Din aceasta categorie de caini de vinatoare fac parte pointerul englez si setterii. Sa incercam sa definim ce intelegem printr-un caine pontator. Un astfel de caine trebuie sa lucreze in permanent contact vizual cu vinatorul, sa caute folosindu-se de miros, terenul din jurul acestuia, iar atunci cind depisteaza vinatul , trebuie sa adopte o pozitie caracteristica de semnalizare ( in general - o pozitie imobila ), pozitie pe care trebuie sa fie in masura sa o tina timp indelungat, pina la sosirea vinatorului si lansarea de catre acesta a comenzii de stirnire a vinatului respectiv. In concluzie, pentru cei familiarizati cu limbajul de specialitate - un caine pontator trebuie sa stie sa faca cheta si sa tina aretul.
> Sa vedem acum si cum s-a nascut nevoia de a folosi la vinatoare in Marea Britanie, astfel de caini. Vanatoarea cu armele de foc apare relativ tirziu, istoric vorbind - sec 18-19. Pina la acea data, vanatoarea de pasari sau de animale mici cu blana se facea cu plasele ( net - eng; ret - fr ). De la frantuzescul "ret" apare si expresia "caine de aret". Cum se desfasura o astfel de vinatoare? Destul de simplu - vinatorii insotiti de caini, strabateau terenul de vinatoare iar atunci cind cainele de vinatoare intra in aret ( adica "stana de piatra" - indicind directia vinatului ) vinatorii desfaceau plasele pe care le aruncau peste locul indicat de acesta. Caracteristica extraodinara pe care o aveau acesti caini era faptul ca reuseau in primul rind sa identifice vinatul pentru ca mai apoi, prin aret, sa indice locul unde se afla acesta si in acelasi timp puteau sa se stapineasca in a-l ataca si stirni, pina la sosirea vinatorilor. Aparent pare simplu dar va asiguram ca nu este deloc asa.
In perioada sec. 18-19 se petrec doua fenomene interesante in majoritatea tarilor vest europene - primul se refera la aparitia burgheziei ca o noua clasa sociala, si micsorarea importantei acordate aristocratiei, precum si diminuarea privilegiilor acesteia, iar cel de-al doilea este legat de aparitia si introducerea la vinatoare a armelor de foc. De ce sunt aceste fenomene importante si ce legatura au cu pontatorii nostrii insulari, vom cauta sa va explicam in ceea ce urmeaza.
Noua clasa sociala, burghezimea, a militat si a obtinut rapid mare parte din drepturile exclusive legate de vinatoare ale marii nobilimi. In plus fata de acest lucru, mai ales in Anglia, vanatul mare ( urs, mistret, cerb, caprior, lup, etc ) era tot mai rar, datorita exploatarii nemiloase a fondului cinegetic, secole de-a rindul. Pe de alta parte, chiar daca obtinusera drepturi egale la vinatoare pentru toti cetatenii, burghezii nu aveau puterea financiara sa intretina mari canise cu caini specializati pentru diferite tipuri de vinat. Aparitia armelor de foc a individualizat vinatoarea ea capatind un accentuat caracter sportiv, calitatile vinatorului iesind in evidenta mult mai pregnant in confruntarea cu salbaticiunea. A devenit posibila vinatoarea la picior, vanatorul fiind insotit numai de arma sa si de 1-2 caini. Vanatoarea la picior individuala sau in grup restrins era o varianta destul de ieftina si convenabila, care nu necesita cai de vinatoare, carute pentru transportul vinatului, gonaci etc. Era nevoie insa de un caine care sa poata lucra la pas cu stapinul sau, sa-i identifice vinatul si sa-l tina pe loc pina la sosirea vinatorului la distanta utila de tragere. Raspunsul nu putea fi decit unul - "cainii de aret". Iata deci ca odata cu schimbarea modului de vinatoare, lucru ce a dus de multe ori in istorie la disparitia unor rase de caini specializate, cainii de aret insulari devin chiar mai importanti decit in trecut, popularitatea lor fiind in crestere. Animalele vinate prin aceasta tehnica la picior erau in general pasari ( de toate felurile ) dar si animale mici de cimp cu blana. ( iepuri, soareci de cimp, etc ). Am putea spune astazi ca din "vinatoarea saracului" aceasta tehnica a ajuns sa aiba poate cea mai mare raspindire atit in Europa cit si lume, fiind considerata, pe buna dreptate, drept cea mai sportiva dintre metodele si tehnicile de vinatoare.
Ce este specific acestor mari pontatori insulari? In primul rind sunt caini de vinatoare cu origine foarte veche, cu o mare traditie si o reputatie extraordinara, reprezentind summumul a multor secole de dezvoltare, selectie si rezultate in terenul de vinatoare. In al doilea rind sunt caini destul de specializati, principala lor calitate fiind aceea de a ponta vinatul, restul tehnicilor de scotocire, goana, urma de singe, aport, etc nefindu-le foarte la indemina. Este cunoscut faptul ca un gentilom englez cu o anumita excentricitate nu va lasa niciodata pointerul sau sa aporteze vinatul. Pentru aportul vinatului el va avea pregatit intotdeauna, la picior un retriver.
Pentru aceste consideratii aceste doua rase trebuiesc tratate separat fata de pontatorii continentali - care in general sunt rase mult mai versatile la vinatoare