Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 06 Dec 2022, 00:31

LA CARTUŞE PROASTE Lt..Col. SCHWEIDER-SNYDER ROLAND

Moderatori: biriuck, Alin3006

LA CARTUŞE PROASTE Lt..Col. SCHWEIDER-SNYDER ROLAND

Mesajde blackcrotal pe 05 Mar 2020, 17:35

LA „CARTUŞE PROASTE"
de: Lt..Col. SCHWEIDER-SNYDER ROLAND
ianuarie 1938


In „Carpaţii". Nr. 11 din XI. 1937, pag. 305, vedem publicat articolul D-lui Lt.-Col. Rosetti-Bălănescu: "Cartuşe proaste", în care se pun câteva probleme destul de grave, peste care nu putem trece cu tăcere, având în vedere persoana şi personalitatea autorului.
Ab ovo, este bine de ştiut, că autorul este un mult apreciat prieten al meu şi situaţia aceasta de prietenie, tot ab ovo, trebue să excludă o eventuală im­presie, că aici începe o polemizare fără sfârşit.
In primul rând, dl. autor — prea discret, — evită să spună despre produsele căror uzine este vorba. Comerţul nostru se aprovizionează în primul rând din Germania. Acolo sunt două fabrici mari de cartuşe, produsele cărora le cunosc de aproape, întrebuinţându-le de pesta 37 de ani.
Aceste uzine ar fi:
1. Deutsche Waffen- und Munitionswerke A. G.Karlsruhe-Baden;
2. Rhein.-Westfälische Sprengstoff A. G.N ü r n b e r g .
Mai sunt şi alte uzine, produsele cărora nu, le cunosc.
Produsele acestor două uzine au o reputaţie mondială şi în consecinţă sunt concurenţii temuţi ai industriilor respective din America şi din Anglia.
Calitatea produselor a creat situaţia aceasta.
Producţia acestor uzine se bazează pe export.
Din cantităţile enorme produse, vânătorii din Germania consumă o cantitate — procentual luat, — foarte mică.
Situaţia aceasta, prin urmare, exclude presupunerea, că pentru ţara lor se face o marfă superioară, iar pentru export una de o calitate discutabilă.
Acest procedeu ar avea consecinţa inevitabilă că, pe piaţa mondială ar începe să sune clopotul morţilor pentru marfa lor.
Produsele uzinei austriaco Hirtenberg şi a celei cehoslovacă G. Roth Bratislava (Pressburg), le cunosc în legătură cu armele Mannlicher-Schönauer Cal. 6.5—8—9.5 m m . şi n-am găsit nimic de reproşat, referitor la ele.
I. Referitor la cazul D-lor Dr. I. P. şi Dr. I. S. aş avea de obiectat:
Este de recomandat, că vânătorul, fiind ajutat de un armurier priceput şi perfect cunoscător al materiei, înaintea începerei sezonului de vânătoare, să procedeze la controlul armei. Adică, armurierul să controleze starea şi funcţio­narea armei, să denicheleze forajul, să strângă şuruburile eventual slăbite, iar pe urmă la poligon să controleze cum trage arma .
Bine înţeles, trăgând cu arma răzimată pe masa special construită pentru acest scop; — înainte fără lunetă şi dacă treaba merge bine, atunci cu lunetă, monta- rea căreia trebue să fie în starea cea mai perfectă.
Pentru a putea să facă constatări, armurierul trebue să fie un perfect cunoscă-tor şi al mecanismului lunetei.
2. Cartuşele trebue să fie din acelaş lot de fabricaţie.
Şi astfel se nasc următoarele întrebări:
a) Au fost cartuşele luate din acelaş lot de fabricaţie?
b) De care fabricaţie au fost?
c) Au fost cartuşe luate din un anumit stoc păstrat, saü au fost purtate în buzu-nare şi astfel expuse la influenţele transpirărei corpului, sau, fiind păstrate într'o cartuşieră, la influenţele umezelei pielei şi a materialelor cu care pielea a fost tăbăcită (Gerbsäuren)?
d) In timpul iernei unde au fost păstrate cartuşele şi expusa la temperatură? Este de ştiut, că temperatura localului, scăzut sub 0° C. are o influenţă defavorabilă asupra muniţiei, întrebări, la cari numai Domnii Dr. I. P. şi Dr. I. S. ar putea să răspundă şi prin urmare contribui la clarificarea cazului.
II. Referitor la cazul cartuşelor 6.5X57 R. este de observat:
- Uzinele producătoare de arme şi de muniţii de comun acord au fixat minimumul şi maximumul dimensiunilor pe care trebue să le aibă, forajul ţevei şi locaşul cartuşului astfel că, un cartuş dimensionat maximal a toleranţei, mai trebuie să intre fără nici-o dificultate în locaşul minimal dimensionat.
Prin urmare , trebuese controlate dimensiunile cartuşelor „rele".
Trebue luat un model al locaşului cu sulfur turnat în locaş, iar modelul pe urmă măsurat, dacă corespunde dimensiunea locaşului toleranţei între maximum şi minimum?
In caz afirmativ, cartuşele „rele" în adevăr sunt „rele", iar la caz contrar bune şi vina o are fabricantul armei. Numai astfel procedând se poate constata, unde este buba!
Nasc următoarele întrebări:
a) S'a făcut acest control?
b) Cartuşele „rele" au acelaş model de glonţ sau au un glonţ mai lung?
Este bine de ştiut, că cartuşele 6.5X57 R. de fabricaţia B. W . S. au proiectile de 10 grame, lungi de 30 mm., de 8.2 grame, lungi de 26 mm. şi de 6 grame, lungi de 22 mm. — Şi locaşul glonţului a r e dimensiuni potrivite proiectilului. — Dacă are dimensiuni pentru proiectilul de 22 mm., atunci nu poate sa încapă un cartuş cu proiectile lungii de 26 sau 30 mm.
Dar este chiar bine că nu poate intra, deoarece proiectilul lung n-ar avea drumul liber necesar (freier'Flug) până la ghinturi si în consecinţă s'ar mări enorm şi necalculabil presiunea gazelor la arderea pulberei, şi ar putea săi aibă ca consecinţă aproape sigură, cel puţin dilatarea (umflarea, înelarea) ţevei,
dacă nu spargerea.
Prin urmare, ar trebui scos iarăşi un model al locaşului cu sulfur, şi măsurat, precum măsurate şi cartuşele, pentru a putea face o constatare obiectivă.
I. I.I. Referitor la cartuşele 8 X 5 7 1 . E., cu tub crăpat la gură (gât).
Tubul este presat, trecând prin vre-o 20 de procedeuri, din o rotulă (Scheibe) de alamă. Procedeul provoacă inevitabil încordări în materialul tubului, defa-vorabil influenţând rezistenţa şi elasticitatea tubului. Pentru neutralizarea aces­tor încordări (Spannungen) ale materialului, tubul trece prin-un procedeu termic.
Crapătura tubului la gură (gât) reprezintă un defect indiscutabil, provenit din cauza materialului sau din cauza greşelilor de fabricaţie (mai ales din cauza procedeului termic). Astfel de cartuşe sunt de refuzat, deoarece la arderea pulberei poate să provoace şi crepături de altă natură, dând naştere la accidente.
Pentru a păstra obiectivitatea, amintesc, că gâtul tubului poate să crape şi atunci, dacă cartuşele au fost păstrate un timp lung la o temperatură sub 0° C.
Nasc întrebările:
1. Produsele ale cărei uzini sunt cartuşele?
2. Cât timp şi unde, la care temperatură expuse au fost păstrate cartuşele?
3. S'au trimis cartuşele pentru constatare uzinei care le-a făcut sau unuia din
institutele Berlin-Wannsee sau Neumannswalde?
Sunt perfect de acord cu Dl. Col. Rosetti, şi cred, că tare ar fi de dorit, ca fabrica română de cartuşe de vânătoare să facă şi cartuşe de glonţ.
Dar naşte întrebarea — din punct de vedere a rentabilităţii, — dacă consumul în ţară şi un eventual export spre ţările vecine ne admite acest lucru?
La noi în ţară se întrebuinţează cam 17—25 de modele diferite de cartuşe. Vom avea la dispoziţie pulberile necesare?
Şi mai perfect de acord sunt cu ilustrul autor, că ar trebui să avem un institut de încercare â la Berlin-Wannsee şi Neumannswalde.
Ideea aceasta am lansat-o, am propagat-o începând din anul 1922, — până la data de azi, fără nici un rezultat.
Cele două institute germane, singure pe lumea aceasta, aproximativ rotundă, nu sunt ale Statului german, ci au fost înfiinţate din mijloacele proprii ale vânătorilor germani.
S'ar putea gândi la aşa ceva şi la noi? Epidemia în acest sezon de vânătoare a puştilor de alice crăpate, deblocate, explodate, umflate, eventual va contribui în sens favorabil pentru realizarea visului nostru comun.
Pulberea „Perfect" pusă în comerţ de către C. A. M., este o marcă renumită germană, de o valoare egală cu tot renumita pulberea Rottweil, Hasloch, etc. Cartuşul german Perfect-Walswerk este un cartuş de un renume mondial.
Cartuşele noastre „2 şi 3 Stele", — produsele fabricei române de, cartuşe de vânătoare, — sunt calitativ egale cu cele germane. Am avut de făcut expertize la o serie de arme de alice.
Accidentele au survenit din cauza cartuşelor fără pricepere încărcate de parti-culari, adică vânătorii şi furnizorii şi „producătorii de cartuşe"
Numai un singur caz îmi este recunoscut, unde a crăpat o armă în urma unui cartuş al F . R. de C. de V. — In acest caz am reuşit să constat, că materialul ţevei a fost ars în urma sudărei ţevilor.
Astfel de accidente pot să se întâmple întotdeauna şi cu cele mai renumite cartuşele ale lumei. Nu există pe lume o fabrica de arme, care a r putea garanta, că produsul lor nu va crăpa niciodată, dar şi mai puţin ar putea să se laude că n'a crăpat nici o armă făcută de ea.
Cartuşele produse de o fabrică cu ajutorul maşinilor de precizie şi lucrătorilor specializaţi nu vor produce explodarea unei arme construită din materiale corespunzătoare, ireproşabil executată.
Epidemia sezonului a fost de mine semnalată tocmai în paginile revistei „Carpaţii, Nr. 6, din 15 Iun. 1937, pag. 163.
V- a exista şi mai departe, — până când autorităţile respective nu o vor stăvili, adică nu se vor lua măsuri că, numai oamenii de meserie, brevetaţi, au voe să fabrice cartuşe cu ajutorul maşinilor de precizie, serviţi de muncitori speciali­zaţi. Până atunci se va mai găsi păr de cal, etc, etc. şi alte corpuri străine, chiar explozibile periculoase — procurate pe căi misterioase şi amestecate în pulbere „pentru a o ieftini", —• pe care desigur că nu C. A. M. l'a mixat în pulbere.
De altfel, analiza pulberei o putem face şi la noi în ţară, la pirotehnia şi pulberăria armatei.
Este ştiut, că prin C. A. M. amatorii pot să comande toate felurile de pulbere existente, făcând o comandă fixă.
Tot aşa de bine şi este de înţeles, că C. A. M.-ul nu poate să ţină în depozitele lui toate aceste pulberi la dispoziţia unor eventuali amatori ocazionali.
Spargerea — exploadarea — ţevei a basculei la arme de alice este totdeauna efectului presiunei prea mari a gazelor, care este produsă prin întrebuinţarea cartuşelor prea tare încărcate, sau prin întrebuinţarea unei pulberi prea ofensive. Arderea pulberei, adică transformarea ei în gaze se poate manifesta şi sub forma de detonaţiune, adică toată cantitatea încărcăturei să se transforme deodată în gaze, ca şi dinamita, ecrazita sau alte explozibile, întrebuinţate pentru distrugeri, spargere de p i a t r ă în cariere etc.
Motivele detonărei — în arme de foc — aproape niciodată nu se pot constata cu precizie; dar ar fi: autodescompunerea pulberei; pulberea prea uscată; o presare prea tare a pulberei cu ocazia încărcărei cartuşelor, prin ceeace pulberea devine sfărâmată, granulele pierzând forma lor originală; amestecarea diferitelor feluri de pulberi; capsa preatare încărcată, care produce o ardere instantanee, adică detonarea. Detonarea are ca efect spargerea locaşului cartuşului, deblocarea sistemului de închidere, eventual şi spar­-
gerea basculei respectiv a închizătorului.
Prin urmare unde avem acest caz din urmă, el a fost provocat prin detonarea încărcăturei.
Inelarea, umflarea ţevei, — vorbesc despre cele de alice. — poate să aibă ca motive: chokul este prea exagerat; conul spre chok este prea accentuat; bura a fost prea tare.
Alicele brusc oprite în conul resp. prin conul ţevei, provoacă inelarea ţevei.
N- am vorbit despre spargerea sau inelarea, umflarea ţevei, provocată prin corpuri străine, intrate în canalul ţevei.
Zăpadă, pământ intrat în gura ţevei, provoacă inelarea, umflarea, spargerea acestei regiuni. Când corpurile străine au intrat mai adânc în ţeava, atunci produc acelaş fenomen în regiunea, unde ele au oprit pasajul liber al alicelor.
Când însă bascula, închizătorul, locaşul cartuşului sunt sparte, etc, e t c , ca motiv există numai detonarea.
Despre pulberile de vânătoare este de ştiut, că avem trei categorii:
I. Pulberi cu baza de nitroceluloză. Sunt foarte puţin sensibile la influenţele atmosferice, adică umiditate, temperatur ă etc. La ardere produc o presiune relativ mică. Permit stăpânirea vitezei de ardere, până la ardere progresivă. Pot să aibă forma de lamele sau de granule.
Pulberile de alice cunoscute la noi: Bottweil (lamelat), pulberea franceză T. (lamelat), pulberea Perfect (granulat), fac p a r t e din categoria aceasta.
Culoarea; lor poate să fie variabilă şi nu este un semn de recunoaştere pentru calitatea lor.
II. Pulberi cu baza de nitroceluloză-nitroglycerină. Un singur fel de pulbere de alice există de categoria aceasta şi anume pulb. austriacă Nr.. I. Calităţile şi proprietăţile categoriei acesteia sunt în general corespunzătoare celora din cat. I.; sunt însă mai puţin brisânte; au o temperatură mai mare la ardere, prin urmare, produc erosiuni a materialelor ţevilor.
III. Mischpulver (Bulknitrocompound), nu sunt gelatinate. Au forma de granule. Au o densitate cubică mică, prin urmare la încărcare nu trebuesc cântărite, ci pot fi măsurate . Sunt foarte influenţabile prin influenţele atmosferica (umiditatea, temperatura). Se prăfuesc uşor, prin urmare pot deveni foarte brisante, producând la ardere presiuni variabile, foarte mari.
Din categoria aceasta fac p a r t e de ex.: pulberile Schultze de fabricaţie engleză şi germană ; pulberile Fasan, g e r m a n .
O categorie intermediară al acestor grupe sunt cele semiconcentrate, având proprietăţile grupului III. Din categoria aceasta face parte — cunoscută la noi, — pulberea engleză E. C. Nr. 3.
Calitatea, starea de întreţinere, a pulberei WalsrodePerfect C. A.M., poate să fie constatată la noi în ţară, trimiţând probe spre analiză la pirotehnia armatei. Aceasta instituţie a Statului de primul rang să fie folosită şi la cazuri de accidente ete., unde este vorba despre o pulbere suspectă, suspectată , eventual chiar falsificată. Adică falsificată — pentru a o eftini — prin amestecarea altor explosibile, caracterul cărora schimbă total caracterul pulberei curată, nefalsificată.
Cunosc u n caz din p r a x a mea. S'a procurat o cantitate de pulbere rusească, s'a spălat pulberea cu scopul a o degrafita. Pe urmă pulberea a fost uscată lângă sobă. Pentru a mări vivacitatea, adică a produce brisanţa necesară pulbe­rei, pulberea bine uscată a fost măcinată. Efectul dorit a fost realizat. Pulberea a devenit într'adevăr brisantă, arzând instantaneu, detonând şi spărgând câteva perechi de ţevi.
Se poate că mai există şi astăzi astfel de fabricanţi de puberi, cari. puţin lăudabil, caută să ieftinească pulberea.
Prin urmare , trebue luată calea arăta ă de mine : o constatare prin pirotehnia armatei. Cred, ca C. A. M. va, ieşi bine cu pulberea Walsrode-Perfect, dar vom fi şi lămuriţi, pe bază solidă, asupra motivelor misterioase ale epidemiei de spargere a armelor de alice.
Totuşi accentuez, că nu există pe lumea aceasta o fabrică de pulbere şi de cartuşe, care s'ar putea lăuda, că cu produsele lor nu s'a spart nici-o armă.—-Tot aşa de puţin o fabrică de arme, care ar putea să se laude că nici una din fabricatele lor n'a spart.
Acest pericol este redus p â n ă la minimum posibil prin legile ţărilor producătoare de arme (Franţa, Belgia, Anglia, Germania), care prevăd o probă de rezistenţă obligatorie în una din atelierele Statului. — La fabricarea pulberei şi la fabricarea cartuşelor, fiecare loc de fabricaţie fiind controlat (Franţa, Belgia, Anglia, Germania), referitor la presiunea produsă la ardere, — controlul fiind executat de specialişti cu ajutorul aparatelor speciale.
Reiese logic, că şi la noi trebuie astfel procedat şi nu orişicine poate să facă cartuşe, producând un pericol imens în contul consumatorului.

* * *
N. R. — Distinsul nostru prieten, Dl. Lt.-Col. C. Rosetti-Bălânescu poate va da lămuririle şi răspunsul său in ceeace priveşte cazul păţit de D-sa. După ce neplăcerile — să le spun aşa — cu cartuşul 8X60 Magnum, şi apoi 6.50X57 R., le-am avut eu, îmi permit să arăt modesta mea părere, de om care trag multişor din armia cu glonţ, fără însă a fi expert în balistică şi în materia construirei armelor şi a muniţiilor. .
A) Cartuşul 8X60 Magnum. — Aveam, pe când s'a întâmplat pricina, un stoc de 60 cartuşe, (din u n u l de 100 cât comandasem cu doi ani mai înainte), pachetate în trei cutii originale, de câta 20 bucăţi. Cutiile închise din fabrică. Deci cutia cu „cartuşe rele" era din o serie de 5 cutii, comandate, livrate, primite deodată.
In cei doi ani anteriori, trăgând la ţintă şi în vânat vreo 40 cartuşe cu aceiaş armă şi din acelaş stoc, am avut cele mai excelente rezultate. Perfect mulţumiţi.
Cartuşele le ţin într'un sertar al panopliei, în camera mea de lucru; deci nu au fost expuse nici o clipă nici umezelei, nici unei temperaturi scăzute subt 0° C. la cazul, pe care l-am povestit prietenului Rosetti, şi pe care el a avut bunătatea să-l relateze, am constatat, că cartuşele dintr'o asemenea cutie dădeau un tir scandalos. La 100 metrii diferinţă de deplasare de la cartuş la cartuş de 1—1,5 metri, şi mai bine! Am tras şezând, cu arma răzimată pe o masă, subt armă cu o perină făcută din mantale. Am tras, cu grije, mai întâi eu, apoi prietenul Ieronim Stoichiţia — cunoscut ca excelent trăgator — cu aceleaşi mizerabile rezultate. Am crezut, că arma o fi decalibrată (era curăţită perfect de armurierul Ráthonyi).
Pe urmă , imediat am tras amândoi cu cartuşe din o altă cutie: Tir foarte precis. Si tot bine a tras arma şi cu cartuşele din ultima cutie, precum şi din un stoc procurat mai târziu.
Concluzia meal e una logică, cred: Arma nu e de vină.
Celelalte cartuşe, — păstrate în acelaş fel şi acelaş loc — sunt perfecte. O singură cutie a dat tir prost. Deci: cartuşele acestei cutii erau de fapt „cartuşe proaste".
B) Cartuşul 6.5X57 R. — Toate cartuşele primite în acelaş lot, deodată cu arma livrată de fabrica Simson. Toate cartuşele păstrate în acelaş loc, ca cele 8X60 Magnum de mai sus. Toate cartuşele cu glonţ de 6 gr., 22 m m . Arma e una excelentă, lucrată cu mare îngrijire. Se întâmplă, că luând cartuşe din aceiaş cutie originală, închisă la fabrică, cu unele închide arma (basculantă), cu altele n u închide orice ai face, cu altele închide numai da ă o forţezi.
Şi aici avem un factor constant: arma . Locaşul armei, evident, rămâne acelaş. In urmare — zic eu — sau toate cartuşele intră, sau nu intră bine nici unul. Deci, trebue să existe o deosebire de dimensiune — în lungime sau în grosi­mea marginei (Rând) — între cartuş şi cartuş. O altă explicaţie logică nu găsesc. Şi astfel ajung tot la concluzia „cartuşelor proaste".
De sigur, această constatare e una deprimantă, şi aş fi prea bucuros dacă mi-s'ar şterge prin argumentele mai tari ale altora sentimentul foarte prost al lipsei de perfectă încredere faţă de cartuşul pe care îl am în armă, când o ridic aceasta asupra unui cerb mult căutat, sau chiar a unei sălbătăciuni cara mai are şi năravul să atace .. .
Ştiu cât de perfecţionată e industria germană pentru fabricaţia muniţiilor de vânătoare. Şi ştiu. că nu ne sunt accesibile cartuşe cu glonţ mai bune decât cele germane, chiar dacă ar exista. Tocmai din acest motiv m'am alarmat şi aş vrea să mă liniştească alte argumente sau — şi mai bine — experienţa bună din viitor.
(Nu descopăr aici fabrica de la care provin cartuşele. E una dintre cele două amintite de Dl. B. Sch.-S.)
(Ionel Pop)
Razvan
blackcrotal
Veteran
 
Mesaje: 742
Membru din: 30 Dec 2013, 07:55
Locaţie: Bucuresti

Înapoi la Revista Carpatii

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 11 vizitatori

Publicitate