai poate întâmpla ceva.
În ultimele momente, când expirăm și ne oprim respirația, se poate să o facem către ocularul lunetei și lentila acesteia să se aburească exact când vrem să tragem. E o situație neplăcută, prin care se pierd momente prețioase până ștergem luneta, timp în care vânatul urmărit dispare din raza noastră vizuală.
Cu ceva timp în urmă eram la o vânătoare de căprior, când am făcut această greșeală, dar paznicul de vânătoare care era cu mine mai trecuse prin astfel de momente cu alți vânători și mi-a dat repede un șervețel avut la îndemână. Încercați să nu uitați de lunetă atunci când expirați și vă opriți respirația, de șervețelul salvator, și de faptul că putem învăța mereu câte ceva de la cei care ne însoțesc la vânătoare.
9. Puterea de mărire a lunetei
Se întâmplă ca după ce se termină un sezonul de vânătoare, sau între sezoane, să vă verificați arma și luneta, eventual să verificați precizia, o curățați, o bagați în husă și în rastel, până în ziua când o scoate-ți la o nouă vânătoare în teren.
Aici surpriza poate să fie un vânat care să vă apară din scurt, arma să aibă luneta setată pe puterea măritoare maximă (pentru lunetele cu grosisment variabil), și în încercarea de a împușca acel vânat, nu reușiți să-l prinde-ți în reticul, și nici nu mai aveți timp pentru a vă modifica putera măritoare a lunetei; rezultatul, ați ratat șansa de a avea un trofeu de excepție.
Pe viitor, ca să evităm astfel de neplăceri, pentru cei cu lunete cu grosismentul variabil avem două variante; prima ar fi ca odată cu intrarea în fondul de vânătoare și scoaterea armei din toc să verificați puterea măritoare a lunetei să fie pe minim. Dacă o să observați vreun animal bun de împușcat și de apropiat aveți timp să schimbați grosismentul, și chiar în cazul în care vă apare din scurt tot o să reușiți să prindeți vânatul în reticul -acesta fiind pe minim. A doua variantă ar fi ca înainte să vă băgați arma în toc, după vânătoare să setați luneta pe minim, la puterea măritoare.
După ce ați tras într-un animal și vă îndreptați către el, setați luneta pe minim, astfel încât dacă animalul se va ridica să aveți posibilitatea dublării focului cu o ochire eficientă.
Vânători reușite în continuare tuturor.
Urmareste acest subiect dezbatut pe larg aici: http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=55&t=5913
