Revista CARPATII- C R E P U S C U L - Cpt. E. CĂLUGĂRU

[blackcrotal]

C R E P U S C U L
Revista CARPATII – ianuarie 1933
De Cpt. E. CĂLUGĂRU
S'o spunem dela început: este vorba de crepusculul nostru. Crepusculul ideii şi al realizării. Crepusculul existenţii noastre! Suntem pe vechiul continent ţara cea mai bogată în vânat şi totuş cea mai săracă în produsul intelectual al vânătoarei, — în literatură vânătorească. La fel, — dacă nu chiar mai pronunţat, — ne situăm din punctul de vedere al pescuitului. Cât despre câini, ne este groază să-i dăm drumul tocului pe hârtie. Ajungă-ne constatarea că hrănim în proporţie cu numărul locuitorilor cel mai mare număr de câini, — că avem cel mai mare procent de victime ale turbării, atât la animale cât şi la oameni. Cazul recent al celor 5 medici dela Cernăuţi este edificator, deşi de un dramatism tragic! Şi aceasta într'un timp, când în Anglia turbarea nu mai este cunoscută decât doar' din cărţi şi laboratoare. Şi totuş, — paradox, — n'avem câini. Acesta este tabloul sumbru ce ni se înfăţişează In momentul în care „Carpaţii" pleacă la drum! O mohorâre generală, o ceaţă deasă ce se lasă grea, rece şi inpenetrabilă peste marginile întregului orizont, — ceaţa indiferentismului. Dar tocmai acest orizont vrem să-l animăm, să străpungem ceaţa, să spargem ghiaţa, să înviorăm tot ce este între limitele lui cu un val de căldură emanată de sufletul, pulsaţia şi vitalitatea noului nostru organism.
Vom reuşi? Da! Fiindcă vrem şi suntem mulţi cari vrem! Vrerea tuturor se manifestă de pe-acum printr'un mănunchi de nenumărate raze răsleţe, ce răsbat la noi din toate unghiurile ţării, iar noi, — oglindă fidelă, — le vom reflecta mai intense şi concentrate, constituind focarul de lumină. Aceasta ne este chemarea, acesta ne este programul. Să fim organul de comunicaţie între toţi cititorii noştri, cari sunt tot atâtea forţe vii ce au activat până acum în mod disparat. Să fim regulatorul spontan al întregii lor activităţi sportive în domeniul celor trei predilecţii ce le-am înscris pe frontispiciul nostru, asigurând colaborarea şi coordonându-le activitatea, astfel ca elementul motric sportiv şi pasional individual să se prezinte în rezultantă ca un factor economic de primul rang, meritând din plin această situaţie. Profesori şi discipoli, cititori şi colaboratori, constituim împreună Universitatea liberă a acestor sporturi, instruind şi instruindu-ne reciproc.
In domeniul vânătoarei şi al ocrotirei vânatului suntem ca practică vânătorească la nivelul ţărilor ce ne'nconjoară, — ca vânat şi posibilităţi de desvoltare avem o incontestabilă superioritate, superioritate ce nu ne servă mult, fiindu-ne posibilităţile financiare reduse, având o organizare lacunară şi mai mult pe hârtie decât efectivă şi o literatură cinegetică abia incipientă. Activând cu toţii pe acest ultim tărâm, avem credinţa, că vom reuşi să realizăm o cunoaştere şi o colaborare reciprocă. Unindu-ne astfel forţele şi posibilităţile materiale şi morale vom reuşi să ne complectăm şi celelalte lipsuri.
In domeniul pescuitului e încă totul de făcut. In această direcţie tindem să creiem baze sănătoase, cari să asigure o evoluţie continuă şi nestingherită. Posibilităţile naturale ne sunt şi aci, — pe ambele versante carpatine, — cu totul nelimitate.
In fine problema chynologică şi chynoteehnică se prezintă şi mai complexă şi mai presantă. Complexă, fiindcă în acest domeniu nu sunt interesaţi numai vânătorii, ci toţi locuitorii ţării şi toate clasele sociale. Alături de scara evoluţiei umane a evoluat şi câinele. Climatul, necesităţile şi ocupaţiunile umane felurite şi mediul social care a creat varietăţile şi tipurile umane au creat şi rasele şi varietăţile canine, în virtutea adaptării intime a acestui animal la tovarăşul său de existenţă: omul.
Alt câine îi trebuie ciobanului, altul vânătorului, altul poliţistului, jandarmului şi grănicerului altul gospodarului, altul femeii elegante şi altul bătrânului cu auzul şi vederea slăbită, trăind singur, părăsit, în unica societate a căţeluşului său. Tuturor câinele le este tovarăşul cel mai ataşat, prietenul cel mai devotat, servitorul cel mai credincios, apărătorul şi paznicul cel mai vigilent şi mai curajos, — indiferent soiul, rasa, mărimea şi puterea lui, — cu singura condiţie: să i se asigure de stăpân o viaţă conformă, — o viaţă canină. Dar, — biet tovarăş de totdeauna, — numai de o viaţă canină nu a avut şi nu prea are parte. Ori este „umanizat", crescându-se şi ţinându-se cu totul neconform cu structura lui fizio-bio- şi psychologică, fapt ce are ca urmare o degenerescentă a caracterului, caracteristicelor şi aptitudini lor sale, — ori a fost lăsat cu totul în părăsire pe drumuri publice, străzi şi maidanuri devenind un paria, — o plagă socială pentru avutul şi pentru sănătatea locuitorilor.
Asociaţia chynotechnică R. R. P. C. Activează de aproape un deceniu pe acest teren, — totuş vastul domeniu de care se ocupă trebuie încă desţelenit în întregime, — căci lipsa unui organ de publicitate care să trezească interesul şi înţelegerea în marele public a împiedecat-o dela realizarea unui progres apreciabil.
Trăim încă tot în ţara în care reproducţia canină este liberă şi spontană; unde întâiul cuib este rău şi trebuie aruncat; unde câinele „de rasă specială" se obţine prin curcirea etalonilor de rasă pură; unde câinele bun trebuie să fie negru în cerul gurii; unde câinele de aret trebuie să execute comanda „pil"; unde copoiul „aduce" vânatul la puşcătură; unde turbarea nu o ia prin infecţie, ci endemic, — fie din lipsa de apă, fie din mâncarea prea fierbinte; unde jigodia trebuie să o facă fiecare câine până la un an, iar odată trecut de un an nu o mai poate face; unde câinele ciobănesc german (zis eronat „câine lup"!) este numai atunci veritabil, dacă provine din bastardarea dintre lup şi câine; unde, — biet carnivor!, — dacă i se dă carne crudă se imbol-năveşte, sau — în cazul cel mai fericit, — face urdori la ochi; (toate canidele mănân-că oile şi iepurii numai la grătar!) unde câinii din anumite rase trebuie să se nască cu cozile şi urechile ciuntite, — după şablon —; unde se crede că împerecherea se face în tot cursul anului şi în orice moment, — dar nu se ştie precis ce durată are gravidi-tatea canină, — şi câte şi mai câte enormităţi şi bazaconii.
Şi aceste aberaţii le susţin „cunoscătorii" şi „experţii" in cele chinologice! Iată mai sus, — pe nerăsuflate, — o sumedenie de subiecte cari vor trebui tratate, — împreună cu altele, cari constitue toate alfabetul chynotechniei pentru ca abia pe urmă să putem desvolta şi subiecte chynologice propriu zise, căci nu se poate face matematică superioară fără cunoaşterea tabelei de înmulţire.
Avem astfel un domeniu prea vast, subiecte inepuizabile, cari nu pot fi tratate de-odată, nici pe câteva coale de tipar. Cari anume să le tratăm, în ce ordine de precă-dere şi cărei ramuri din cele trei să-i dăm o desvoltare mai amplă ne-o vor indica cititorii, — fie prin colaborare activă, — fie prin simple cărţi poştale, indicându-ne care domeniu îi interesează mai mult, pentru a fi puşi astfel în situaţia de a cunoaşte exact dorinţa cititorilor noştri, interesul lor, — căci deviza noastră este:
„Nu cititorii sunt ai revistei, — ci „CARPAŢII" aparţin cititorilor!"