El...
Scris: 29 Sep 2014, 13:51
Dupa un an de vise si planificari, dupa nesfarsite discutii cu “gestionarul”, incepand de la : “ domnu’ ***, deci nu ma uitati si pe mine cu foaia aia de cerb, pentru care am facut cererea inca din februarie, da ? “ si pana la la : “ da’, unde credeti ca ar fi cel mai bine sa iau primul cerb “ sau : “ acolo se poate ? nu acolo, ca acolo e vorbit altcineva …. Da’ acolo ? nici acolo …. Pot in partea ‘ailalta … da’, dar acolo nu stiu eu terenul !!!!, panica totala !!!! ai dom’le incredere in mine, ca nu te trimit dupa cai verzi prin padure “ etc etc etc , am ajuns si eu la cerb la boncanit …
Muntii unde am vanat:
M-a fericit Cel de sus sa fiu printre prieteni vanatori la munte, si de vanat mare, asa ca aveam mintea plina de de povestile lor cu cerbii din trecut, de frumusetea salbaticiei, dar si de dificultatea incercarii …
Am primit autorizatie intr-un loc foarte bun, din punct de vedere al vanatului, cu teren foarte dificil dar si cu 2 mari , mari avantaje : un paznic deosebit, si doi prieteni care mai vanasera cerb si care cunoasteau foarte bine terenul si mersul lucrurilor …
Paznicul: un om cu inima mare....
Nu va imaginati ce au indurat saracii oameni din partea mea, pana intr-un final, am plecat in expeditie
Norocul meu, ca m-au suportat si m-au sfatuit cu draga inima, atat ei 2, cat si altii, care au mai facut cerb, care sunt din zona etc … unul nu a scapat nebatut la cap minim cateva ore !!!!!
De ce atata emotie ? pentru ca este vorba de El, si pentru ca este primul … desi am mai impuscat vanat mare, am simtit ca acesta este de fapt “testul” prin care o sa vad daca sunt sau nu demn de tagma noastra, a celor sub semnul zeitei Diana si al sfantului Hubertus .
Nu voi zice decat cateva cuvinte despre pregatirile de logistica : kit de recuperare pentru masina (sufa cinetica, sufa de copac, ocheti mari etc etc etc ), corzi, carabine, scripeti si ocheti pentru recuperarea dansului (auzisem destule cu cerbi impuscati in locuri rele, ce nu s-au putut recupera decat pe bucati), cort si saci de dormit pentru mine si paznic, mancare si bautura pentru o saptamana, haine pentru toate circumstantele, si destule, si pe cat posibil nefosnitoare, aragaz portabil, kit de vesela de campanie, foi de izopren, cutit, topor, fierastrau mic, 2 lampi de cap si multe multe altele pe care nici nu mi le mai amintesc acum ….
Mai trebuie sa spun un lucru : in ciuda sfaturilor foarte bine intentionate de altfel ale prietenilor cu infinit mai multa experienta, am fost de o incapatanare feroce ca eu vreau mortis sa-l vanez la chematoare ….
Asa ca in urma cu 1-2 luni, am inceput deja sa experimentez cu diverse tuburi si tevi, cu o scoica triton (nici nu ma gandisem eu cu ani in urma cand am cumparat-o in scop ornamental, la ce o sa foloseasca scoica asta ), furtunul de aspirator etc etc etc, si in final m-am oprit la o bucata de tub de 5 cm diametru si aprox 50 cm lungime, folosit la piscine, ce are o constructie mai aparte, “infasurata” si usor ”crenelata”. Asta mi s-a parut mie ca suna cel mai bine , si in plus seamana oresicum si cu traheea de cerb ….
Asa ca m-am pus pe treaba sa fac vocalize cu tubul prin casa, luand model cerbi filmati la boncanit, si diversi meseriasi ai boncanitului ce i-am gasit pe net … o intreba copilul de 2 ani juma’ pe saraca ma’sa, exasperate deja e ea, de altfel, : “ce face tati, de ce striga in tub ???? “ ….
In fine, ca sa nu scriu un roman, pana la urma m-am concentrat in a incerca sa imit un singur cerb, din sutele vizionati pe net si anume primul din acest clip : http://www.youtube.com/watch?v=nIWqKwdyQLo, pe care l-am “papagalizat” poate si de mai mult de o mie de ori
A venit si ziua plecarii !!! Duminica 21 septembrie !
Informatiile din teren cam dezamagitoare, gura slaba si inconstanta pe toate fondurile de Vanatoare din zona, paznicul avusese vanator pana sambata si nu facusera inca treaba …. Mi-am zis, “ Aia e, cu Dumnezeu inainte”, si am plecat ….
Initial am facut o recunoastre generala a terenului, cateva ore din masina pe unde se putea merge, sa-mi formez si eu o idee cat de cat, sis a vedem pe unde da gura, daca da … ei bine, nu dadea, asa ca pe seara am pandit o poiana de pe o culme intermediara, unde vazuse paznicul cu 2 zile in urma un cerb frumos, dar prea departe de pusca … in afara de o ploaie tapana, nu a aparut nimic Ne intoarcem, facem tabara, un ceai si ne pregatim pentru ziua urmatoare …
Luni dimineata : eeee, cu totul alta kalimera !!! ne trezim pe la 3-4, ne suim in masina sa mergem la un loc bun de ascultat, sa vedem daca catadicseste vre-unul sa zica ceva … si culmea, ca pana ajungem acolo, incep sa dea gura 3-4 cerbi !!! si de langa noi din izvor, si de la jumatea muntelui, si de sus de tot din culme, si chiar si unul departe in dreapta, peste munte !!!!
Spectacol !!! Cum mai vuia muntele de glasul lor, in linistea diminetii !!!
Dupa vre-o jumatate de ora de ascultat, imi paznicul : hai, ca dai acceptabil (gura), ia sa vedem ce se intampla …. Iau chematoarea, si dau prima mea chemare de-adevaratelea la cerb …
Incredibil, dar cel de aproape, din izvor, imi raspunde de la cam 500 de metrii … entuziast, ii mai dau una, siiiiii …………………. Pauza …………… liniste ………….. am facut prost ….. mai bine taceam ****** ….
Si odata brusc, de sub masina , la 100 de metri de noi sparge tacerea parsivul – se apropiase pe muteste ! Auuuu!
Paznicul, care stia fiecare fir de iarba, ma ia si alergam impreuna 500 de m mai sus, unde era trecatoare de iesire din izvor … pe la jumate, ii mai dam o gura, si ne raspunde de jos, mergea oaresicum in parallel cu noi !!!! entuziasm maxim !!!!
Ajungem la chematoare, unde ma astepta prima dezamagire : i-am dat gura, nu a mai raspuns, am intrat noi dupa el sa-l dibuim, si nu l-am mai gasit … poate dupa efortul alergarii, am dat gura prost ? poate ne-a “tras pe nas” ? cine stie ce nu a mers ? el nu a stat sa-l intrebam
Au urmat mai departe alte cateva zile presarate de intamplari, de vreme rea cu ploi grave si vant de te dadea jos din picioare , de certat ocazional cu ei cu boncanitoarea, si de vazut o singura data unul, la peste 100 de metrii in padure, care din 2 salturi a disparut in desis, aratandu-ne cu grazie oglinda
Nu eram disperat, sau sa zicem ca nu prea , pentru ca de bine de rau auzisem ceva concerte, imi raspunsesera la gura, mersesem fix pe urmele si potecile lor si gasisem scaldatorile, locurile unde au frecat coarnele sau au rupt copacei in furia lor, locurile unde batusera pamantul si marcasera teritoriul si unde putea de-ti muta nasul a mascul si a rut … toate aste, combinate cu frumuseata deosebita a locului, ma tineau inca “ in viata “
Si a venit si dimineata zilei de vineri ! inca de cu joi seara, boncanitul reincepuse cu furie si frenezie dup ace marti si miercuri daca se auzise abia cate un mormait, si am profitat de ocazie sa ma “cert” cu ei, dand gura de la locul de tabara, de unde puteam fi auzit destul de bine din mai multe directii … dupa vre-o ora jumate, si un cerb care se apropiase clar, imi zice paznicul : “ gata, lasa-I, nu-I mai intarata … parca vad cad au ca bezmeticii toata noaptea, si maine dimineata auzim musca “ … asa ca ne-am bagat la somn ….
La 3 dimineata , inca dadeau gura …. La 4 cand ne be-am noi cafeau, asijderea …
Nu s-au oprit nici la 4.30 cand am intrat in padure si am inceput sa urcam catre unul pe care il localizasem mai clar, si nici pe parcusul celor 2 ore de mers numai la lumina rosie difuza a lampilor de cap! Numai faptul ca paznicul stia ca in palma terenul ne-a tinut sa nu ne lasam oasele prin vre-o rapa sau izvor !
Dupa mai bine de doua de mers chinuitor, si cat mai silentios, ajungem in sfarsit la cateva sute de metri de locul unde dadea gura “insistentul” nostru … inca intuneric in padure … stam putin sa ne linistim, si-l chemam … raspunde imediat ! yupiiiiiieee ! mai dam o data ! iar raspunde …. Dar nu se apropie hm … paznicul zice sa-l lasam sa se linisteasca oleaca …. Il lasam, ca ce mai conteaza cateva minute … da el iar … ii raspundem noi … dar tot nu se apropie !? zice paznicul : ia dai una scurta si rea, cu teava in directia opusa lui …. Si dau …. Rea de tot … liniste …. Culmea, raspunde un grohait de la jumatea drumului intre noi, si izvorul de jos cu cerbul de luni ….
Peste un minut, da gura iar si cerbul nostru … tristete totala, da mai departe cu cateva sute de metri … of Doamne, iara ???? dupa atata efort ???????????
Negri la fata, ne uitam lung unul la altul in primele raze de lumina ale diminetii …. Si paznicul zice iar … mai dai frate una , tot asa scurta si rea … macar sa stim o treaba … daca se duce, se duce … si dau, si-mi iese bine … nici nu apuca bine sa se stinga glasul meu, cand la mai putin de o suta de metri de noi, chiar la inceputul poienii de unde plecare celalalt si unde noi inca nu reusisem sa ne apropiem, da glas EL …. Mai mult grohait decat boncanit, ne ridica parul pe maini de cat de profund suna basul !!!!!!!
Ma uit la paznic, si surprinzator, el imi face semn sa merg pana la fagul de care era el lipit, si de care ma desparteau 4-5 metri … eu nu-mi cred ochilor ce-mi cere, si ii arat cu gesture ca intre noi sunt o gramada de craci si imi e absolut imposibil sa vin in liniste !!!! iar el imi arata ca trebuie sa fac ceva si mai incredibil : sa tropai prin craci pana la el !!! am incredere totala in omul asta, asa ca il ascult cu sfintenie sit rec ca marfarul prin cracile respective, iar El porneste furibund spre noi, rupand copacii in drumul lui ….
Restul …. 25 de m, baza gatului … si … punct ……
L-am cinstit ca pe un adevarat rege al muntilor, si dupa toate canoanele eticii vanatoresti, dar mai departe, despre EL, las pozele sa vorbeasca in locul meu … eu nu mai am acest drept de cand am apasat tragaciul …
Eu mai zic doar multumesc din suflet paznicului care are de departe cel mai mare merit la acest vanat, si prietenilor care m-au ajutat sa ajung acolo sus in munte, cu mult peste minimul de informatii si invatatura necesare pentru prima vanatoare la cerb …
Fara cuvinte....
Din pacate nu s-a putut organiza un botez in toata puterea cuvantului acolo sus, nasul (ii) meu de vanatoare nu era prezent, asa ca am primit botezul la cerb la iesirea din munte de la un alt prieten bun, evident si el membru aici pe forum (chiar marcant as putea zice ), al carui nume nu-l voi dezvalui … cine il recunoaste in poze, inseamna ca stie, cine, nu, sa intrebe la prieteni
Cu nasul...
Astfel am jurat in fata lui, Nasul meu la cerb, si astfel cred si acum, si voi crede pe vecie :
Jur :
Sa nu imi barfesc camarazii daca nu am probe impotriva lor, iar daca am cunostiinta de ceva, sa fac tot ce imi sta in putiinta sa-I aduc pe drumul cel bun prin discutie directa si exemplu personal.
Jur:
Sa impart cu camarazii mei de vanatoare sticla si merindea, traista , cartusele si experienta atunci cand oricare din ei are nevoie.
Jur :
Ca atunci cand impusc, sa tin intotdeauna cont ca si copii nostrii vor vrea sa poata vana si ei vanat de calitatea de care bunul Dumnezeu mi-a ajutat sa impusc eu.
Asa sa imi si sa ne ajute Dumnezeu!
PS: binenteles ca si la pregatirea trofeului m-a ajutat un prieten .... mai bine zis l-a pregatit el, si cu mine asistent ... a durat o zi intreaga, si a iesit perfect ... vazand ce a fost de facut, sunt absolut sigur ca (pe langa ca nu aveam oricum logistica necesara) eu aveam toate sansele sa-l fac varza ...
Pregatirea trofeului...o zi de munca
Si in sfarsit....
Asa ca sa ne traiasca si sa fie sanatos o mie de ani si pretinul cu trofeul !!! nu stiu ce m-as face eu fara prietenii astia !!!
Muntii unde am vanat:
M-a fericit Cel de sus sa fiu printre prieteni vanatori la munte, si de vanat mare, asa ca aveam mintea plina de de povestile lor cu cerbii din trecut, de frumusetea salbaticiei, dar si de dificultatea incercarii …
Am primit autorizatie intr-un loc foarte bun, din punct de vedere al vanatului, cu teren foarte dificil dar si cu 2 mari , mari avantaje : un paznic deosebit, si doi prieteni care mai vanasera cerb si care cunoasteau foarte bine terenul si mersul lucrurilor …
Paznicul: un om cu inima mare....
Nu va imaginati ce au indurat saracii oameni din partea mea, pana intr-un final, am plecat in expeditie
Norocul meu, ca m-au suportat si m-au sfatuit cu draga inima, atat ei 2, cat si altii, care au mai facut cerb, care sunt din zona etc … unul nu a scapat nebatut la cap minim cateva ore !!!!!
De ce atata emotie ? pentru ca este vorba de El, si pentru ca este primul … desi am mai impuscat vanat mare, am simtit ca acesta este de fapt “testul” prin care o sa vad daca sunt sau nu demn de tagma noastra, a celor sub semnul zeitei Diana si al sfantului Hubertus .
Nu voi zice decat cateva cuvinte despre pregatirile de logistica : kit de recuperare pentru masina (sufa cinetica, sufa de copac, ocheti mari etc etc etc ), corzi, carabine, scripeti si ocheti pentru recuperarea dansului (auzisem destule cu cerbi impuscati in locuri rele, ce nu s-au putut recupera decat pe bucati), cort si saci de dormit pentru mine si paznic, mancare si bautura pentru o saptamana, haine pentru toate circumstantele, si destule, si pe cat posibil nefosnitoare, aragaz portabil, kit de vesela de campanie, foi de izopren, cutit, topor, fierastrau mic, 2 lampi de cap si multe multe altele pe care nici nu mi le mai amintesc acum ….
Mai trebuie sa spun un lucru : in ciuda sfaturilor foarte bine intentionate de altfel ale prietenilor cu infinit mai multa experienta, am fost de o incapatanare feroce ca eu vreau mortis sa-l vanez la chematoare ….
Asa ca in urma cu 1-2 luni, am inceput deja sa experimentez cu diverse tuburi si tevi, cu o scoica triton (nici nu ma gandisem eu cu ani in urma cand am cumparat-o in scop ornamental, la ce o sa foloseasca scoica asta ), furtunul de aspirator etc etc etc, si in final m-am oprit la o bucata de tub de 5 cm diametru si aprox 50 cm lungime, folosit la piscine, ce are o constructie mai aparte, “infasurata” si usor ”crenelata”. Asta mi s-a parut mie ca suna cel mai bine , si in plus seamana oresicum si cu traheea de cerb ….
Asa ca m-am pus pe treaba sa fac vocalize cu tubul prin casa, luand model cerbi filmati la boncanit, si diversi meseriasi ai boncanitului ce i-am gasit pe net … o intreba copilul de 2 ani juma’ pe saraca ma’sa, exasperate deja e ea, de altfel, : “ce face tati, de ce striga in tub ???? “ ….
In fine, ca sa nu scriu un roman, pana la urma m-am concentrat in a incerca sa imit un singur cerb, din sutele vizionati pe net si anume primul din acest clip : http://www.youtube.com/watch?v=nIWqKwdyQLo, pe care l-am “papagalizat” poate si de mai mult de o mie de ori
A venit si ziua plecarii !!! Duminica 21 septembrie !
Informatiile din teren cam dezamagitoare, gura slaba si inconstanta pe toate fondurile de Vanatoare din zona, paznicul avusese vanator pana sambata si nu facusera inca treaba …. Mi-am zis, “ Aia e, cu Dumnezeu inainte”, si am plecat ….
Initial am facut o recunoastre generala a terenului, cateva ore din masina pe unde se putea merge, sa-mi formez si eu o idee cat de cat, sis a vedem pe unde da gura, daca da … ei bine, nu dadea, asa ca pe seara am pandit o poiana de pe o culme intermediara, unde vazuse paznicul cu 2 zile in urma un cerb frumos, dar prea departe de pusca … in afara de o ploaie tapana, nu a aparut nimic Ne intoarcem, facem tabara, un ceai si ne pregatim pentru ziua urmatoare …
Luni dimineata : eeee, cu totul alta kalimera !!! ne trezim pe la 3-4, ne suim in masina sa mergem la un loc bun de ascultat, sa vedem daca catadicseste vre-unul sa zica ceva … si culmea, ca pana ajungem acolo, incep sa dea gura 3-4 cerbi !!! si de langa noi din izvor, si de la jumatea muntelui, si de sus de tot din culme, si chiar si unul departe in dreapta, peste munte !!!!
Spectacol !!! Cum mai vuia muntele de glasul lor, in linistea diminetii !!!
Dupa vre-o jumatate de ora de ascultat, imi paznicul : hai, ca dai acceptabil (gura), ia sa vedem ce se intampla …. Iau chematoarea, si dau prima mea chemare de-adevaratelea la cerb …
Incredibil, dar cel de aproape, din izvor, imi raspunde de la cam 500 de metrii … entuziast, ii mai dau una, siiiiii …………………. Pauza …………… liniste ………….. am facut prost ….. mai bine taceam ****** ….
Si odata brusc, de sub masina , la 100 de metri de noi sparge tacerea parsivul – se apropiase pe muteste ! Auuuu!
Paznicul, care stia fiecare fir de iarba, ma ia si alergam impreuna 500 de m mai sus, unde era trecatoare de iesire din izvor … pe la jumate, ii mai dam o gura, si ne raspunde de jos, mergea oaresicum in parallel cu noi !!!! entuziasm maxim !!!!
Ajungem la chematoare, unde ma astepta prima dezamagire : i-am dat gura, nu a mai raspuns, am intrat noi dupa el sa-l dibuim, si nu l-am mai gasit … poate dupa efortul alergarii, am dat gura prost ? poate ne-a “tras pe nas” ? cine stie ce nu a mers ? el nu a stat sa-l intrebam
Au urmat mai departe alte cateva zile presarate de intamplari, de vreme rea cu ploi grave si vant de te dadea jos din picioare , de certat ocazional cu ei cu boncanitoarea, si de vazut o singura data unul, la peste 100 de metrii in padure, care din 2 salturi a disparut in desis, aratandu-ne cu grazie oglinda
Nu eram disperat, sau sa zicem ca nu prea , pentru ca de bine de rau auzisem ceva concerte, imi raspunsesera la gura, mersesem fix pe urmele si potecile lor si gasisem scaldatorile, locurile unde au frecat coarnele sau au rupt copacei in furia lor, locurile unde batusera pamantul si marcasera teritoriul si unde putea de-ti muta nasul a mascul si a rut … toate aste, combinate cu frumuseata deosebita a locului, ma tineau inca “ in viata “
Si a venit si dimineata zilei de vineri ! inca de cu joi seara, boncanitul reincepuse cu furie si frenezie dup ace marti si miercuri daca se auzise abia cate un mormait, si am profitat de ocazie sa ma “cert” cu ei, dand gura de la locul de tabara, de unde puteam fi auzit destul de bine din mai multe directii … dupa vre-o ora jumate, si un cerb care se apropiase clar, imi zice paznicul : “ gata, lasa-I, nu-I mai intarata … parca vad cad au ca bezmeticii toata noaptea, si maine dimineata auzim musca “ … asa ca ne-am bagat la somn ….
La 3 dimineata , inca dadeau gura …. La 4 cand ne be-am noi cafeau, asijderea …
Nu s-au oprit nici la 4.30 cand am intrat in padure si am inceput sa urcam catre unul pe care il localizasem mai clar, si nici pe parcusul celor 2 ore de mers numai la lumina rosie difuza a lampilor de cap! Numai faptul ca paznicul stia ca in palma terenul ne-a tinut sa nu ne lasam oasele prin vre-o rapa sau izvor !
Dupa mai bine de doua de mers chinuitor, si cat mai silentios, ajungem in sfarsit la cateva sute de metri de locul unde dadea gura “insistentul” nostru … inca intuneric in padure … stam putin sa ne linistim, si-l chemam … raspunde imediat ! yupiiiiiieee ! mai dam o data ! iar raspunde …. Dar nu se apropie hm … paznicul zice sa-l lasam sa se linisteasca oleaca …. Il lasam, ca ce mai conteaza cateva minute … da el iar … ii raspundem noi … dar tot nu se apropie !? zice paznicul : ia dai una scurta si rea, cu teava in directia opusa lui …. Si dau …. Rea de tot … liniste …. Culmea, raspunde un grohait de la jumatea drumului intre noi, si izvorul de jos cu cerbul de luni ….
Peste un minut, da gura iar si cerbul nostru … tristete totala, da mai departe cu cateva sute de metri … of Doamne, iara ???? dupa atata efort ???????????
Negri la fata, ne uitam lung unul la altul in primele raze de lumina ale diminetii …. Si paznicul zice iar … mai dai frate una , tot asa scurta si rea … macar sa stim o treaba … daca se duce, se duce … si dau, si-mi iese bine … nici nu apuca bine sa se stinga glasul meu, cand la mai putin de o suta de metri de noi, chiar la inceputul poienii de unde plecare celalalt si unde noi inca nu reusisem sa ne apropiem, da glas EL …. Mai mult grohait decat boncanit, ne ridica parul pe maini de cat de profund suna basul !!!!!!!
Ma uit la paznic, si surprinzator, el imi face semn sa merg pana la fagul de care era el lipit, si de care ma desparteau 4-5 metri … eu nu-mi cred ochilor ce-mi cere, si ii arat cu gesture ca intre noi sunt o gramada de craci si imi e absolut imposibil sa vin in liniste !!!! iar el imi arata ca trebuie sa fac ceva si mai incredibil : sa tropai prin craci pana la el !!! am incredere totala in omul asta, asa ca il ascult cu sfintenie sit rec ca marfarul prin cracile respective, iar El porneste furibund spre noi, rupand copacii in drumul lui ….
Restul …. 25 de m, baza gatului … si … punct ……
L-am cinstit ca pe un adevarat rege al muntilor, si dupa toate canoanele eticii vanatoresti, dar mai departe, despre EL, las pozele sa vorbeasca in locul meu … eu nu mai am acest drept de cand am apasat tragaciul …
Eu mai zic doar multumesc din suflet paznicului care are de departe cel mai mare merit la acest vanat, si prietenilor care m-au ajutat sa ajung acolo sus in munte, cu mult peste minimul de informatii si invatatura necesare pentru prima vanatoare la cerb …
Fara cuvinte....
Din pacate nu s-a putut organiza un botez in toata puterea cuvantului acolo sus, nasul (ii) meu de vanatoare nu era prezent, asa ca am primit botezul la cerb la iesirea din munte de la un alt prieten bun, evident si el membru aici pe forum (chiar marcant as putea zice ), al carui nume nu-l voi dezvalui … cine il recunoaste in poze, inseamna ca stie, cine, nu, sa intrebe la prieteni
Cu nasul...
Astfel am jurat in fata lui, Nasul meu la cerb, si astfel cred si acum, si voi crede pe vecie :
Jur :
Sa nu imi barfesc camarazii daca nu am probe impotriva lor, iar daca am cunostiinta de ceva, sa fac tot ce imi sta in putiinta sa-I aduc pe drumul cel bun prin discutie directa si exemplu personal.
Jur:
Sa impart cu camarazii mei de vanatoare sticla si merindea, traista , cartusele si experienta atunci cand oricare din ei are nevoie.
Jur :
Ca atunci cand impusc, sa tin intotdeauna cont ca si copii nostrii vor vrea sa poata vana si ei vanat de calitatea de care bunul Dumnezeu mi-a ajutat sa impusc eu.
Asa sa imi si sa ne ajute Dumnezeu!
PS: binenteles ca si la pregatirea trofeului m-a ajutat un prieten .... mai bine zis l-a pregatit el, si cu mine asistent ... a durat o zi intreaga, si a iesit perfect ... vazand ce a fost de facut, sunt absolut sigur ca (pe langa ca nu aveam oricum logistica necesara) eu aveam toate sansele sa-l fac varza ...
Pregatirea trofeului...o zi de munca
Si in sfarsit....
Asa ca sa ne traiasca si sa fie sanatos o mie de ani si pretinul cu trofeul !!! nu stiu ce m-as face eu fara prietenii astia !!!