Ceata nu este nimic altceva decat un nor asezat pe sol. Milioane de particule microscopice de apa aflate in suspensie in aer. Vizibilitatea este redusa. Lipsa reperelor obisnuite necesare orientarii, deranjeaza atat vanatorul cat si cainele.
Cainii au un comportament schimbat fata de zilele senine. Vantul care nu bate si nici macar nu adie cat si umezeala ridicata existenta in aer constitue un handicat deosebit pentru caine. Zgomotele sunt estompate si dispersate si nu poti stabili cu certitudine directia de unde vin.
Am remarcat ca pe ceata, cainele sta mai aproape de vanator, la limita contactului vizual sau auditiv si asculta comenzile date. Poate ambianta nelinistitoare, lipsa de siguranta prin diminuarea capacitatilor senzitive sa-i creeze un sentiment de frica de a nu se pierde de noi.
De asemenea vanatul se comporta diferit. Vanatul cu par (iepure; vulpe si chiar porc) se departeaza de la primele zgomote auzite cu mult in afara limitei vizibilitatii.
> In schimb pasarile (potarniche, fazan, sitar sau rata) asteapta intr-o imobilitate si cu un calm greu de explicat. Cainii avant o cheta scurta realizeaza areturi dintre cele mai frumoase si linistite. Poate ca ecranul opac ceat de ceata sterge reperele pe care le are fiecare pasare in caz de fuga preferand sa se ascunda ramanand imobile.
Daca esti un bun cunoscator al terenului si esti insotit de un scotocitor poti surprinde multe pasari. Acum nu mai este decat un aspect de etica, de a sti sa te opresti vanand cu bun simt.
Vanatorul de balta abia asteapta zile cu ceata pentru partide de gaste dar cel mai adesea constata, cand ajunge in teren, ca ceata "a fost ieri", dupa cum imi spunea candid, destul de frecvent un paznic de vanatoare undeva pe langa Dunare.