Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 06 Dec 2022, 00:27

EXPOZIŢIA DE VÂNĂTOARE DIN BERLIN, 1937

Moderatori: biriuck, Alin3006

EXPOZIŢIA DE VÂNĂTOARE DIN BERLIN, 1937

Mesajde blackcrotal pe 23 Ian 2020, 18:39

JUDECATA UNUI GERMAN ASUPRA SECŢIEI ROMÂNIEI
DELA EXPOZIŢIA DE VÂNĂTOARE DIN BERLIN, 1937

de: WALDLÄUFER (Baronul v. Eickstedt)

Ca unul ce sunt un vechiu şi entuziast admirator al minunatelor terene de vânătoare din Transilvania, aş dori în calitatea mea de German, să schiţez impresiunea, pe care a făcut-o secţiunea românească din expoziţia din Berlin, nu numai asupra mea, ci — precum pot constata cu inima liniştită — şi asupra tuturor cunoscuţilor mei, cu care am avut ocaziune să discut.
Sunt iată 27 de ani, de când am avut ocaziunea să vizitez expoziţia internaţio-nală de vânătoare, care a fost organizată în Viena, cu ocaziunea jubileului bătrânului împărat Franz Iosef.
Plutea deasupra acestei prime expoziţii de vânătoare internaţională o vrajă cu totul nouă. Trofeele expuse erau orânduite în pavilioane mari, pompoase, aşe-zate în Praterul verde, din oraşul împărătesc de pe malul Dunărei albastre.
Prin această aşezare a ei, întreagă expoziţia primise un caracter de intimitate, atât de potrivit mediului şi atât de potrivit spiritului vienez.
Pe vremea aceea eram căpitan activ în armata germană. Manevrele se termina-seră în anul acela abea la sfârşitul lui Septemvrie, şi astfel nu am putut merge decât cu mare întârziere la muget în terenul de cerbi, pe care îl aveam pe vre-mea aceea în nordul Ungariei de atunci, azi teritor cehoslovac. Trecând prin Viena, m'a fascinat aşa mult expoziţia, încât am rămas acolo mai mult decât plănuiam, şi am întârziat mugetul. Cu toate că această întâmplare a însemnat pentru mine pierderea unui cerb bun, azi reprivind timpurile trecute, nu regret şi azi văd, că vizitarea acestei expoziţii a plătit mai mult decât încă un trofeu de cerb pe peretele casei mele.
Inainte cu vre-o zece ani, expoziţia internaţională de blănuri, numită „IPA" din Lipsea a organizat şi o secţiune de vânătoare. Multe lucruri frumoase s'au putut vedea şi la Lipsea, dar această expoziţie nici pe departe nu atingea înălţimea celeia din Viena.
In anul acesta a urmat Berlinul, şi trebue să recunoască oricine, că la Berlin a avut loc o „Olimpiadă a vânătoarei", un fel de continuare a Jocurilor olimpice din anul premergător.
Halele de expoziţie uriaşe, — mai ales impozanta parte de mijloc, de curând terminată şi în care se găsea „sala de onoare", — în faţa lor un teren larg, înconjurat de mulţimea stindardelor ţărilor exponente, — în mijlocul acestui teren, singură, majestoasă, statuia enormă întraurită, a unui cerb capital: dădeau cadrele vrednice pentru această expoziţie de vânătoare, asămănătoare căreia nu a mai fost niciodată, şi nu uşor se va putea organiza vre una în viitor. Comparând expoziţia aceasta cu cea din Viena, judecata e foarte uşoară: Viena a fost mai caldă, mai intimă, Berlinul a fost mai impozant, mai grandios!
Cu toate-că, incă înaintea deschiderei expoziţiei, am avut ocaziunea, ca însoţit de prietenii mei, — care ca membrii ai comitetului românesc munceau în interesul secţiunei Ţării lor la organizarea acesteia — să arunc o privire asupra trofeelor puternice, pe care le-a trimis România pentru a fi expuse, — totuşi, încordata mea aşteptare a fost mult surprinsă, am rămas adânc impresionat, când după deschiderea oficială, la 3 Noemvrie, în ziua Sfântului Hubertus, am intrat mai întâi în României.
In sala de onoare dominau departe peste celelalte, ţările carpatine, o imprejurare, care nu m-a surprins, cunoscând eu bine terenele de vânătoare de acolo. Iar între aceste ţări carpatine, România stătea fără nici o îndoială în fruntea tuturor, doar aceasta ţară cucerise 11 plachete de onoare pentru trofee de cerb,
11 plachete pentru coarne de capră neagră (record mondial), 13 plachete pentru căpriori, 2 plachete pentru colţi de mistreţi, 3 plachete pentru blane de urs brun (între care recordul mondial) şi câte 1 plachetă pentru lup şi râs.
Intre trofeele româneşti de cerb premiate (toate cele expuse au obţinut premii!), găsim cerbul al doilea şi al treilea mai bun în toată expoziţia.
Intre trofeele de căprior româneşti găsim de asemene a al doilea şi al trei­lea mai bun pe expoziţie (după părerea mea şi a altora, acesta din urmă a fost cel mai frumos şi mai nobil căprior în toată expoziţia!).
Intre coarnele de capră neagră ale României se găsea recordul mondial, apoi al treilea şi al patrălea mai bun corn din întreagă expoziţia.
Blanele de urs din România au luat locul I, III şi IV între nenumăratele expuse de diferite ţări. De aici putem constata o clasă cu totul superioară a trofeelor româneşti.
Această convingere câştigată în sala de onoare e întărită încă, din moment ce am intrat în secţiunea României, unde am primit şi un catalog special, foarte îngrijit şi frumos.
— „Sfinte Hubertus! E posibil, ca o singură ţară din Europa să cuprindă încă şi azi aşa mulţime de vânat străvechiu?" Iată exclamarea, care te copleşeşte intrând în raionul României. Stai şi te minunezi şi iar te minunezi, iar pe urmă faci bilanţul celor văzute:
Din cele 684 trofee expuse au fost premiate 350, deci 55%!
In această premiere se cuprind 42 plachete. Deci tot al 16-lea trofeu expus a obţinut plachetă!!
Apoi România a obţinut 118 premii prime, 117 premii al doilea şi 115 al treilea. Cade greu încă în cumpănă Împrejurarea, că toate aceste premii au fost în clasa internaţională şi că toate trofeele premiate au fost cucerite în deplină libertate, nici unul nu în teren împrejmuit.
Mie mi s'a părut, că spaţiul pus la dispoziţie, pentru trofeele româneşti a fost relativ prea mic, în comparaţie mult prea mic faţă de salele puse la dispoziţia altor ţări.
Sau doar era la mijloc numai o înşelare optică, în urma dimensiunilor excepţio-nale ale trofeelor româneşti, care umpleau tot locşorul?
Spre bucuria mea, se remarcau trofeele, pe care au avut norocul să le cucerească compatrioţii mei germani în munţii României.
Diorama cu lumea paserilor din Delta Dunării s'a prezentat într'adevăr foarte frumos.
Poate era mai bine, dacă vizitam secţiunea României după vizitarea celor ale Ungariei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, ca să las la urmă ceea ce e mai ales.
Dar de altă parte era uşor de înţeles, că pe mine m'a atras deîndată România, doar nu se pot uita până la moarte codrii de acolo, cu vânatul lor splendid, oricâte alte terene de vânătoare am călcat eu, German, prin alte părţi ale lumii!
Secţiunea Poloniei şi a Ungariei a prezentat multe lucruri bune, unele chiar excelente. Intre aceste din urmă însă se găseau foarte multe trofee provenind din terenuri care numai până la 1918 au aparţinut Ungariei.
O vorbă ca o sută:
România nu a putut fi bătută de nici o altă ţară!
Această judecată au făcut-o Germanii, care sunt pricepuţi în aprecierea lucru­rilor vânătoreşti, şi au trebuit să o facă şi reprezentanţii altor ţări — evident unii nu fără un sentiment de invidie.
Aş vrea sa indic aici părerea unui foarte bun şi pricepător vânător din Germania, părere, care mi-a sosit tocmai pe când scriam aceste rânduri.
El concretizează opinia sa referitoare la Vânătoarea din România în următoarele vorbe: „Dacă ai văzut trofeele de cerb atât de grozave şi celelalte trofee trimise de România la expoziţia internaţională din Berlin, trebue să îţi spui:
- Cel ce vrea să vâneze în străinătate, nu se poate gândi decât numai la Românial.
Cred, că acest expert vânător a spus o vorbă adevărată!
Pentru România a fost o deosebită onoare să se plaseze în fruntea tuturor ţărilor europene în temeiul cifrelor indicate mai sus. Aşa, după cum cu un an mai înainte Germania a fost învingătoare a în jocurile olimpice prin mulţimea premiilor, pe care le-a cucerit, — tot asemenea România are tot dreptul să reclame pentru sine acest titlu în urma expoziţiei de vânătoare!
Vânătorimea din România poate să fie cu drept cuvânt mândră pentru acest succes deplin!
Ca un admirator al terenurilor de vânătoare ale României, îi strig acestei ţări, din tot sufletul meu, salutul vânătoresc german:
Waidmannsheil!
Razvan
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 742
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti

Re: EXPOZIŢIA DE VÂNĂTOARE DIN BERLIN, 1937

Mesajde vpetrisor pe 31 Ian 2020, 10:05

Un articol ce a starnit putina valva la momentul respectiv.
vpetrisor
Nou membru
 
Mesaje: 26
Membru din: 29 Dec 2009, 21:21

Re: EXPOZIŢIA DE VÂNĂTOARE DIN BERLIN, 1937

Mesajde blackcrotal pe 31 Ian 2020, 23:22

vpetrisor scrie:Un articol ce a starnit putina valva la momentul respectiv.

Buna seara,
VPetrisor va rog puteti sa detaliati afirmatia dvs de mai sus ?
La ce fel de "valva" te referi ?
Multumesc,
Razvan
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 742
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti

Re: EXPOZIŢIA DE VÂNĂTOARE DIN BERLIN, 1937

Mesajde vpetrisor pe 01 Feb 2020, 13:04

CÂTEV A CUVINTE ÎN LEGĂTURĂ CU PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA EXPOZIŢIA INTERNAŢIONALĂ DE VÂNĂTOARE
DIN BERLIN, NOEMVRIE 1937 ,. rev Carpatii Nr 2-3 /1938 de: GH. NEDICI

" Principalul în judecarea rezultatelor unei expoziţii internaţionale, este premiul de onoare ce eventual se acordă unei ţări, atât pentru chipul cum s'a prezentat în general la expoziţie, cât şi pentru că a fost formal recunoscută ca fiind prima dintre toate
ţările expozante din toate punctele de vedere. In cazul de faţă un număr de (18 dintre ţările participante au primit câte un premiu de onoar e din partea instituţiunilolor de Stat şi a înaltelor personaje ale Reichului, dar fără să se fi făcut o clasificare oficială un astfel de premiu nu s'a acordat în mod ofi. I cial. Dar în mod oficios — quasi I — oficial — Polonia a primit o atare distincţiune — şi acesta pentru că a fost recunoscută ca fiind prima dintre toate ţările fapt ce reese dintr'o scrisoare a administraţiei Expozijiei din Rerlin, adresată cu titlu informativ unui specialist german în materie de vânătoare, prieten al scriitorului acestor rânduri."

Raspunsul dl EMIL WITTING - ÎNVĂŢĂMINTE DE TRAS DE LA EXPOZIŢI A D E VÂNĂTOARE DIN BERLIN rev Carpatii Nr 4 /1938

Raspunsul dl Dr. ISRONIM STOHITA rev Carpatii Nr 5-6 /1938 .
vpetrisor
Nou membru
 
Mesaje: 26
Membru din: 29 Dec 2009, 21:21

Re: EXPOZIŢIA DE VÂNĂTOARE DIN BERLIN, 1937

Mesajde blackcrotal pe 01 Feb 2020, 15:24

vpetrisor scrie:CÂTEV A CUVINTE ÎN LEGĂTURĂ CU PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA EXPOZIŢIA INTERNAŢIONALĂ DE VÂNĂTOARE
DIN BERLIN, NOEMVRIE 1937 ,. rev Carpatii Nr 2-3 /1938 de: GH. NEDICI

" Principalul în judecarea rezultatelor unei expoziţii internaţionale, este premiul de onoare ce eventual se acordă unei ţări, atât pentru chipul cum s'a prezentat în general la expoziţie, cât şi pentru că a fost formal recunoscută ca fiind prima dintre toate ţările expozante din toate punctele de vedere. In cazul de faţă un număr de (18 dintre ţările participante au primit câte un premiu de onoar e din partea instituţiunilolor de Stat şi a înaltelor personaje ale Reichului, dar fără să se fi făcut o clasificare oficială un astfel de premiu nu s'a acordat în mod ofi. I cial. Dar în mod oficios — quasi I — oficial — Polonia a primit o atare distincţiune — şi acesta pentru că a fost recunoscută ca fiind prima dintre toate ţările fapt ce reese dintr'o scrisoare a administraţiei Expozijiei din Rerlin, adresată cu titlu informativ unui specialist german în materie de vânătoare, prieten al scriitorului acestor rânduri."

Raspunsul dl EMIL WITTING - ÎNVĂŢĂMINTE DE TRAS DE LA EXPOZIŢI A D E VÂNĂTOARE DIN BERLIN rev Carpatii Nr 4 /1938

Raspunsul dl Dr. ISRONIM STOHITA rev Carpatii Nr 5-6 /1938 .

Da VPetrisor ai dreptate si marturisesc ca nu am apucat sa citesc articolul din 1938 . Dar sa nu uitam ca:
1. Dl. Emil Witing publica acest articol in 1938 foarte posibil ca un " raspuns " la articolul publicat tot in Carpatii in 1937 de catre un german respectiv : WALDLÄUFER (Baronul v. Eickstedt)
2. Atat dl. Witting cat si WALDLÄUFER (Baronul v. Eickstedt) au precizat ca NU s-a realizat un clasament OFICIAL al participantilor la Expozitie si ca in mod quasi I — oficial ....
3. In schimb atunci cand WALDLÄUFER (Baronul v. Eickstedt) face un recesamnt al medaliilor primie de ROMANIA spune ca din exponatele romaniai 55 % ( un procentaj important dupa parerea mea) au fost premiate
De ce diferenta atat de mare intre parerea unui cetatean german si cele scrise de un roman ?
Nu stiu nimic oficial si ceea ce-mi trece in primul moment prin minte este ca dezbinarea, ura, invidia, intoleranta, sunt trasaturi de caracter care pot sa explice atat cele intamplate de mult prea multe ori in societatea romaneasca.
Scuzatii va rog divagarea excesiva pe un subiect frumos.
Daca sunteti de acord, asi vrea sa rog un MODERATOR sa stearga ultimeme 4 postari si sa lasam NUMAI articolul original din Carpatii .
Multumesc mult
Nu stergem.
Il lăsăm ptr ca sunt parerile vremii.
Razvan
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 742
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti


Înapoi la Revista Carpatii

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 11 vizitatori

Publicitate