Publicitate
 
Subiecte noi pe forum
 
   
 
Sezonul de vânătoare
 
 

-Mamifere: Capriorul mascul, Mistretul, Sacalul, Viezurele, Vulpea.

-Pasari: Cioara griva, Cotofana, Prepelita (de la 15 aug.), Stancuta.

 
 
Meteo
 
 
Publicitate
 
  easylight.ro
 
IEPURELE – TRECUT, PREZENT ȘI... VIITOR?
3366 vizualizări

Într-o frumoasă zi de toamnă, nu de mult, ne-am adunat din nou. Am călcat arăturile din ce în ce mai dezamăgiți. Aceleași arături, în aceleași lucuri unde, în mod normal, în mod tradițional, ar fi trebuit să sară iepurii. Au sărit mult prea puțini. La sfârșit, când ne-am găsit cu toții la un loc, la capăt de holdă, le-am spus: “Băieți, situația nu este gravă, este disperată.” Seara, m-am strecurat pe nesimțite afară, am chemat doi prieteni, am înhățat un iepure (noroc că musafirii nu și i-au luat) și am mers la Valcani. Acolo, pe ultima stradă către vest locuiește nea Sandi Ienovan. Dincolo de grădina casei sale mai este o leacă de câmp, apoi Serbia. Se însera. L-am găsit pe nea Sandi, mărunt și adunat la trup, cu nasul lung și subțire, cu ochii albiți de cataracte, stând pe bancă la stradă. Singur și adâncit în gânduri. Oare ce putea fi în acele gânduri? Ne-am înghesuit lângă el pe bancă, i-am urat la mulți ani, căci nea Sandi a împlinit 90, și am stat puțin la povești. Era să-l întreb, dar n-am apucat. Mi-a spus el: “Într-un an au venit niște vânători de la București. Am împușcat atunci cu ei 600 de iepuri într-o zi. Cel mai mult eu am împușcat, într-o zi de vânătoare, 43.”

Mai apoi eu am plecat în țările calde, cum fac în fiecare an, vorba poeziei: “din alte țări de soare pline, pe unde-ați fost și voi străine, veniți dragi păsări înapoi, veniți... să mai plecăm și noi” (Divertis – Investitorii primăverii). Nu mult după am primit de la prieteni înștiințare că se pregătește un Ordin al ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură privind adoptarea de măsuri pentru ameliorarea și protecția populației de iepure-de-câmp (Lepus europaeus) din România, pe care îl supune dezbaterii publice. Fără îndoială proiectul de ordin a fost generat prin inițiativa AGVPS (vezi Adresa 217/17/02/2012), inițiativă pentru care semnatarii merită toată lauda. Urmează câteva opinii pe forumurile vânătorești. Întâmplarea face ca eu, începând cu anul trecut, tocmai m-am avântat la încropirea unui “studiu” (sau să-i zicem compilație de date?) despre iepure, la fel cu cel recent finalizat despre fazan (pe care îl puteți accesa aici: http://www.scribd.com/doc/195331296/Fazanul-Ecologie-si-Gospodarire-Castiov ). La vremea când am început lucrul la “fazan” situația iepurilor se prezenta destul de bine, astfel încât am abordat întâi fazanul pentru că, așa cum am arătat în introducere, răspunde cel mai bine și cel mai rapid la măsurile de gospodărire. Dacă știam ce urmează probabil că acum aveam “iepurele” finalizat.
Deci, fiind totuși “în temă” cu ce se întâmplă, după citirea unei multitudini de publicații despre iepure, mi-am așternut propriile “comentarii publice” pe care le-am trimis persoanei de contact indicate, din Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură – Direcția Management al Resurselor Forestiere și Cinegetice, precum și o copie către AGVPS. De unde Domnul Șelaru mi-a răspuns printr-o frumoasă invitație la conlucrare profesională în domeniul preocupărilor comune și la exprimarea opiniilor în revistă.

Mai jos voi explica, întâi situația și mai apoi măsurile necesare, în opinia mea personală (formată în urma consultării informației contemporane la subiect). Aici voi spune doar că am ajuns (prin căutare) la publicațiile Congresului XXXI al Uniunii Internaționale a Biologilor de Vânat (IUGB), Bruxelles, 2013. Acolo mi-a atras atenția o prezentare (excelentă) a prof. Klaus Hacklander, de la Institutul de Biologie Wildlife și Managementul Vânatului, Universitatea din Viena. Materialul se intitulează “Politica Agricolă Comunitară (PAC) și impactul ei asupra populațiilor de iepure de câmp” (Pentru cei interesați, se poate accesa aici: http://www.iugb2013.org/docs/Hacklander%20CAP%20&%20hares%20(NXPowerLite).pdf ).
Căutând (gândind la) metode de rezolvare a impasului l-am contactat pe dr. Hacklander care și-a început răspunsul astfel: “...îmi pot închipui situația disperată din țara ta...” (între noi fie vorba, eu nu cred că-și poate închipui). Ce anume spune prof. Hacklander, împreună cu mulți alții, veți citi mai jos. Și acum să nu mai lungim vorba și să trecem la subiect:
CARE ESTE SITUAȚIA?
Situația este prezentată cel mai bine în figura următoare (după Stephen Tapper şi Nicola Parsons “Mammal Review” vol. 14.2/1984).

Iar în prezentarea sa, Hacklander are exact același fel de clopot (sau cupolă) pe care arată că în partea stângă agricultura era puțin practicată, terenurile nedesțelenite nu puteau susține populații abundente de iepuri. Cultura agricolă produce mai multă hrană decât stepa. Pe la 1870-1930 agricultura se practica în sistem extensiv. Tarlalele cultivate erau de suprafață mică (≤ 5 ha) și în general proprietarul (fermierul, la noi țăranul) cultiva 1/3 în cultură de toamnă, 1/3 în cereale de vară și lăsa 1/3 “la odihnă” (set-aside, nu știu cum se traduce) fie arat, fie pârloagă. Sau, mă rog, 1/4 și rotea culturile fie în trei, fie în patru ani. Acest sistem asigura habitat excelent pentru iepure (atât ca hrană cât și ca adăpost) care este o specie foarte fidelă locului de trai și nu se deplasează mai mult de 500 m zilnic, între locul de hrană din timpul nopții și covrul de odihnă din timpul zilei. Peisajul arăta astfel:

Începând cu, aproximativ, 1960 agricultura începe să fie practicată în sistem intensiv, cu mecanizare și chimizare, nu cred că este cazul să elaborăm, cunoaștem cu toții. Pentru ca în ultimii ani să predomine monocultura pe spații întinse, așa fel încât peisajul arată astfel:

După afirmațiile lui Hacklander (coroborate cu o serie întreagă de alți autori din aproape toate țările europene) cauza de bază care a determinat declinul populațiilor de iepuri este tocmai această intensificare a agriculturii în sistem monocultură. Desigur, nimeni nu contestă că o serie întreagă de factori afectează populațiile: prădarea, clima, braconajul, bolile, paraziții, lipsa hranei în iernile grele, și măsurile ce se pot lua pentru atenuarea impactului acestor factori sunt întotdeauna de ajutor. Problema însă constă în faptul că fără a adresa cauza primară, de bază, celelalte măsuri nu au putința de a remedia situația. Pe forum, cineva spunea recent: “iepurele este un supraviețuitor, populațiile fluctuează și numerele își vor reveni...” Iepurele este un supraviețuitor și nu va dispărea total, precum dropia. Noi însă nu avem ce face cu iepurele supraviețuitor (când pentru supraviețuirea lui se va da ordin de oprire a vânării pe 2-3 ani, care nu va rezolva bineînțeles nimic). Noi avem nevoie de iepuri care să propășească în densități de 40/100 ha, în toamnă, din care să putem împușca 10 în mod susținut, în fiecare iarnă. Pentru aceasta;
CE SE POATE FACE?
Să revenim la Hacklander. Care arată în continuare în prezentarea sa cum scad populațiile de iepuri de câmp, la fel și cele de iepure irlandez (Lepus timidus), și la fel și cele de potârniche cenușie. Iepurele este “un indicator pentru agricultura extensivă.”
Mai apoi ne introduce în CAP (Common Agricultural Policy) care pe românește (am pomenit la început) este PAC. Acest CAP se vede că funcționează în Europa din 1962 (timp la care aveam și noi CAP, dar de alt fel – pentru descrețirea frunților). Pe la 1992 CAP obliga fermierii să mențină 15% din teren în “set-aside” (la odihnă, pârloagă, fâneață naturală?), iar la 1996 obligativitatea a scăzut la 10% din arabil. “Set-aside”-ul a fost benefic pentru biodiversitate (arată prin grafice), a determinat densități mai mari la iepure (grafic), în sensul de între 3-6% set-aside = 50 iepuri/100 ha în primăvară; la 14% set-aside = 80-120 iepuri/100 ha în primăvară! Mai vedem și o figură care arată cum set-aside este utilizat cu preponderență în timpul iernii și în perioada recoltării cerealelor (aceasta demonstrat prin radio-locație în studiile lor din Austria). Apoi, în 2008, set-aside se termină abrupt și populațiile de iepuri o iau la vale vertiginos.
Dar, în sfârșit, vedem... (OK, n-o vedem, deocamdată o întrevedem) lumina de la capătul tunelului. Pentru că ce se întâmplă? Recent s-a schimbat situația la CAP și (după cum afirmă Hacklander) soarta iepurelui este legată direct de CAP.
În iunie 2013 s-a ajuns la o înțelegere în cadrul UE care va schimba programul CAP către “greening” (înverzire), astfel încât subvențiile să fie acordate pentru standarde stricte privitoare la protecția mediului, 70% din bugetul CAP ca plăți directe pentru agricultură și 20% pentru dezvoltare rurală. Ce va însemna acest “greening”? Va însemna ca 30% din plațile directe vor fi legate de diversificarea culturilor, astfel fermele >10 ha vor avea două tipuri de cultură, fermele >30 ha vor necesita trei tipuri. De asemenea se va implementa obligativitatea menținerii de fânețe naturale și 5% “zone de interes ecologic” (7% începând cu 2017). De asemenea se vor încuraja fermierii tineri să pornească noi operații. Există și subvenții pentru agricultură ecologică și “prima împădurire a terenurilor agricole.” În concluzie, Hacklander zice: “Iepurii beneficiază de activitățile agricole, dacă acestea sunt extensive. Noul sistem CAP ar putea (bine zis ar putea) să ajute la stoparea intensificării și a practicarii în scară largă (monocultură). Vânătorii trebuie să folosească CAP pentru a demara strategii agricole favorabile vânatului, împreună cu fermierii și cu administratorii naționali (ha, ha). Vânătorii se vor afilia la această politică, care va demonstra că vânătoarea în sistem susținut oprește pierderile de biodiversitate.” Din păcate Hacklander nu ne spune cum anume pot vânătorii să realizeze acest obiectiv.
Moment la care îl părăsim pe Hacklander și trecem la orele multe pe care le-am petrecut “navigând” pe site-urile Comisiei Europene pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (http://ec.europa.eu/agriculture/newsroom/155_en.htm) și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (http://www.madr.ro/ro/programare-2014-2020-pndr.html). Unde, pe scurt, am aflat

următoarele: Comisarul UE pentru agricultură, Dacian Cioloș (fost ministru agricol în România) a inițiat ecologizarea CAP în 2013. Întradevăr, prin anumite regulamente care s-au publicat în Jurnalul Oficial UE (1305 – 1310/2013) se prevăd măsuri de menținere fânețe naturale permanente în zonele agricole (nu am înțeles unde și nu am aflat ce suprafață). Se prevede ca 5% din arabil (7% începând cu 2017) să fie desemnat ca “zone ecologice”.
Informația este confuză, greu de găsit și încă mai greu de înțeles. Dar este acolo. Mai nou se pare că autoritățile agricole au tipărit pliante de informare pe care le distribuie gratuit celor interesați, nu avem nevoie s-o facem noi, vânatorii. Ce trebuie să facă vânatorii? Să propăvăduiască noutatea în comunitățile locale, să informeze și să încurajeze fermierii către aplicarea acestor noi cerințe și nu în ultimul rând să urmărească aplicarea în teren. Astfel, poate nu mâine, dar într-un an sau doi, acolo unde locul a susținut tradițional populații sănătoase de iepuri, la 7% habitat propice (set-aside), în mozaic cu restul culturilor, ar trebui să se ajungă la 40 iepuri/100 ha.
O poartă nouă se deschide. Să nu ne uităm la ea inactiv, să acționăm prin ea. Francisc Castiov

 
© 2002-2017. Drepturile de proprietate asupra tuturor informaţiilor (texte, imagini, clipuri) de pe acest site aparţin Vinatorul.ro,
exceptând cazurile în care se specifică altfel. Reproducerea acestor informaţii fără permisiunea reprezentanţilor Vinătorul.ro constituie infracţiune.
Design by Brand Factory.