Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 29 Mar 2024, 06:40

CARPATII-ianuarie 1933-Cerbaria de la SECU

Moderatori: Alin3006, biriuck, Sly_Fox, CCM, Mircea-B

CARPATII-ianuarie 1933-Cerbaria de la SECU

Mesajde blackcrotal pe 05 Ian 2016, 16:48

CARPATII – ianuarie 1933
Cerbăria dela „Secu" jud. Neamtu
Dr. G. LEONEANU

Medic veterinar, directorul depozitului de armăsani dela .Graşi", jud. Neamtu
Una din regiunile cele mai frumoase ale Ţării Româneşti, bogată în monumente de ale trecutului nostru istoric, ctitorie de vechi mănăstiri ale Voevozilor şi boerilor Moldoveni, cu multe şi variate monumente de artă naturală, cu trecători sălbatice şi râuri repezi, cu munţi falnici şi păduri fără sfârşit, este ţinutul cuprins între hotarele judeţului Neamţu.
Intreaga suprafaţă a judeţului acesta se găseşte în regiunea alpină şi subălpină a Carpaţilor Moldoveneşti şi este acoperită aproape în întregime de păduri continui, uăduri cari marchează una din cele mai mari densităţi forestiere ale Ţării. Masivul păduros care se găseşte în acest judeţ acoperă o suprafaţă de 162.460 ha. de teren dintre cari 139.597 ha. sunt proprietatea Statului. Judeţul Neamţu împreună cu cele două judeţe limitrofe — Baia şi Bacău — cuprind la un loc un masiv păduros de 337.181 ha. dintre cari 257.564 ha. sunt proprietatea Statului, iară restul de 79.917 ha. simt păduri în proprietate particulară. Din cercetarea acestor cifre ne putem, cu uşurinţă, da seama de întinderea pădurilor cari acoperă această regiune şi aproape toată suprafaţa judeţului Neamţu.
Este natural ca intr'un asemenea judeţ unde predomină o atât de bogată şi imensă vegetaţie forestieră, să se adăpostească şi cea mai variată şi bogată faună cinege-tică, iară înaintaşii noştri au fost cu multă dreptate îndrituiţi să hotărască ca emblemă heraldică a judeţului Neamţu, o căprioară.
Vânatul nobil care popula din abondenţă pădurile munţilor judeţului Neamţu in vremuri nu tocmai îndepărtate, începând dela un timp să se împuţineze, din cauza numeroşilor şi feluriţilor inamici cari îi duceau război de exterminare, a determinat lăudabila iniţiativă a Statului de a înfiinţa în anul 1896 „Cerbăria dela Secul".
Instalaţiunile de ocrotire, creştere şi înmulţire a vânatului nobil şi rar — vânat care tinde să dispară din diferite cauze asupra cărora nu e momentul să insistăm acum — sunt prea puţine la noi. Una din aceste rarităţi este şi „Cerbăria Statului dela Secul".
Aşezat în regiunea de nord-vest a judeţului la o depărtare de circa 14 km. de oraşul Tg.-Neamţu pe partea dreaptă a şoselei naţionale ce leagă acest oraş cu vechea frontieră dela Tulgheş la răscrucea acestei şosele cu drumul care duce la Mănăstirea „Secul" se găseşte această instalaţiune.
Cerbăria este proprietatea Statului — recte — Ministerul de Agricultură şi din cele ce am putut afla este administrată actualmente de către Direcţiunea Vânătoarei din acelaşi minister prin îngrijirea Ocolului Silvic respectiv. Locul ocupat de Cerbărie, aşa numitul „parc", se găseşte pe dreapta şoselei sus menţionată, cuprinzând o suprafaţă totală de 100 ha, teren păduros accidentat, de pe dealurile zise al „Cerbăriei şi al Brăilencei". întreaga suprafaţă de 100 ha. teren este împrejmuită de o îngrădire sistematică făcută din stâlpi de stejar şi scânduri de brad gudronate, având o înălţime de 3 m. de la suprafaţa pământului; Ingrădirea aceasta separă complectamente „parcul" cerbăriei de împrejurimile păduroase înconjurătoare.
Interiorul cerbăriei este împărţit — printr'un gard construit din acclaş material şi având aceeaşi înălţime — formând astfel două parcuri, cari comunică între ele printr'o poartă: „Parcul de vărat" cuprinzând o suprafaţă de 65 ha. Aşezat către par­
tea de miază-zi serveşte drept adăpost pe tot timpul verii până la căderea zăpezii şi unde cerbii stau în grupuri de familie; „parcul de iernat" cu o suprafaţă mai mică de 35 ha. aşezat în partea de miază-noapte adăposteşte în timpul iernii cerbii unde sunt şi hrăniţi până în primăvară când începe să crească iarba. Libertatea deplină le este asigurată atât în parcul de vară cât şi în cel de iarnă.
Instalaţiuni de creştere, propriu zis, nu se găsesc în interiorul cerbăriei afară de un adăpost contsruit din scânduri din parcul de iernat în contra-panta unei dumbrăvi, şopron ce actualmente este aproape ruinat; de asemenea în acelaş parc se află şi o prinzătoare (labirint) făcută cu scop de a prinde 2—3 cerbi sau cerboaice când nevoia o cere.
Afară de aceste construcţiuni, în lemn, făcute în interiorul „parcului de iernat" se mai găsesc de asemenea mai multe jghiaburi făcute tot din scânduri cari servesc iarna pentru distribuirea grăunţelor. Grup de cerbi în „Parcul de iernat".
Pensionarii acestei cerbării actualmente în număr de 57 dintre cari 6 cerbi, 44 ciute (cerboaice), 7 tineret (mascul şi femei), trăesc în plină libertate, petrecând în parcul de vărat tot timpul de la începutul primăverii, când dă frunza şi iarba, până când gerul şi zăpada au distrus orice urmă de vegetaţie ce ar putea contribui la hrana lor zilnică.
Pe tot timpul verii hrana este procurată în mod natural din vegetaţia abondentă ce se găseşte în cele patru mari poeni ale parcului precum şi în dumbrăvi, începând cam pe la 1 Noembrie întregul efectiv al cerbilor este scos din parcul de vărat şi trecut în cel de iernat unde sub îngrijirea unui singur om (pădurarul respectiv) se poate înlesni în mod foarte sumar hrănirea lor pe tot timpul iernii până la venirea primăverii când încolţeşte iarba, după care apoi sunt trecuţi din nou în parcul de vărat. Pe tot timpul verii nimenea nu se ocupă de hrănirea cerbilor, hrana găsindu-se în abondentă în poenile parcului şi în dumbrăvi, iară apa fiindu-le asigurată de un isvor natural ce curge din dealul Brăilencei tăind în două ambele parcuri, isvor cu un debit de apă constant servind astfel de adăpătoare naturală.
Pentru hrănirea întregului efectiv al Cerbăriei pe tot timpul iernii (socotit la 6 luni, adică timpul cât vegetaţia naturală este dispărută) se obişnuia până acum 2—3 ani să se recolteze fânul de pe diferitele dumbrăvi ale întregului Ocol Silvic şi ale parcului însuşi, fân din care se constituia rezervele pentru hrana de iarnă, iar ovăzul se recolta de asemenea de pe porţiunile de teren disponibile ale Ocolului şi o parte din el se procura din comerţ.
Actualmente administraţia Cerbăriei trecând de la Direcţiunea Silvică la Direcţia Vânătoarei, hrana se procură întreagă din comerţ tot prin îngrijirea Ocolului Silvic care încheie acte de cheltueli şi le trimite spre a fi achitate Direcţiei. Este o simplă schimbare de procedură care pricinueşte mai mult rău de cât bine crescătoriei. Cantităţile de furaje şi grăunţe procurate şi distribuite în timpul anului 1932 (pe timpul iernii) au fost: 8000 kgr. Ovăz şi 8000 kgr. fân precum şi 500 kgr. sare, aceasta cantitate de alimente a fost sub nivelul minim al unei hrăniri suficiente
Pe anul în curs s'a procurat 10.000 kgr. ovăz, 8000 kgr. fân şi 500 kgr. sare, ceea ce încă nu constituie o hrană suficientă. După datele culese, fiecare cerb sau ciută, inclusiv tineretul, trebuieşte să primească 1 kgr. urluială de ovăz pe zi, fânul trebuind să fie dat la discreţie; lucrul acesta nu s'a întâmplat de oarece cantitatea hranei era limitată la cifrele de mai sus.
Chiar cu această raţie de grăunţe de mai sus pe care noi o socotim strict suficientă, totuşi atât grăunţele cât şi fânul consumat nu au putut îndestula întregul efectiv al Cerbăriei, ele fiind sub nivelul unei hrăniri fiziologice. Insuficienţa unei hrăniri strict necesare pe timpul iernii datează de multă vreme ea fiind inerentă lipsei mijloacelor pecuniare precum şi a elementului de conducere şi responsabilitate.
Personal m'am putut convinge de insuficienţa hranei ce se dă în timpul iernii, asistând la distribuirea făcută de un singur om întregului efectiv.
Am văzut cum cerbii maturi înlăturau cu brutalitate pe semenii lor mai tineri şi chiar pe ciute, pentru a-şi asigura captura unei cantităţi de ovăz suficiente; iată cum la o insuficientă hrănire se adaugă şi o inegală distribuire a alimentelor, lucru ce pricinueşte ca în fiecare an să se producă pierderi în efectiv. Acelaş lucru se întâmplă şi cu distribuirea fânului.
Este imposibil — în actuala stare de lucruri —să se pretindă ca un singur om să poată, distribui zilnic în mod echitabil hrana la o turmă de 57 capete.
Pierderile sunt datorite în majoritatea cazurilor lipsei de hrănire suficientă în timpul iernii, când întregul efectiv, neputând să-şi procure hrana prin alte mijloace, este redus a primi o raţie sub-minimală şi inegal distribuită. Deasemeni lipsa unor adăposturi naturale care ar trebui să se găsească în parcul de iernat, adăposturi, în care să se poată refugia cerbii în timpul marilor viscole (ei ne adăpostindu-se niciodată sub şopron din cauza fricei ce le-o inspiră această construcţiune, a sgomotului ce ea il face pe timpul viscolului şi a tot ceea ce îi aminteşte vecinătatea omului). Datorită acestei lipse de adăposturi ar trebui ca interiorul Cerbăriei să nu mai fie împărţit în două parcuri, pentru ca cerbii să-şi poată găsi singuri adăposturile naturale, care nu se găsesc acum în „parcul de iernat". Se impune de asemenea ca hrănirea să se facă mai abondent pe timpul iernei, acordându-se — cel puţin —. o cantitate de ovăz calculată la 2 kgr. Pe zi de cap, socotită pe 6 luni, şi care să se dea urluit şi împrăştiat în cât mai numeroase jgheaburi. Să se mărească numărul oame-nilor de ajutor la 3—4. Fânul să fie distribuit la discreţie, aşezându-se prin adăposturi în grătare suspendate sau pe prepelegi (un fel de furcă cu mai multe ramuri cum se întrebuinţează în regiunile de munte pentru uscatul fânului). Mai sunt cazuri de îmbolnăviri sporadice cum. de exemplu sunt cazuri de distomatoză, enterite, etc. şi cari se pot îngriji şi vindeca printr'o intervenire imediată a medicului veterinar.
Pierderile datorite cazurilor remarcate mai sus se succed în fiectre an şi ele trebue să dea de gândit celor cari doresc ca această cerbărie să continue a exista, spre a lua astfel măsurile cuvenite. Am asistat personal acum câţiva ani la autopsierea făcută de medicul veterinar de stat la două cerboaice moarte prin inaniţie (de foame).
In cursul anului 1932 pierderile constatate prin procese verbale încheiate au fost de 10 capete (7 cerbi şi 3 ciute), iar în cursul anului 1933 (un cerb şi o ciută).
Scopul iniţial al creierei cerbăriei a fost creşterea şi înmulţirea cerbilor precum şi vânzarea lor în grupuri de familie pentru creşterea în diferite parcuri de agrement şi mai ales punerea în libertate în pădurile împrejmuitoare — la anumite epoci şi proporţional cu efectivele avute — a indivizilor masculi ajunşi la maturitate şi selecţionaţi prin aptitudini şi bună conformaţie, pentru înmulţirea rasei lor, care tindea să dispară, datorită diferitelor cauze, cum a fost vânătoarea fără milă ce li se făcea şi mai ales fiind stârpiţi mişeleşte de către braconieri. Foarte puţin s'a atins însă scopul pentru care această Cerbărie a fost înfiinţată, căci, din informaţiunile culese, rezultă că în anul 1909 au fost vânduţi Parcului Bibescu din Craiova un lot de 28 capete (cerbi şi ciute), iară tocmai în 1924 s'au dat drumul în pădure „pentru prăsilă" unui număr de 13 cerbi şi s'au mai vândut tot atunci pentru Parcul de la Ciocăneşti al familiei Cantacuzino încă 10 capete.
. Acestea ar fi rezultatele obţinute dela înfiinţare până în prezent. Acela care a avut iniţiativa creierei acestei crescătorii merită însă toată lauda, atât pentru oportunitatea ideii sale, cât mai ales pentru fericita alegere a locului instalaţiunei, unde se află un complex de condiţiuni naturale ce se pot foarte rar găsi întrunite.
Fiind informaţi că se intenţionează ca întreg efectivul Cerbăriei dela Secul să fie ridicat şi transportat la parcul dela Snagov, urmând astfel ca această Cerbărie să fie chiar desfiinţată, ne simţim datori să arătăm celor în drept şi în special celor ce se interesează de chestiunile cinegetice, greşala* mare ce s'ar face dacă informaţiunile ce le posedăm s'ar traduce în fapt.
Schimbarea mediului şi a întregului complex de condiţiuni favorabile creşterei pe care le găsesc cerbii la Secul nu le vor afla cu siguranţă în regiunea Snagovului, unde o diferenţă de altitudine şi un alt mediu nu vor prii în mod favorabil cerbilor.
Dacă adăugăm şi faptul că regiunea Snagovului nu este indemnă de maladii ce sunt inerente terenurilor joase şi umede, ne putem uşor da seamă de greşala ce se face prin mutarea acestei Cerbării.
Dacă este vorba însă numai de trimiterea a o.parte din efectivul cerbăriei dela Secul pentru a înfrumuseţa parcul de la Snagov, nu am avea nimic de zis. Desfiinţarea pur şi simplu a Cerbăriei de la Secul şi abandonarea acestui prielnic loc de creştere precum şi a lucrărilor ce au fost făcute acolo ne îndrituesc să atragem atenţiunea forurilor competente, spre a nu comite o astfel de eroare. Să se schimbe directivele tehnice şi administrative, să se selecţioneze şi hrănească raţional, să se repopuleze efectivul şi să se procure toate mijloacele cerute ca atare pentru a se corecta reşelile făcute până în prezent datorită lipsei de directive. Nu ne îndoim dealtmintrelea că societăţile vânătoreşti au tot interesul să susţie această chestiune şi ne adresăm lor direct, pentru a găsi căile mai prielnice şi mai repezi de intervenire cât mai util spre a conserva Cerbăria dela Secul.
Razvan
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 740
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti

Înapoi la Revista Carpatii

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 20 vizitatori

Publicitate