Un stol de potarnichi zboara la rasul solului cu vant favorabil la cca 30 metri de dvs de la stanga la dreapta dvs perpendicular pe directia de tir. Par a se deplasa cu incetinitorul dar la momentul epolarii pentru a trage in pasarea din fata aveti senzatia dezagreabila ca nu veti ajunge pasarea din urma si in plus culoarea acestora se confunda cu cea a solului. Pentru a le vedea mai bine si distinge mai clar, inconstient ridicati capul de pe pusca si evident veti rata ambele focuri tragand in urma si sub stol. Iata un gen de tir care nu este atat de usor pe cat pare iar de departe nu pare totusi complicat. Motivele sunt explicabile si totusi logice.
Mai intai este vorba de vizibilitate. Ochiul care urmareste pasarea la rasul solului este asaltat de multe repere. Acestea absorb atentia ochiului si franeaza miscarea de balans a armei.
In cazul unei pasari ce zboara peste un unghi de 30 grade deasupra solului, pozitia corpului dvs cat si faptul ca arma este conforma cu dimensiunile dvs corporale trebuie sa va dea usurinta in a executa un tir reusit. In aceasta pozitie obrazul este asezat corect pe pat iar epolarea este corecta de asemenea. Ochiul urmarind pasarea avand ca fundal cerul, nu are atentia distrata de nimic, diferitii arbori fiind repere indepartate. In schimb daca pasarea se afla peste acest unghi deasupra, in inaltul cerului sau sub acest unghi la rasul solului pozitia corpului se modifica. De exemplu pasarea va trece la verticala deasupra capului; pozitia este urmatoarea: genunchii flexati, trunchiul tras inapoi la maxim aproape a cadea pe calcaie; obrazul lipit pe pat iar patul bine fixat in umar la limita posibilului dar la locul lor. Pozitia nu este prea gratioasa sau prea eleganta dar este eficienta.
> In cazul in care pasarea zboara razant, corpul trebuie adus spre in fata, umarul trebuie adus si el in fata pentru ca obrazul sa ramana lipit de pat. Pozitia de asteptare ideala pentru tirul razant este asemanatoare cu pozitia de la postul "iepure" (rabit) la parcursul de vanatoare: tevile spre sol corpul adunat in spre fata, arma semiepolata. Pentru tir numai partea de jos a corpului, respectiv genunchii, gambele, pulpele dau miscarea de balans. Niciodata bratele si umerii. Trunchiul trebuie sa ramana static. Bratele, umerii si capul trebuie sa ramana imobile sau sa se miste cat mai putin posibil. Pozitia patului pe umar sa fie corecta iar obrazul lipit de pat. Inca odata este usor de explicat, usor de inteles dar mai greu de aplicat.
Acum se vede de ce sedintele de antrenament in poligon la parcursul de vanatoare sunt foarte importante pentru a-ti crea mecanisme pe anumite tehnici de tir si pentru a-ti imbunatati tirul la pasari ce zboara razant.
Cateva sedinte de tir la talerele ce zboara la 20 centimetri de sol la diferite distante si cu viteze diferite va vor obisnui si invata metode de atac ale tintei si pozitia corpului in acest tir. Pentru a reusi mai trebuie sa "stergeti" din campul vizual tot ceea ce inconjoara talerul pentru a nu-l vedea decat pe acesta. Acest lucru va va permite sa realizati si o corectie necesara reala. Totodata va va face sa eliminati si acea impresie de zbor lent pe care v-o da solul ca fundal pe care zboara talerul.
Tot la parcursul de vanatoare postul "iepure", ca exercitiu este putin mai simplu pentru ca se deplaseaza mai lent, nu zboara si se rostogoleste. Totusi multi vanatori au dificultati la acest gen de tir, jenati de faptul de a trebui sa traga pe sol. Miscarea de balans a armei urmarind tinta nu se executa corect, capul este ridicat de pe pusca. In general dupa cateva sedinte pozitia buna este regasita si acea jena mentionata mai sus dispare.
Reusita la un tir este data de modul de a sti sa aplici diferitele tehnici, invatate sau nu, in functie de dificultatile diferitelor traiectorii intalnite.

Paul Ionici
traducere "La Revue Nationale de la Chasse"