Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 05 Dec 2022, 23:03

O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Moderatori: biriuck, Alin3006

O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Mesajde blackcrotal pe 27 Noi 2019, 18:53

O lectie fundamentală de dresaj: Down!
de: MIHAI MOŞANDREI
februarie 1936

Ştim, că ceea ce caracterizează cânii de aret englezi, ceeace îi deosebeşte în special de fraţii lor continentali: epanioli, braci, grifoni, etc e în general stilul lor, ce se trădează la vânat prin o nerăbdare, o impulsivitate, un galop neobiş-nuit de furtunos. In toată activitatea lor, îmtâlnim o revărsare vitală exagerată.
Aşa după cum observă undeva Paul Caillard. acest mare cinofil de veche generaţie:
„Selecţia a dezvoltat in rasele de pur sânge, sistemul nervos la paroxismul lui, şi cele mai mărunte fibre ale acestor animale de mare rassă, vibrează în un fel deosebit, decât acelea a cânilor limfatici sau curciţi".
„Aceasta e şi singura piedică". . . . Piedică bun-înţeles, în ceea ce priveşte dresajul lor.
Pintenul întrebuinţat la calul jumătate sânge, îl face sa ia o coardă frumoasă, să danţeze într'an gailop mlădios, să facă cu uşurinţă de căprioară pasul spaniol; pintenul aruncă în fine peste el, alura purului sânge.
Aceiaşi rotită dinţată însă, înfiptă în coasta veritabilului, îl înebuneşte, îl face să cabreze, să tremure, să cadă cu călăreţ cu tot în şanţul drumului.
Intocmai cum calul e activat de pinten sau cravaşe, în raport cu sângele ce-l are, la fel un câne de aret reacţionează în faţa emanaţiunilor ce vânatul le lasă pe locul trecerii lui.
Cu cât un propelicar e mai neliniştit, mai ambalat, mai pătimaş, cu atât de cele mai multe ori îl vom aprecia mai mult, descoperind în el vâna sângelui rar, pasionat, fără preget, de nas superior.
Un câne totuş de mare temperament, e un animal de care totuş marea majoritate a vânătorilor se fereşte ca de o pacoste, calificându-l: de tâlhar, de exaltat, de spaima vânatului, cu un cuvânt.
In parte teama lor e motivată, fiindcă aceste animale sunt cele mai greu de dresat, şi numai un maestru profesionist poate scoate din ele maximul de ce pot da.
Un cal bun, nu oricine se bizue să-l încalece!
Cu un animal ce la primele ieşiri se depărteaza in galop desperat, la kilometri, cu un câne ce rămâne surd la orice chemări, cu un tovarăş patruped ce ia aretul peste două ogoare, cum oare l-ai putea folosi chiar dispunând el de un nas excepţional î
Şi totuş acestea sunt animalele cu multă râvnă căutate de dresori şi marii amatori de fields-trials, aceştia sunt cânii crescuţi de cei mai renumiţi chinologi englezi şi americani, la ora prezenta.
Ceea ce se plăteşte in lire sterline şi dolari, e acest mare influx nervos, echilibrat prin o mare putere olfactivă, şi aret cataleptic.
Cânele practic e moneda comună, dar asupra aicestei chestiuni atât de importante, vom mai reveni.
Orice chinolog, cât de puţin la curent, trebuie să ştie că, ceeace urmăreşte o mare parte din crescătorii insulari de setteri şi pointeri, e tocmai acest dinamism interior, această capacitate de viteza şi rezistenţă, ce au adus azi în toată lumea apusană, faimoasele concursuri de field-trials, unde prepelicarii suferă o puternică selecţie, bazată pe cele mai sus numărate însuşiri.
Dar ca să vorbesc în faţă, vânătorul ce doreşte un câne cuminte de un dresaj lesnicios, făiră bătaie de cap, acela nu are ce face cu prepelicari englezi. Cu ei va ucide uneari mult mai puţin, decât cu un cuminte şi tofolog grifon.
Dar aş rămâne necomplet, sau de rea credinţă, dacă n-as adăoga că am văzut mai cu seamă la noi, setteri ori pointeri, lucrând în stil de brac la 30 m. şi având totuş frumuseţea impecabilă a rassei. Ei fac însă parte din marea falangă a cânilor puşi la reformă, vânduţi în loturi la licitaţii publice, de marii proprietari ai caniselor occidentale.
Prepelicari rataţi am spune, dar totuşi utilizabili cu mare suces de vânătorii de Duminecă, aşa de numeroşi azi.
Aceasta fiind situaţia, era normal ca tot crescătorii acestor animale, adică tot englezii, să găsească o contra_pondere acestor câni extra-rapizi.
Au descoperit culcatul la pământ, DOWN, unicul remediu, cheia de boltă, a dresajului englez.
Vocea, fluierul, detunătura armei, braţul ridicat, stârcirea la pământ a dresorului, alteori chiar singurul zbor al pasărei, echivalau comenzii DOWN; Pentru naţionaliştii în materie de dresaj, am putea să le facem plăcerea traducând acest cuvânt, cu acela de JOS!
E uştor de închipuit, că toţi aceşti câni de o natură aprinsă şi pătimaşe, când văd potârnichile sburându-le de la nas, sau mai de grabă iepurele săltând după strat, cad într'o stare de exaltare vecină cu deslănţuiroa instinctelor celor mai sălbatice şi mai ancestrale.
Totul se transformă într'un galop de curse, ce se pierde la orizont sau in cazuri mai fericite, în lanul porumbului vecin.
Cum din cauza marelui fluid nervos, nu puteau fi ţinuţi nici măcar aproape. — căci atunci ar fi încetat, orice călutare utilă a vânatului, — e uşor de înţeles, că fără posibilitatea unei imediate stăpâniri, ar fi rămas nişte animale nefolosi-toare în nici o direcţie, cu toate marile lor calităţi native.
Punând însă pe umerii acestor neîmblânziţi câni, frâul invizibil al poruncii DOWN ! ce reuşeşte săi-i culce la orice distanţă, şi în culmea cea mai exasperată a patîimei instinctului lor, bum înţeles că atunci, lucrurile se schimbau în favoarea stăpânului.
Comanda, mulţumită repeţirilor fără preget, luni de zile, devenind un obiceiu, mai exact un fel de reflex, putea fi întrebuinţată in oricare împrejurare.
Pointerul dv. scos la câmp, fuge drept înaintea lui, ca lupul, cum se spu­ne, un DOWN! — în trânteşte la pălmânt. Il chemăm după această poruncă lângă noi, dându-i direcţia dorită, şi mergând în acea parte.
Cade cânele în aret, pe care deseori la începutul dresajului se încearcă să-l forţeze, stârnind vânatul, un fluierat cu braţul drept, ridicat în sus, l'a şi culcat la pământ.
După un lung neantrenament, Max în mireasma şi spaţiul nesfârşit al miriştilor, e prins de un instinct al goanei exagerate, în cadrul căreia, n'ar mai putea adulmeca prepeliţa, sau mai cu seama la pădure sitarul atât de sălbatec şi prudent, un DOWN a restabilit imediat pasiva ascultare.
Si am putea cât de mult înmulţi pildele: cu ratele ce cad la coada eleşteului, şi pe care setterul dv. tânăr le-a zărit şi a şi pornit spre ele in viteza de tren rapid, cu becatina sau dubla făcând acelaş manej; cu singurul sitar al zăvoiului ce nu prea speriat de Stop, face un salt de o lovitură de aripă, ca să cadă tupilat la marginea băltoacei, sub tufa de arin, etc, etc
In toate aceste împrejurări, şi alte multe neprevăzute şi deci nenumărate de noi aci, magica comandă a sistemului de dresaj anglo-saxon, rămâne neînIocuibilă cu absolut nimic, mai cu seamă, repet, fată de rasele lor de câni.
lată de ce consider fundamentală această lecţie, poate singura, ce împreună cu rapelul: venirea la picior, formează pietrele de temelie ale oricărui dresaj conştiincios al prepelicarului dv.
Dacă aportează sau nu, un câne, dacă are o chetă în zigzag mai larg sau mai strâns, dacă şade sau nu prea şade la o bătaie la picior, rămâne pentru noi chestiuni secundare, de lux am putea zice de dresaj.
Dar daca pe această filă albă totul merge aşa de uşor: down la dreapta, down la stânga, în realitate lucrurile se petrec puţin mai anevoie, şi fără un anumit temperament şi o lungă perseverentă, totul se scufundă la mal.
Îndelunga mea experienţă, m'a făcut să văd câni de pret ce în apartamentele stăpânului lor, făceau un down ca în carte, pe teren însă, erau cu desăvârşire sălbateci, nepricepând absolut nimic cu toate tignalele şi semnele stăpânului desperat.
Cu aportul la fel. Am văzut animale ce aduceau cu o delicateţă rară batiste, mingi do cauciuc, mănuşi, până şi chibrituri, odată la vânat nu ţi-ar fi luat o pasăre in gură pentru nimic în lume.
Şi am mai văzut câni, antipozii acestora: în casă abia schiţând cu anevointă conştientă comanda dată, şi la câmp lucrând, cu, o înspăimântătoare precizie.
Cum am ajuns la obţinerea unui perfect down ?
Sunt mulţi vânători printre care şi tovarăşi de-ai mei, ce surâd şi acum ori de câte ori le vorbesc de sus numita comandă. Ei, pentru bunele lor motive, o găsesc tot atât de inutilă, ca pe lecţia de aport data unui cal de curse.
Cred însă, că as fi necomplect dacă nu v'aş spune, că toţi aceşti amici ai mei, fără excepţie, fac parte din clanul celora ce comsideră cânele de mare sport, drept animalul cel mai vătămător pentru un vânător serios.
Idealul prepelicar nu poate deci fi, decât: gri[onul-pointer, bracul setterizat, etc lista combinaţiilor imaginaţiei lor e prea lungiăl, s'o pot da in întregimea ei.
Ei au astfel de corcituri, şi daca bietele nu primesc niciun dresaj, e că în parte nici n'au nevoie de el.
Mai toţi aceşti tovarăşi patrupezi, caută la 15—20 de m sub puşcă, şi când se depărtează un metru mai mult stăpânii lor, îndată se înfurie, aruncând în ei toate sculele din geantă... la rigoare şi câte un cartuş de prepeliţă.
Dacă rănesc vreun fazan sau iepure, spuneţi şi dv. nu e păcat de Dumnezeu să-l lase să se ascundă în porum-biştea plină de mohor, fără să asmuţă cânele după el.
Dela început cred că aţi observat, că raţiunea lor, e raţiunea genţii.
Canele bietul chiar dacă primeşte câte o alică, aceasta e datoria lui, şi apoi un brăcuşor pointerizat, un grifonaş setterizat, e aşa de uşor de Înlocuit!
Prietenul Z. . . . are o bracă, care în fiecare toamnă şi primăvară fată câte-o duzină, !
Evident că în acest caz terenul de discuţie schimbându-se, totul gravitând în jurul rezultatului, noi putem aci încheia toată truda nonstră în propăşirea animalului de rasa, punând un mare şi definitiv punct.
Dar atunci le putem răspunde acestor confraţi, că fac o grosolană confuzie între sportul vânătoarei cu prepelicarul, şi acela al tirului în bătăi, de la picior, etc.
Rezervele de vânat sunt în acest caz locurile dorite, mult dorite de dânşi, unde cânele de aret — în acest caz — îşi pierde orice rol.
Cunoaştem locuri In Dobrogea, în Transilvania mai ales, unde cel mai desăvârşit prepelicar devine o corvoadă sau obiect decorativ, stolurile de fazani, ori potârnichi, putând fi urmărite cu ochii, şi ucise la picior.
Unde e vânat mult, atribuţiunile cânelui de aret încetează, el trebuie chemat la spate, sau in cel mai bun caz, să vâneze sub armă.
Dar încă odată, in articolele noastre chinologice şi cinofilice, e vorba de prepelicar privit ca animal de sport, şi nici de cum drept putruped bătăiaş, la nevoie câne de vizuina, sau copoi.
Cânele trebuie privit din punct de vedere al perfectăirii sportului şi regulelor lui, al rasei deci potrivite acestui scop, crescute în aceasta direcţie, cu foarte mari sacrificii de timp şi bani.
Cânele micului vânător poate fi la rigoare un copoi, un pudel sau spitz, dar toate acestea nu ne interesează.
In crescătoria mea, ce are 15 ani de muncă serioasă, n'am căutat să întroduc şi săi aleg, decât animale de mare influx nervos.
Incep dresajul sotterilor mei încă dela 3 luni, deci abia înţărcaţi. Două mâni bine înfipte în spinare, îi culcă la pământ, cu capul micuţ între labe, in faţa primei străchini de lapte ce o măinâncă in viaţă.
Patru cinci repetiri, de 4—5 ori cât mănâncă in zi, după două săptămâni, îi fac să priceapă de ce e vorba, şi unii din ei se culcă imediat ce vede sticla cu lapte. Ţintuiţi la pământ Ia început un minut, apoi 2, apoi 5, treptat-treptat, şi totdea-una odată cu comanda de Down (pronunţaţi daun), ce o rostim cu voce tare şi necăjită, ajungem la capătul lunii, cu o ascultare destul de bună.
Trebuie odată cu comanda Down, să ridicăm şi braţul drept în semn de ameninţare, ce se preschimbă în lovitură uşoară de şfichi do biciu, cu cei mai nesupuşi. Numai odată aceasta ce suntem perfect convinşi, că lecţia e bine ştiută!, de elevii toti.
Minutul de culcare trecut, un Hop îi învaţă repede ce înseamnă.
Pe cei ce stăruiesc să rămână culcaţi, o firimitură de carne repede îi trezeşte, şi-i ridică cu bucuroase gudurări de coadă.
Spaima la aceasta crudă vârstă, cu loviri prea dese sau tari, e o barbarie ce aduce repede un şoc nervos reflex, cu urmările cele mai dezastruoase.
Tot secretul acestei lecţii e marea perseverare în ea, la fiecare clipă a zilei, la masă, ca şi afară de mese, însă niciodată mai mult decât 8—9 ori.
După ce lecţia e învăţată în cameră in faţa strachinei, o reîncepeţi în curte. Dacă călţelul are 5—6 luni, veţi avea grije să aibă la gât o sfoară de 8—9 m. Unii în urma comenzii, dau fuga să se ascundă, mai cu seamă când e însoţită de lovitura de formă între spete, cu pleasna cravaşai, sfoara îi va aduce la picioarele stăpânului.
Incet-încet, şi pe măsură, ce vom fi mai siguri de câne, îi vom impune culcatul în momentele, care le bănuim mai sigure, că vom fi neascultaţi.
Aşa bunăoară la ieşirea din curte a cânelui, la prima fugă după o pisică, sau pui de găină. Pe stradă când se repede la vreun gard, să se hârjonească sau să se miroase cu un prieten, etc, etc.
Dacă lecţiile sunt toate la fel de banale, partea de artă, de inovaţie a dresorului, începe acolo unde e vorba să cunoască caracterul elevului, să deosebească timidul de impulsiv, sa găsească ocazia celei mai fericite lecţii, să mlădieze în fine dresajul caracterului. Concomitent cu alte lecţii, nu se va uita niciodată revenirile înapoi, mai cu seamă la acest down.
La 12 luni scos la câmp, — deci după 9 luni de reperire, fără popas a lecţiei — îl vom conduce pe mirişti de preferinţă rare, unde prepeliţa nu rabdă prea mult să i se calce coada. Ne vom feri de cloşti de cristei, şi orice fel de vânat ce fuge şoriceşte prin ierburi mari. E cea mai bună metodă săi avem cu vremea areturi scurte, şi la fiece clipă nesigure, forţate. Preferaţi dacă aveţi stoluri sigure: potârnichile. Ele intră în categoria vâna-tului ce se comporta cu francheţe, cu hotărâre în zbor, .cânele fiind mult mai puţin ispitit să greşească.
Dar iată după 5—6 ieşiri la câmp, pe setterul nostru declarat, luând primul său aret. Trupul întors, ochii atenţi, mătâsurile trupului în bătaia vântului, nările lui elastice dilatate ca lipitoriie şi sugând miresmele prepeliţei, adăpostite la umbra scaieţilor.
In nenaturala lui încordare, îi urmărim eu satisfacţie râsuflul adânc, ce-i ridică încet coastele ca pe nişte foale obosite.
In această clipă, primul lui gând e, ca la prima mişcare a pasălrii, s'o înfaşce. Cum cu siguranţă va da greş, aretul se va prelungi înir'o goană fantastică, până la orizont.
Aceasta fiind ştiut de mai înainte, vânătorul cu vorbe blânde se va apropia lângă elevul său, şi după ce va pune piciorul sau mâna pe cordea, va căuta să salte pasărea strigând apoi: DOWN! cu braţul ridicat, ameninţăltor.
Dacă elevul dv. e bine pus la punct, se va culca imediat, dar se şi poate întâmpla să uite sub afluxul sângelui, stăruitoarele lecţii, şi să încerce o săritură de leopard, apoi o goană.
Cum primele scoateri la vânat nu sunt permise fără o curea, sau în lipsă o frânghie lungă de 20—25 de metri, legată de zgardă cu o carabină solidă, şi terminată cu un inel de metal, obrăznicia e repede înfrânată.
După o coreţie, pe care pentru prima oară vă sfătuiesc foarte aspră, cu o cravaşe de piele moale, după 2—>3 încercări îşi va avea în cazuri normale rezultatele dorite, mai cu seamă dacă bătăii îi va urma imediata întoarcere acasă.
Bataia va fi aspră, fiindcă e presupus că prepeliearul ştie perfect această comandă, încă dela vârsta de 5 luni.
In cazul când se dresează doi câni, în aceiaişi şedinţă, unul din ei va fi încredinţat vizitiului şi legat eu curea, sau mai bine unui ajutor ce ne însoţeşte. Neascultătorul ce se încăpăţânează va fi pedepsit prin trimiterea imeliată la trăsură până la sfârşitul şedinţei. Nu se va face niciodată greşala, ca în aceiaşi lecţie, să deslegăm pe aceiaşi mirişte doi elevi de mare sânge, fie ei cât de bine dresaţi teoretic.
E destul să le sară un iepure şi toate lecţiile noastre sunt bâgato la coş.
Cânii sunt foarte geloşi, foarte nerăbdători, şi o prostie se prinde de 30 de ori mai repede decât un obicei bun, fiindcă nu trebuie uitat, că tot ce numim dresaj, e o invertire a instinctului câinesc, o luptă a omului cu natura animală ce la fiece slăbiciune a noastră, îşi recucereşte pământul furat.
A vâna cu doi căni e cu totul un alt dresaj, ce abia începe de la cânii deja formaţi, înainte.
Vă sfătuiesc, în special, ca lecţii ce mi-au dat bune rezultate, după fiece greşalâ culcarea la pământ: 5, 10, şi chiar 15 minute, legarea imediată la curea.
Cu animalele de pur sânge nu se poate ajunge — vă spun de mai înainte — la un solid şl perfect dresaj, decât cu condiţiunea, ca vânătorul să asculte intru totul recomandările noastre, şi în special, mai cu seamă dacă nu e un veteran în materie, să nu le combine cu idei personale sau cu diferite sugestii de la prieteni. Reţeta dresajului e, cred, ca şi a unei prăjituri, unde totul a fost demult inventat, perfecţionat, şi pus definitiv la punct de chinologi şi specialişti a ţărilor cu un serios trecut cinofilic.
Imaginaţia noastră nu face decât săi strice, sau să lungească, ceea ce a fost definitiv găsit.
Ca să creezi în materie de dresaj, trebuie să fii un Armstrong, ori Fralellini, trebuie din tată în fiu, să te fi născut printre generaţii de tot soiul de câni, sau nu acesta e desigur, cazul dv.
E oare acum nevoie cu ocazia acestei lecţii să fac apel la răbdarea dv., secretul oricărui definitiv dresaj?
De deosebirea ce trebuie de la început făcută între persoana dv. dresor şi tot dv. vânător, ce nu trebuiesc deloc confundate?
Mai e nevoie în legătură tot cu această lecţie de dresaj, să vă mai afirm alături de un Bellecroix, L. Rideft, Robbe etc, că nu e nevoie sâ-i ucizi vânat unui câne, spre a-l învăţa săi lucreze în cea mai desăvârşită perfecţie?
Patima prepelicarului e deplin satisfăcută cu găsirea potârnichii, sau sitarului, fără să mai fie nevoie să-l vadă căzând şi luat în gură.
Aportul îl surexcită, mărind în el pofta goanei şi a prinsului, mai cu seamăl în frageda lui vârstă, adică până la 3 ani. Tocmai fiindcă. prepelicarii englezi sunt prea aprinşi, ei le-au suprimat cu desăvârşire aportul, lâsându-l pe seama altor câni specializaţi întru acesta: retrivers-ii.
Aceştia din urmă în tot timpul, stau la picior. Piesa cade, la comandă aleargă şi o aduc din apa cea mai adâncă, sau spinii cei mai deşi.
E un risc să încaleci pe un cal fără frâu, după cum e un altul şi mai mare să vrei să formezi un prepelicar, fără a-l învăţa să se culce la comandă.
Nu începeţi prin a contrazice, încercaţi acest dresaj şi succesul cu cei mai îndărătnici câni, va rămâne tot al dv. şi mulţumirile nu le voi cere decât atunci.
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 742
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti

Re: O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Mesajde cosmin5555 pe 28 Noi 2019, 14:19

Foarte interesant, daca va rog frumos, mai puteti posta si alte lectii de acest gen pentru alte comenzi?
Sau putem gasi materialul bibliografic undeva?
cosmin5555
Nou membru
 
Mesaje: 59
Membru din: 24 Feb 2017, 10:40

Re: O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Mesajde blackcrotal pe 28 Noi 2019, 16:33

cosmin5555 scrie:Foarte interesant, daca va rog frumos, mai puteti posta si alte lectii de acest gen pentru alte comenzi?
Sau putem gasi materialul bibliografic undeva?

Salut cosmin5555
Acest articol , ca si toate celelalte articole existente in sectiunea "Revista Carpatii" sunt articole publicate in "Revista Carpatii ". Aceasta revista infiintata in anul 1931 si care a functionat in perioada 1931-1946 a luat fiinta la initiativa unui grup de vanatori si intelectuali romani sub conducerea lui Ionel Pop. In aceasta revista au publicat mari nume ai literaturii dar si stiintei romanesti din acele vremuri cum ar fi : Mihai Sadoveanu, Mihai Mosandrei, demostene Botez, Ion Creanga, Maior C. ROSETTI-BALĂNESCU, Prof. OSCAR IACOB, I. Agarbiceanu, Ionel Pop, Emil Racovitza, dar si autori straini Jack London si multi altii.
Eu nu fac altceva decat sa preiau din arhiva articole din aceasta revista, sa corectez eventualele greseli care au aparut in operatia initiala de scanare a colectiei revistei CARPATII si sa adaptez eventualele expresii care erau specifice anilor 1930 si sa le aduc la intelesul lor actual.
Cu regret deci, nu pot sa "lucrez" la comanda deoarece eu nu fac altceva decat sa postez aici selectiuni din revista Carpatii .
Pentru informatii suplimentare, iti propun sa citesti articolul din aceeasi sectiune "Revista CARPATII" pe care-l gasesti aici :
viewtopic.php?f=148&t=13776
Iti doresc lectura placuta,
Razvan
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 742
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti

Re: O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Mesajde Tragaciul pe 28 Noi 2019, 19:17

Mulțumim Răzvan!!
Tragaciul
Membru activ
 
Mesaje: 108
Membru din: 27 Noi 2017, 17:36

Re: O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Mesajde laurul pe 28 Noi 2019, 23:00

Multumiri pentru efort!
cal 12 /cal 16/ 223 / 30-06 / 9,3x62
Avatar utilizator
laurul
Veteran
 
Mesaje: 3000
Membru din: 27 Ian 2011, 12:05
Locaţie: Dupa vanat, oriunde!

Re: O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Mesajde pipabh pe 29 Noi 2019, 08:57

Multumim!
pipabh
Veteran
 
Mesaje: 1531
Membru din: 27 Oct 2012, 07:49

Re: O lectie fundamentala . . . DOWN! Mihai Mosandrei

Mesajde blackcrotal pe 29 Noi 2019, 18:34

Prieteni,
Cea mai mare bucurie a mea este atunci cand vad ca materialul ales sa-l "ridic" este citit de MULTI dintre voi.
VA ROG , postati ce vreti voi in legatura cu materialele postate, dar NU-MI mai multumiti ! Nu este meritul meu ca aceste materiale sunt superbe si numai ele merita aprecierea voastra.
Noi oamenii suntem efemeri in schimb actiunile noastre, daca merita, vor trezi interesul atat al contemporanilor nostri cat si a celor care vor urma.
In cazul nostru, meritul apartine exclusiv grupului de valori pe care Ionel Pop a reusit sa-i aduca in Revista Carpatii . Revista Carpatii a fost infiintata in 1931. Peste 1 an si 1 luna putem sa sarbatorim 90 ani de EXISTENTA a Revistei Carpatii pentru ca publicarea pe forum a acelor articole echivaleaza cu alti ani de viata.
Acum in http://www.vinatorul.ro copiem si postam materialele realizate de acei oameni care nu mai sunt de mult. Pana acum am reusit sa "ridic" aici poate 2 % -3 % din totalul de materiale existente in Carpatii.
Din pacate, dupa cum am mai scris si cu alte ocazii, PLANSELE, IMAGINILE, TABELELE si GRAFICELE care insotesc aceste texte nu am reusit sa le ridic deoarece Revista Carpatii a fost copiata prin scanare. Este bine ca s-a folosit un program de scanare care RECUNOASTE ( partial ) alfabetul asa ca am un format de tip text si-l pot, atunci cand este cazul "modela" .
In schimb planse, imagimi, tabele, grafice sunt copiate sub forma IMAGINE deci nu permite modelarea (asezare in pagina, marire, micsorare).
M-ar ajuta foarte mult daca ar sti cineva cum se pot face asemenea transformari.
De asemenea , ar fi foarte bine daca ar ajuta, cineva macar cu copierea unor materiale in format word, urmand ca eu sa fac corecturile si paginarea .
Forumul http://www.vinatorul.ro are foarte multi ani de cad "functioneaza" si un numar mare de cititori.
Cred ca in acest moment, in Romania nu exista , multe alte forumuri cu o "viata" atat de lunga si care sa adune un numar atat de mare de membri ACTIVI.
Sigur ca in timp oamenii mai pleaca, fie pe alte meleaguri sau chiar pe alte "terenuri de vanatoare" .
Dar va asigur ca daca FORUMUL continua cu discutii serioase, interesante si diverse ca pana acum este foarte posibil ca sa-l putem citi si peste alti 90 ani dupa ce buna parte din noi ne vom muta pe alte terenuri de vanatoare. Si sunt convins ca o parte din atractivitatea forumului se datoreaza si Revistei Carpatii.
In concluzie, multumirile le adresam in gand AUTORILOR materialelor iar daca NOI vrem sa ne simtim multumiti ar fi bine sa ne gandim cine POATE, ARE TIMP si PRICEPERE sa ajute sa ridicam mult mai multe materiale din Carpatii pe forumul http://www.vinatorul.ro
Cine doreste este rugat sa-mi trimita mesaj pe PRIVAT ca sa nu incarcam forumul cu mesaje neinteresate pentru cei mai multi dintre cititori .
Cu respect,
Razvan
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 742
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti


Înapoi la Revista Carpatii

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

Publicitate