Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 19 Mar 2024, 08:25

Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Moderator: biriuck

Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde dtdpuu pe 03 Mar 2022, 17:44

Vinatoare pe teren public -2021

Daca e sa fim intrebati de ce vinam, multe raspunsuri vor fi probabil asemanatoare…dar si diferite, fiecare avem particularitatile noastre si lucrurile care ne atrag. Pentu mine vinatoarea este aventura perfecta, sint in padure, e liniste, e natura, sint cu gindurile mele…dar e si pregatire de echipament, e si calatorie, e si o multime de cunostinte si o acumulare care nu se termina niciodata, e si exercitiu fizic (daca vrei sa fie), e si tehnlogie, e si o emotie si o confruntare. In fiecare an caut aceste lucruri…si de notat…daca nu dobor nimic pentru mine tot o aventura este. Este o vorba aici in USA “cea mai proasta zi de vinatoare e mai buna decit o zi la birou”...chiar asa este.

Vinatoarea in Michigan, “oraseni” versus “tarani”

Intre 15 si 30 Noiembrie este sezonul de capra (white tail) in Michigan, date pe care toti vinatorii din Michigan o asteapta cu anticipatia unui sejur “all inclusiv” in Bahamas. Aici in Michigan se poate vina si pe teren public si pe teren privat ( evident cu aprobarea proprietarului) sezonul fiind acelasi. Desi o mare parte din vinatori vineaza pe teren privat (al lor sau al prietenilor, ca mine anul trecut, de fapt si anul acesta intr-o alta perioada), multi, vineaza pe teren public. In Fig. 1 tot ce este in verde si roz sint terenuri publice de vinatoare in Michigan

Imagine
Fig. 1. Terenuri publice de vinatoare

In total sint peste 137593 de hectare de teren disponibile vinatorilor…..adica o imensitate si asta intr-un singur stat (judet in analogia romaneasca). Aceste terenuri sint in administratia statului (diferita de administratia federala care este la nivel national) si deci statul Michigan isi stabileste regulamentul pentru propriile restrictii (tipuri de licente, sezoane, specii..etc.)....dar oricum ai intoarce-o este foarte foarte mult teren de vinatoare in Michigan.

In Michigan si in general in USA, vinatoarea este foarte raspindita ca si sport national (desi si aici numarul vinatorilor scade anual), insa este in principal raspindita la populatia rurala si “blue colar”, mai mult decit la populatia urbana. In mediul rural insa, pentru multi este aproape o …religie. Copiii cresc cu parinti vinatori, merg impreuna ca ei sa vineze, chiar si cu sotiile..care la rindul lor unele vineaza, e un prilej de a fi in padure, de a fi alaturi de prieteni copii, rude. Se pragatesc tot anul pentru sezon (de unde si anticipatia lui), adica cerceteaza zone, discuta cu prietenii, isi planifica, etc.…si dupa sezon, de la Craciun pina la Pasti..isi impartasesc istorii, si …bucate pentru cei norocosi. E chiar o modalitate de a cistiga respectul, mai ales intre baiteii tineri care cresc in a fi adulti. Multi dintre ei vineza cu echipamentele mostenite in a doua sau a treia generatie, un lever action in 30-30, in timp ce unii cumpara un bolt mai nou, si sint interesati de echipament…dar echipamentul nu e principalul atu sau scop…vinatoare si rezultatul este dovada finala finala de respect si satisfactie. Ca urmare toti devin foarte buni in a cunosate vinatul din zonele in care isi duc viata cotidiana. Ajung sa stie foarte obiceiurile caprelor in vecinatea lor. E o cultura rurala de vinatoare cu totul aparate decit cea urbana cu care sintem noi obisnuiti. Ii putem numi red-necks, hillbilly de fapt sint “cowboy” moderni care si in ziua de astazi cunosc natura de mici si o trateaza cu respect. Dupa cum zic, o cultura aparte si sinf foarte mindri de aceasta cultura aparte, fara a fi insa aroganti. Personal imi place sa fiu intre ei si odata ce ii intelegi, si le areti o poza cu capra doborita, incepi sa te apropii de ei, chiar daca intotdeuna vei fi un orasean pentru ei.

Pentru noi cei de la “oras” e greu de competionat cu vinatorii locanici, rurali, pentru ca stiu mult mult mai bine zona si vinatul local. Ei stiu drumurile si caile de acces ale vinatului, orele la care ies si apoi revin caprele, zonele in care se hranesc…etc. si aceste lucruri se schimba de la an la an. E destul sa isi mute capra culcusul 500m mai incolo pentru ca sa schimbat ceva in ecosystem si toate caile eii de access si zonele de hrana pot fi diferite. Aceste lucuri nu le inveti decit daca iesi in teren des si observi, de unde si avantajul daca esti localnic.

Pentru mine, teoretic am mii de hectare de vinatoare…dar practic “caut acul in carul cu fin”. Nu pot fi in fiecare weekend la 3 ore in nord sa umblu prin padure 2 zile…si de fapt de unde sa incep? Sigur in privinta cunoasterii amanuntite a unei zone si obieciurilor vinatoresti nu am nici o sansa fata de localnici. Trebuie sa im fructific atuurile mele, adica pot sa acoper sute de km de padure si sint dispus (chiar caut) sa trag la distante mai mari decit vinatorul obisnuit. Asadar de 3-4 ori pe an imi iau cite un weekend, sau chiar 3 zile si conduc sute de km de drumuri forestiere, drumuri 4x4 si insemn locurile cu abundenta de capre. Cu cit e mai greu de ajuns, cu cit e mai inaccesibil drumul, cu atit mai bine. Am un 4x4 bine echipat, si il folosesc la maxim (e plin de “cicatrici”). De asemenea am cu mine fierastrau, troliu si lopeti de degajare a traseului. Asadar daca eu ajung greu intr-un loc, sper ca marea majoritate nu ajung deloc, si renunta Fig. 2.

Imagine
Imagine

Fig. 2….explorari…

Pregatirea

In sfirsit se apropie deschiderea sezonolui, cea mai mare parte a planificarilor si pregatirilor s-a petrecut de fapt tot anul acum e doar finalizarea. Atunci cind mergi 4 zile in pustietate cu gindul de a ajunge in locuri dificile pe timp de toamn/iarna, pregatirea este altfel decit atunci te pornesti la o plimbare in parc. In timp mi-am facut un proces, si o lista de lucruri pe care le iau, dar in mare pregatirea consta in a:
Transform masina din masina de famile in “camper” (Fig. 3 si Fig.4)
Pregatit pentru “neprevazute” (Fig. 5)
Selectat si incarcat echipamentul de vinatoare

Imagine
Fig. 2…in configuratia de familie

Imagine
Fig. 3….gata de aventura- camper

Atunci cind merg la vinatoare pot sta 2-4 zile in padure, timp in care nu dorm la hotel. Prefer sa fiu in padure, sa dorm in padure….mai trisez si merg si maninc la un McDonalds (vacanta nu se pune la pune dieta, e voie :-) ). Daca e sa camp, in opinia mea dormitul in masina e ideal, nu pierzi vremea cu cortul, nu te ploua, ninge sau bate vintul. Ai mai multa protectie…dar de cald…e tot asa de frig ca si afara. Asadar e nevoie de echipament de dormit adecvat.

De asemenea am cu mine un arzator si vesela de camping, masa si scaun, mincare/apa pentru citeva zile…dar si mai important CAFEA :-). Nimic excesiv, dar suficient cit pentru confort.

Pregatirea pentru “neprevazut” poate fi cit vrei sa fie de laborioasa…insa personal masina este plina de scule, piese de schimb, fringhii de tractat, scripeti, cabluri, starter, extinctor, trusa de prim ajotor, benzina de rezerva..etc…. Inclusiv lopata si fierastraul sint cu mine permanent. .
Imagine
Fig.5 Incarcata pentru aventura.

Un accesoriu insa care e prezent doar in aventuri este portbagajul din cupla de remorcare. Acest portbagaj este extrem de util. Pe linga destiantia lui principala, adica carat lucruri, este extrem de util in padure ca …masa improvizata (facut cafea, gatir, pregatit sculele inainte de a pleca in teren, carat lemne de foc, spatiu temporar de depozitare ca sa nu lasi lucuri pe pamint in noroi sau zapada…etc.)

Imagine
Fig. 6 ….Troliul- “prietenul la nevoie se cunoaste”

Un echipament foarte util care m-a scos de multe ori din necaz…sau nesabuinta cum vrei sa ii spui, este troliul. Troliul meu, nu este montat permanent insa fara el nu plec niciodata in salbaticie. Troluiul se monteaza in cupla de remorcare din fata si aceast sistem “mobil” are avantajul ca pot sa il mut in spate daca trebuie sa trag din spate. S-a intimplat ca a fost mai usor sa ma “eliberez” tractind din spate. Troliul in padure nu foloseste doar la tractarea masinii, ci si la eliberarea traseului. Adeseori sint copaci cazuti pe traseu, si chiar si taiati, e greu sa ii muti manual, troliul si scripetii ajuta la degajare


Echipamentul de vinatoare are multe aspecte (arme, echipamente suport, haine, bocanci..etc.) si majoritatea ne-am facut un sistem si o lista cu ce luam in teren. In cazul meu pentru ca plec pe mai mult timp si sint singur, imi iau si trusa de scule pentru arme Fig. 7 si vergeaua de curatat
Imagine
Fig. 7 Trusa de scule pentru arme.

Cu ce am in trusa de scule pot sa fac aproape orice reparatie la arma in teren, si cu vergeau pot debloca teava daca se intimpla sa cada in noroi sau sa fie cumva obstructionata.

De asemenea nu merg la vinatoare (sau in teren dealtfel) fara un pistol. Scopul este de a avea o arma de mina pentru lovitura de gratie….daca trebuie. L-am folosit doar odata, la un mistret impuscat de un coleg….dar nu se stie niciodata.
Imagine
Fig. 8. Smith Wesson - 380 ACP

DE NOTAT ca nu doar eu m-am pregatit ci si soacra-mea :-). De vreo doua saptamini se uita la retete de capra pe internet si deschide fel de fel de conversatii cu noi de genul “Oare v-ar place…...etc??.”. Hmmm…mai e cineva in familie care anticipeaza si face presiuni…. INSA …hmm, daca nu vin acasa cu capra??


Primele zile

In sfirsit dupa pregatire si anticipatie a venit sezonul. Sezonul s-a deschis luni pe 15 Noiembrie, si eu am planuit sa plec simbata in ideea de a cerceta zona simbata si duminica.

Din pacate am plecat tirziu simbata si dupa 3 ore de condus, am ajuns seara in zona. Tot am am facut un tur prin padure sa vad macar daca drumurile sint practicabile. Erau, si totul parea in regula in privinta condusului, nu aveam nevoie de troliu pe traseu si nici macar nu era nevoie sa desumflu cauciucurile (smecherie practica offroad ca sa cistigi tractiune). Asadar mi-am cautat un loc de dormit in padure, dar cu semnal de celular, am vorbit acasa, si am adormit dupa ce m-am uitat la vreo citeva youtube videos.

M-am trezit la “primul zimbet” al zilei, si, asa cum a prezis “d-shoara Google” de la meteo, pe covorasul de iarba s-a asternut o “prafuiala” de zapada Fig. 7


Imagine
Fig. 7 O zapda "timida".

Am dat drumul la masina sa incalzesc inauntru, nu voiam sa ies din sacul de dormit caldut in 0 C si sa trebuiasca sa ma imbrac pe frig. M-am trezit tirziu, nu mai aveam timp de cafea, asa ca m-am imbracat urgent si am pornit spre zonele marcate din primavara. Dupa cca 20 km de asfalt am intrat din nou in padure Fig. 8.

Imagine
Fig. 8 "Canion de copaci"

Era prima zona marcata care incepea cu un “canion de copaci”, un” drum marginit de ambele parti de padure relativ deasa si inalta, urmat de o poiana cu pilcuri razlete de pomi si tufe. Aveam sa vizitez aceasta poiana si mai tirziu. Acum, dimineata, de cum am intrat in poina, doua caprea mi-au taiat calea. Uraaaa…..caprele “marcate in primavara” sint inca aici. Aceasta zona in primavara fusese abundenta in capre, era “Poiana Caprelor”, am vazut zeci de capre in diferite locuri in poiana. Plin de sperante am continuat sa conduc prin poiana dar din pacate nu am mai vazut nici o capra. Mi-a ramas totusi speranta ca inca sint capre in “Poiana Caprelor”.

Am mai batut si alte zone, fara mare success, pina s-a facut amiaza. Padurea incepea a se umple de camionete si masini de teren, ca doar a doua zi se deschidea sezonul. Am flendurit padurile pina dupa amiaz si mi s-a facut foame, am fugit in “sat” sa iau dieta vinatorilor rurali - McDonalds…la vinatoare e voie, chiar se cere.


Am mers apoi la o alta zona marcata. Aceasta este o sectiune de padure defrisata si lastarish, marginita de padure matura si care in mijloc avea un teren in restaurare adica o zona nivelata cu buldozerul , o “pajiste protejata” de a intra cu masina pe ea. Am parcat in punctul cel mai inalt , de unde aveam un cimp de vedere de cca 180 grade cu distante cuprinse intre 0.5 si 1.5km. Adica ditamai tarlaua Fig. 9A, 9B.



Imagine
Fig.9 A


Imagine
Fig 9 B

In fata mea se intindea toata zona defrisata si impinzita de crengi cazute si lastaris. La vreo 500m vedeam zona protejata, nivelata. Era o tarla dreptunghiulara de cca 200m x 150m, marginite de o biuta de pamant de cca 8 metri inaltime, care fara indoiala este rezultatul nivelarii cu buldozerul a acestei zona.

Am stat o vreme afara si apoi in masina la observatie. La un moment dat o capra razleata a traversat zona defrisata, dar speranta mea era ca dupa masa tirziu, pe inserate o sa vad activitate sustinuta de traversat de la o padure la alta, dar mai ales speram sa vad capre la pascut in zona protejata. Speranta mea a dat roade, pe la 16:00 au inceput sa apara o capra in zona protejata si pina pe la 16:30 s-a umplut. Erau peste 15 capre in zona protejata si pasteau linistite, abia puteam sa imi stapinesc bucuria..mai ca rideam de unul singur cu binoclul la ochi.

Ce era mai important, din toti ortacii care cutreierau padurile in jurul meu, nu vedeam pe nimeni la observatie. Paream a fi singurul care urmeaream aceasta zona. Si era oarecum explicabil, pentru ca intreaga zona era deschia, in partea cu padurea defrisata puteai observa, dar nu puteai trage din cuza lastarisului si a nuielelor crescute din trunchiurile taiate. In zona protejata de jos, nu aveai unde te camufla decit pe laturile ei, asadar orice lovitura ar fi fost de cel putin 150m, adica o lovitura atipica pentru majoritatea vinatorilor (se trage cam sub 50m, mai ales cu lever action, care sint armele cele mai comune in mediul rural). Si daca pui o capra jos zona defrishata, sau in zona protejata, trebuia carata cca 200m pina la camioneta, majoritatea nu sint dispushi sa tiriie o capra, sau sa o care in spate pe asa distanta. Alternativa este sa te apropii cu camioneta dupa ce ai rapus capra, dar ca sa te apropii trebuia sa bagi masina printr-un amalgam de lastarish, trunchiuri si crengi cazute, in teren moale si inzapezit. Trebuia sa ai un 4x4 pregatita pentru asta si sa nu iti fie mila ca o zgirii si freci de crengi, tufe si spini. DAR pentru siguranta ca voi avea aceasta zona doar pentru mine, m-am hotarit sa petrec noaptea la marginea zonei protejata.

Asadar, dupa ce s-a lasat intunericul, am parcat masina in zona protejata la in spatlee biutei de pamin Fig. 10. Oricine ar fi venit pe singurul drum de acces, imi vedea masina, si facea cale intoarsa. O regula nescrisa este ca daca un vinator este la pinda intr-o zona, nu dublezi, nu e safe si nici etic, deci faci cale intoarsa si cauti alt loc.

Imagine
Fig. 10 Pinda dimienata

Inainte de a intra in sacul de dormit, mi-am pregatit lucrurile pentru a doua zi, urma sa ninga nopatea si mare parte din dimineata. Asadar mi-am pregatit cele 7 (sapte) starturi de haine in ordinea in care urma sa le imbrac, am pregatit arma, o gustare rece pentru dimineata, apoi am incalizit masina la maximum, am oprit motorul si m-am “bagat in pat in pijama” si cu cagula pe fatza. Mi-am luat in sacul de dormit telefonul si bateria de rezerva sa nu se raceasca peste noapte…si dupa vreo doua youtube, am adormit cu speranta ca miine dimineata va fi plin de capre pe teren.

M-am trezit inainte de a suna ceasul, dar am motzait in sacul de dormit.Ningea, era frig in masina, in jur de -2 C, dar in sac era caldutz si “pufos”. Cu cca o ora inainte de a se crapa de ziua, am iesit din sac si am inceput sa ma imbrac. Totul era rece, cele 7 straturi de haine, ciorapii, bocancii, pina si power barul de gustare era mai tare. Apa din sticle nu era inca inghetata…dar era rece. Cu mare anevoie m-am imbract in scaunul soferului, nu am deschis usa si nu am pornit motorul ca sa nu fac zgomot. Mi-a luat 45 de minute, am imbucat din power bar si cit am putut de “in shoapta” am iesit din masina cu rucsacul intr-o mina si arma in cealalta. Am apropiat usa la masina fara a o inchide complet si m-am pornit de-a lungul biutei pina la locul in care stiam ca pot urca pe malul abrut.

Cu toate hainele pe mine eram o “matrioshca ruseasca”, mergind fara sa vad pe unde calc. Nu numai ca vizibilitatea era scazuta pe intunerec, dar cu toate hainele si hanoracul de vinatoare nu vdeam unde pun piciorul. Terenul era accidentat, plin de gropi, crengi, burieni si….ca sa fie si mai dificil, era acoperit de zapada. Am parcurs 100m in vreo 5 minute care mi s-au parut o vesnicie..si cind am escaladat malul abrut al biutei…tot am reusit sa cad….ins in final am ajuns pe virful alb al biutei Fig.10.

M-am culcat pe burta pe creasta biutei si am asteptat. Pamintul era rece si inzapezit, ningea peste mine, dar nu imi era frig, eram suficient de infasurat in straturi “tehnice” termoizolante si impermeabile. Incet incet s-a facut ziua de tot. Vedem toata “pajistea” alba din fata pina la liziera padurii si in dreapta-fata vedeam toata zona de padure defrisata. Practic aveam o linie de tragere de pina la 500m cu o deschidere ungiulara de vreo 160 grade. Speram ca multimea de capre care le-am vazut in seara precedenta vor veni din nou sa manince.

Dupa vreo 30 de minute am auzit focuri in jurul meu in padure. Poc-poc-poc apoi la intervale de vreo 10-20 minute poc-poc in alta parte. Aha…deci au inceput sa umble, sa speram ca vor aparea si pe pajiste…dar inca niciuna nu se incumeta. Incet incet pe ninsoarea linistita gindul a inceput sa imi alunece: “oare ce e pe acasa”, “care e ce mai devreme amintire pe care o am de cind eram copil”, “cum a fost prima zi de scoala, in careu”, “cum taia bunicul porcul cind eram mic”...intre timp scanam cu ochii, pajistea, padurea…dar nu mai era neaparat gindul la vinat. Pur si simplu eram intins pe zapada ningea si gindul imi aluneca la amintiri pe care nu stiam ca le mai am…era liniste deplina, in jurul meu nu mai tragea nimeni. Am stat asa aproape 2 ore si la un moment dat am realizat ca nu mai am sanse de vinat dimineata.

M-am hotarit sa incerc si alte zone, cutreierind cu masina, asadar m-am ridicat si scuturat de zapada, am coborit biuta si am facut calre intoarsa spre masina. Acum ca era ziua drumul la masina a fost mult mai usor, si nici nu trebuia sa pasesc in liniste. Masina era acoperita de zapada Fig. 11.
Imagine
Fig. 11 Zapada de dimineata


Ajuns in masina am dat drumul la motor…eram inghetat si nu mi-am dat seama sus pe biuta. Dupa ce m-am incalzit am pornit la cutreierat padurile in sperante ca voi surprinde o capra in tranzitie.

Padurea arata altfel decit ieri, ear mult mai mai “ninsa” Fig. 12.
Imagine
Fig. 12 Padurea-a doua zi

Am mers din nou in “Poiana Caprelor” in speranta voi vedea capre. Poiana era acum ninsa si alba. Fig. 13

Imagine
Fig. 13 Poiana Caprelor

Conduceam “la pas” pe drumul ce inconjura poiana si la fiecare 200-300m era cite o camioneta parcata, ba chiar 2-3. Era plin de “ortaci” la pinda…hmm slabe sanse aveam. Si..si..si totusi, am continuat sa dau ocolul poienii si la un moment dat speranta si strategia mi-a fost rasplatita.

Intre doua pilcuri de pomi am zarit doua caprea care traversau poiana alene. Erau la vreo 150m de mine..dar m-au vazut si ele si s-au oprit. Am pus mina pe arma si am coborit din masina, caprele inca se uitau la mine. Cred ca sint obisnuite cu masinile. Pina sa imi gasesc o pozitie de tragere, caprele au inceput din nou sa mearga la pas. Au disparut dupa un pilc de copaci. Mi-am facut planul sa le interceptez la urmatoarea de deshidere si am luat-o usor la fuga. Imi simteam pulsul ..in palme, venea in valuri caldute si imi repetam in gind pasii tragerii si sa nu ma pripesc. Pozitia de tragere era proasta…ca intotdeauna la vinatoare nimic nu e perfect, eram in ingenunchiat si abia vedeam culoarul de tragere . Cind m-am asezat in genunchi au aparut si caprele, m-au vazut si ele. In loc sa zaboveasca citeva secunde sa se uite la mine….au luat-o la fuga in salturi mari….SI DUSE AU FOST. Uff…dar a meritat adrenalina si speranta dupa 2 ore in culcat pe pamint.

M-am intors la masina si am condus km dupa km, zone dupa zone. M-am intilnit cu alte masini, alti vinatori, am schimbat cite o vorba. Am mai vazut o capra la departare…dar nu puteam trage, avea soseaua in spate.

La un moment dat am vazut un pilc de curcani…pe care “i-am notat” pentru primavara :-) Fig. 12

Imagine
Fig. 12 Curcani salbatici

M-am hotarit sa merg sa maninc si alimentez. Fiind in mijlocul pustietatii de unul singur, alimentez cit de des vin inapoi “in sat”, nu se stie niciodata.

Dupa masa am cercetat multe alte zone, am condus zeci de hectare, dar cu acelasi rezultat, am vazut pe ici colo o naluca de capra, fara sansa de foc, in schimb o multime de vinatoari. Cred ca puteai face un mic partid cu toti vinatorii din zona :-).

Dar, stiam eu ce stiam…hihi….in “pajistea protejata” a fost “cantina caprelor” ieri. Asadar cu sperante mari, am renuntat la a bate halaripu’ prin paduri si m-am parcat devreme la adapostul biutei in “pajistea protejata”.

Dupa masa am inceput pinda relativ devreme, asezat linga foishorul cu pompe. Mi-am masurat toate distantele si am luat repere pentru distantele de tragere, 100m, 150m, 200m si in final 220m pe diagonala pasjistii Fig 13.
Imagine
Fig. 13 Pinda seara

Aveam cel putin o ora daca nu chiar doua pina sa apara caprele “la popota”. Zapada aproape ca se topise, era innorat si se imbinau din cind 3 picaturi de ploaie cu 2 stelute de lapovitza si cite o adiere de vint. Eram din nou in tacerea padurii, adirea vintul, zapda din brazde, in compania unei gaite razlete care conversa cu alta. Un tablou care te indeamna sa stai incremenit si sa uiti de ce esti acolo, sa te gindesti si sa filozofezi…. pe cit este de complicat tot universul nostru personal…pe atit de putin conteza in schema globala si atemporala a lucrurilor. Incepi sa te gindesti ce e cu adevarat important, ce conteaza de fapt si…daca poti lasa ceva peste timp dupa tine.

Dupa cca 1.5 ore de zabovit incremenit, mi-au alungat gindurile 2 focuri in dreapta mea, poate erau la cca 0.5-1 km de mine, greu de estimat. Mai erau cca 45 de minute de lumina. Dupa citeva minute alte focuri ceva mai departe in stinga. Nu dupa mult timp am zarit o naluca printre “zabrelele trunchurilor din liziera padurii”. A fugit in stinga si apoi a incremenit brusc, apoi s-a intors in dreapta cca 50-60m si ma asteptam sa urmeze o “pilnie de luminis” ce dadea in padure. Am mutat siguranta pe foc si cu ochii focalizati pe luminishul ce ieasia in padure incercam sa descifrez fiecare umbra care nu era la locul ei. Am asteptat, si am asteptat, numarind in gind ca sa imi reduc turatia la compresor…naluca s-a risipit undeva nevazuta si nestiuta.

DAR stai, din partea opusa, cca 50 de grade, am vazut o coada alba fluturind printre nuielele de linga padure, un “tampon de vata” care salta grabita peste lastarisul din stinga padurii. Am schimbat directia de tragere inspre “tamponul de vata” care brazda stufarishul…dar fara curaj de a se arata pe de-a intregul.

Hmm….poate pozitia mea nu e buna, poate ca m-au vazut, desi am stat nemiscat, scanind doar cu ochii intinderea din fata mea. M-am mutat mai jos, sa imi schimb peisajul din spatele meu.

Dupa alte cca 15 minute am mai vazut 2 capre concurind la olimpiada de 2 km garduri. In tot acest timp, padure pocnea din cind cind, intotdeuna mai mult de un foc. “Ortacii” trageu la tot ce misca.

Si am inteles ce se intimpla, “hunting pressure”, adica presiunea vinatorilor, tipic la deschiderea sezonlui. Caprele din zona era”ingrozite”, intr-o miscare si derutare perpetua, nu le mai pasa, de hrana, inmultire si “casa”, nu conta decit instinctul pregnant de aparare si fuga din calea omului, dar unde fugeau erau alti dusmani..si altii..si altii. Caprele doar brazdau hectarele de padure in continua miscare si stress.

Nu aveam absolut nici o sansa sa le vad in pajiste, duse au fost orice obiceiuri si rutine normale, caprele traiau pshohza “fugi sau mori”. M-am ridicat din pinda, am mers la masina si am plecat direct spre autostrada. In drum spre casa, m-am gindit la ce am invatat si ce puteam sa fac.

Nu vreau sa competionez cu multuimi de vinatori si sa disputam un picior de capra vinat la intimplare, nu mai e vinatore ci ambuscada. Sansele sint mici si aleatoare. Mi-am facut planul sa ma intorc peste o saptamina, dar nu in weekend ci…martea. Ortacii care au avut noroc sa vineze in prima zi si-au acoperit cota, cine nu, o sa stea pina in zilele urmatoare, daca nu reusesc vor veni in weekendul umator, pentru ca putina lume poate sa isi ia concediu o saptamina intreaga doar pentru vinatoare. Si daca nu vineaza in wekend poate vor sta si luni…ca isi mai strecoara o zi libera. DAR martea urmatoare sansele sint ca o mare parte din vinatori sa isi fi acoperit cota, ori sa le fi expirat zilele libre. Dupa cum am spus majoritatea sint “blue colar”, concediul e pretios, nu il iau chiar cind vor. Pentru mine insa lucrurile sint diferite, atita vreme cit am semnal de celular sint la servici si oamenii cu care lucrez oricum sint raspinditi in mai toata lumea. Asadar, concediul nu e foarte relevant.

Vind pe autostrada m-am gindit la vinatoarea care tocmai am incheiat-o. “M-am pierdut” 3 zile in padure, m-a nins, m-a plouat, m-a batut vintul, am trait emotii, sperante si regresuri, am fost provocat si rabdarea mi-a fost pusa la incercare, am trait ceva ce oamenii pesterilor au simtit acum mii de ani, am imbinat pamintul, aerul, padurea cu tehnlogia, mintea si sufletul. Asadar in aceptiunea mea a fost o vinatoare reusita….faptul ca nu vinat cu o capra…eh.. doar un detaliu si un motiv sa vin din nou. Totushi…, trebuie sa ii spun soacrei “sa ia oala de pe foc”, oricum nu sint chiar ginerele favorit…DAR hihi…altul n-are :-).


A doua incercare

Am ajuns acasa luni seara, impacat si vesel ca am fost in padure ia acum ii vad pe ai mei. Nu mi-am descarcat masina la venire, am lasat-o pregatita pentru urmatoarea iesire. Saptamina a trecut obisnuit, a trecut si weekendul urmator si a venit…martea sperantelor. Am plecat mai tirziu de cit am intentionat, dar am ajuns suficient de devreme pentru o mica cercetare a “Poienii Caprelor”. Diferenta majora fata de lunea trecuta cind am plecat din zona, acum nu era aproape nimeni in padure, nici o comioneta, nici un vinator in ditamai poiana. In final am vazut un singur ortac, rezemat statea la pinda pe un drum de acces, pe un scaun pliant linga un ATV, si pe genunchi avea un lever action.

Asadar strategia mea de a elimina competitia parea sa dea roade. Am condus inspre locul meu de pinda, “pajistea protejata” fara sa mai intilnesc vreo urma de “carbinier”. Acum padurea era relativ goala “de vinatori”. Intrebarea era, oare caprele stiau asta?

Am parcat in padurea defrisata ca si la prima observatie, de data asta nu am condus pina la pajistea protejata. Am mers pe jos prin toata partea de padure defrisata, “o plasa deasa” de crengi cazute, trunchiuri taiate, buruieni noroi gropi si teren accidentat. Pina si caprele paseau cu grija in “tesatura” aceasta. Am sperat ca pot sta la pinda in aceasta padure defrisata. Din pacate lastarisul de nuiele proaspat crescute, desi era rar, era suficient de inalt sa imi blocheze linia de trgere.

Asadar am mers pe jos prin intrage padure defrisata si a-am asezat din nou in pinda la marginea pasjistii protejata Fig. 14.
Imagine
Fig. 14 Pinda sera - a doua incercare

De data asta pe marginea unui sant inalt, dar tot linga foishorul cu pompe. In fata mi se intindea din nou intreaga pasjiste protejata Fig. 15. Zapada era apropate topita de acum o saptamina, am masurat din nou distantele si reperele..asa ca sa re-iteram.
Imagine
Fig. 15 Pajistea protejata




In drepta aveam coasta de padure defrisata, si aveam vizibilitate si linie de tragere la cca 400-500m, Fig. 16
Imagine
Fig. 16 Padurea defrisata si partea dreapta a pasjistii

In stinga aveam foishorul cu pompe si biuta artificiala de pamint de pe care am vinat acum mai bine de o saptamina, Fig. 17
Imagine
Fig. 17 Foishourl cu pompe, capatul biutei si pajistea

M-am asezat pe marginea santului, eram complet ascuns de eventualele capre din pajistea sau de cele ce puteau aprea din padure. Asadar am asezat arma, pe iarba si m-am “asternut in asteptare”, Fig. 18

Imagine
Fig. 18 In pinda

Ca de obicei am venit devreme cu 1-2 ore, inainte de “timpul sperantei”. Am stat relativ nemiscat, scanind doar cu ochii terenurile din jurul meu. Pozitia era relativ incomoda si stateam oarecum incordat pe malul abrut, pe care alunecam incetisor la vale. Trebuie sa ma “corectez” din cind in cind ca sa ma sustin sa nu alunec. Orele au trecut si m-am pierdut din nou in ginduri chiar daca o parte din creier “continua sa parcurga terenul din jurul meu”.


Cu cca 40-50 de minute inainte de amurg, pe diagonala padurii, a aparut o naluca. N-am vazut-o cind a venit, n-am vazut-o pe unde a venit, a iesit din pamint si statea incremenita la liziera padurii. M-am uitat bine..nu nu era un trunchi, un lemn sau un tufis, era o capra. Am verificat prin luneta, era chiar un tap, dar coarnele erau mici, nu conteaza. Am verificat inca odata caderea la 200m…desi o stiam pe de rost. Erau de fapt 220m, masurati dinainte, dar nu era diferenta mare. Oare sa astept sa intre in pajiste? Oare sa astept sa vina si altele? Oare va intra in pajiste, sau inca isi aminteste “psihoza” de acum o saptamina. Tapul a pus capul in pamint si a inceput sa manince. Nu dadea semne ca ar vrea sa intre in pajiste sau ca ar fi stresat sau speriat (Fig. 19)
Imagine
Fig. 19 Tap la coltul pajistii

Nu vinez pentru trofeu, poate nici macar pentru carne, ci pentru valurile de singe pe care le simti pina in amprentele degetelor, pentru confruntarea dintre minte, suflet si natura si tehnologie, pentru pompa care acum si-a dublat turatia pistoanelor. Asadar m-am hotarit sa trag.

Am mutat siguranta pe foc, si apoi m-am focalizat pe liniuta de 2 MOA. Am verificat ca e sigur liniuta de 2 MOA pe reticul. Am “subliniat” umarul tapului cu liniuta de 2 MOA de pe reticul, am facut pauza de respiratie si m-am concentrat sa fiu cit pot de inert chiar daca eram intepenit de o parte, ma durea glezna si pompa era turata. Am mingiat prima cursa tragaciului, am ajuns la prag…si am apasat butonul de “start”. A bubuit pajistea, padurea, si am pierdut linuta de 2 MOA. Dupa ce am re-adus luneta la ochi am vazut ca tzapul disparuse, liziera padurii era la fel de muta ca si acum un minut, natura era la fel de indiferenta si imensa ca inainte….si totushi…si totushi, intre bubuitura si “zdruncinatura” armei, dupa ce Nosler s-a repezit spre tzapul nestiutor, AM APUCAT sa vad naluca prabusindu-se. Nu am visat, nu m-am inselat, s-a prabusit.

Ma uitam insistent prin luneta sa vad daca misca, daca se ridica…daca …ceva. Insa nu puteam sa il vad, un trunchi de copac imi bloca vedera…dar s-a prabusit stiu sigur. Am stat asa vreo 20 de minute. Nautura era in continuare tacuta si indiferenta, doar eu si padurea aveam un secret pe care nu il stia altcineva - un rapus un tzap.

Am sperat ca in timpul de asteptare, in padurea tacuta poate vor aparea alte capre, mai aveam o autorizatie de ciuta la mine. Totusi dupa 20 de minute am zis ca sint multumit si pot sa ma intorc acasa la ai mei seara. Acum o saptamina asteptasem 3 zile acest moment… si acum s-a intimplat intr-o seara. M-am ridicat usor, mi-am cules arma si rucsacul si am dat sa plec.

Cu coada ochiului am vazut in stinga mea alte doua naluci, doua ciute. Erau la cca 160 m si tocumai s-au aratat de dupa biuta de pamint. M-am asezat brusc, dar in tacere, din nou pe marginea santului. Cu grija am lasat rucsacul sa alunece pe marginea sansului si l-am sprijinit intr-un ciot sa nu se rostogoleasca. Am ridicat arma si capul, pe creasta santului ca un submarin care isi ridica periscopul, speram ca ciutele sa fie unde le-am surprins, speram sa nu ma fi vazut.

Imagine
Fig. 20 Capra la celalalt colt al pajistii

Mai era doar una la marginea pajistii, cea mai mare (Fig. 20). Cealalta se mutase vreo 20 metri mai incolo in stufaris. Cea ramasa la marginea pajistii protejate si adulmeca pericole cu nasul in vint. Am asteptat, nu m-a vazut, nu m-a simtit. Mi-am mutat arma in pozitie de tragere si am armat din nou. Am dezactivat siguranta si am dat sa ochesc. Ciuta intre timp s-a intors cu spatele la mine. Imi arata fundul si partea dreapta intr-un unghi de cca 30 de grade. E ok o sa trag si asa, am gasit liniuta de 1 MOA pe reticol si am pus-o pe torace, ochind spre “umarul opus imaginar”. Am mingiat tragaciul dar ….n-am apuca sa trag. Ciuta s-a aplecat sa pasca, capul sucit in partea opusa mie. Acum unde sa ochesc? Nu puteam ochi sus inspre umar, capra statea aplecata cu fundul la mine si vedeam destul de putin din umar. Asta este, o sa ochesc mai jos, o lovitura transversala prin torace si sa speram ca ajung la plexul brahial din partea opusa cum statea cu capul si gitul aplecat. Daca nu ating plexul brahial cle putin o sa fie o lovitura transversala prin plamini. Fratele geaman de la Nosler a plecat cu o bubuitura seaca, a ajuns la capra care a tisnit ca un trasnet inspre padure prin lastaris. Au tisnit amindoua, le vedeam “tampoanele de vata” saltind deaspra tufusiurilor.

La un moment dat nu mai eram sigur daca vedeam un “tampon alb” sau doua, ….ca mai apoi sa nu mai vad niciunul. Am stat vreo citeva “veshnicii de minute”, seara ma alunga sa ma ridic si sa iau urma de singe…Dar oare exista urma…dar oare am lovit? Da am lovit, ciuta a marcat focul…dar totusi cit de prost am lovit, oare am ochit bine???

Alungat de cortina serii m-am ridicat si am pornit spre locul loviturii. Nu am vazut urma de singe.. deja era seara, insa stiam incotro au fugit. Am intrat mai adinc in tufe si nuiele pe unde stiam ca au fugit. Dupa vreo 20 de metri in tufe, am surpris o capra care se uita inspre mine de la vreo 80-100m, cind am surprins-o tocmai a luat din nou startul inspre padure si…dusa a fost. A fost insa numai una, oare a doua a fugit si ea? NU nu a fugit, zacea fara suflare 10 metri mai incolo. Nosler si-a facut treaba si doar adrenalina a mai fugarit capra citeva zeci de metri. Fig. 21

Imagine
Fig. 21 Capra rapusa

Gaura de intrare era acolo unde ma asteptam, si cu toate ca eram curios cum arata gaura de iesire…n-am mai stat sa vad. Era tirziu si inca aveam multa treaba, trebuia sa ajung la masina, sa o aduc prin tufe si maracini si sa imi recuperez vinatul. Mi-am scos cascheta portocalie si am agatat-o in virful unui lastar inalt, linga capra rapusa, altfel fara un semn vizibil nu cred ca as putut sa o mai gasesc in noapte.

M-am pornit apoi la pas inspre tzapul cazut in primul foc. Dupa inca vreo 180 m, am ajuns linga el si am inteles de ce pastea in locul in care l-am vazut. Fig. 22
Imagine
Fig. 22 Tap rapus

De fapt cineva puses porumb pe jos, momeala practic. In Michigan e ilegal sa pui momeala si legea te amendeaza daca o faci. Dar aici fiind teren public….”prind orbul scoate-i ochii”. In sfirsit n-am stiut ca este momeala acolo cind am inceput pinda.


Am zis si la tap o rugaciune si o multumire si m-am pornit spre masina. Aveam de parcurs cale intoarsa pe jos, prin toata zdrentuila si increngatura din padurea defrisata, la deal si pe intunecate. Daca calcam strimb sau pe linga, riscam o glezna, sau cel putin sa ramin fara bocanc. M-am grabit “cu grija” in cei 400m de “capcane si laturi de nuiele”. Ajuns la masina, am pus echipamentul la loc, am dat jos din straturile de haine si m-am grabit la recuperare.

Prima am recuperat ciuta, si mai apoi tzapul. M-am hotarit sa nu ii eviscerez unde i-am rapus. Nu am vrut sa aduc pradatorii in zona in speranta ca voi lasa zona pentru capre si la anul. De asemenea terenul era foarte “neprietenos” si inegal pentru eviscerare. Asadar Ie-am incarcat pe amindoua in masina si i-am mutat intr-o zona plata, larga si usor de manevrat vinatul.

Am scos chitul “improvizat” de eviscerare si m-am pus pe treaba. Exista aici chituri de procesare a vinatului bine puse la punct…dar pentru oarecare motiv eu m-am hotarit sa il fac din ce aveam prin casa Fig. 23
Imagine
Fig. 23 Unelte

A se remarca baioneta de AK47 :-).

Eviscerarea e un lucru care nu imi place…asadar incerc sa o evit, si o las la colegi/prieteni cu care merg la vinatoare….dar acum…eh….a trebui sa eviscerez doua capre relativ mari. Deci mi-a luat ceva vreme, mai ales ca am facut-o la lumina farurilor. Din pacate, era noapte, frig si n-am avut energia (sau lumina) sa fac o examinare a efectului proiectilelor.

Dupa eviscerare, le-am pus pe amindoua pe portabagajul mobil le-am invelit cu prelata si m-am pornit spre casa. Fig. 24

Imagine
Fig. 24 Capre "la pachet"

Le-am tinut cu 2 pungi de gheata toata noaptea, in garaj. A doua zi le-am dus la procesat, adica la un macelar specializat in a le jupui, luat carnea de pe os, si partaja. De asemenea poti sa ii spui daca vrei carne macra, pentru burgeri ( tocata si amestecata cu grasime de porc) sau vrei cirnati cu diferite retete

Cu aceasta ocazie le-am dezvelit si am vazut gura de iesire la ciuta lovita diagonal din spate in fata. Guara de iesire arata cum ma asteptam, Nosler si-a facut treaba. Interesant ca nu am vazut aceeasi gaura la tzapul lovit, desi a cazut instantaneu (dar sigur a atins plexul brahial), pe cind la ciuta doar am distrus plaminii si vase majore… probabil. Fig. 25

Imagine
Fig. 25 Capre “despachetate”


Vreo 4 saptamini mai tirziu am avut rezultatul procesat in frigider Fig. 26
Imagine
Fig. 26 O parte din recolta gata de concelator.

Ca si bonus, am mai crescut in ochii soacrei :-).

Si pentru ca sa fie implinirea mai mare, am impartit din produse si “recolta” la prieteni (inclusiv ai soacrei)…ca de fiecare data dealtfel.


Incheiere

Asadar, ce pot sa spun despre acest sezon…a fost unul din cele mai satisfacatoare sezoane de capra. Nu numai ca a fost o vinatoare reusita care a si dat rezultate, dar e o satisfactie deosebita atunci cind munca de investigare in teren a dat roade, strategia vinatore s-a potrivit, cind ai vinat cu o arma construita de tine, si ai tras cu munitia care ai incarcat-o singur.

Abia astept sa vina sezonul urmator, cu alta arma, alta munitie…si alta aventura. Abia astept!!

Multumesc,
CristianC
dtdpuu
Veteran
 
Mesaje: 666
Membru din: 15 Ian 2008, 23:58
Locaţie: Michigan, USA

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde DART pe 03 Mar 2022, 19:13

Minunat!
Felicitari ... :clap: !
Avatar utilizator
DART
Veteran
 
Mesaje: 1566
Membru din: 15 Iul 2008, 13:38
Locaţie: Timisoara

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde laurul pe 03 Mar 2022, 19:42

Brava treaba!!!
Multumiri.
cal 12 /cal 16/ 223 / 30-06 / 9,3x62
laurul
Veteran
 
Mesaje: 3058
Membru din: 27 Ian 2011, 12:05
Locaţie: Dupa vanat, oriunde!

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde rhazvan pe 03 Mar 2022, 19:49

Vanatoarea adevarata, multumesc pentru ca ne-ai povestit.
rhazvan
Nou membru
 
Mesaje: 52
Membru din: 08 Iul 2020, 03:15

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde DanCo pe 03 Mar 2022, 20:21

Felicitări! Frumoasa poveste!
DanCo
Veteran
 
Mesaje: 364
Membru din: 17 Iul 2019, 17:24
Locaţie: Cluj-Napoca

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde jhonny pe 03 Mar 2022, 21:41

Felicitari.
Mult mai mult decat o poveste de vanatoare.
Detaliile tehnice si echipamentul intregesc tabloul final.
:ymapplause:
Avatar utilizator
jhonny
Membru important
 
Mesaje: 127
Membru din: 12 Sep 2007, 13:21
Locaţie: TG. MURES

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde dtdpuu pe 03 Mar 2022, 21:57

Multumesc de aprecieri....:-) ... in ultima instanta, la toate instruirea si "munca" tehnica care o facem....rezultatul este aventura.
dtdpuu
Veteran
 
Mesaje: 666
Membru din: 15 Ian 2008, 23:58
Locaţie: Michigan, USA

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde Dr.47 pe 04 Mar 2022, 17:09

Felicitari!
Dr.47
Membru important
 
Mesaje: 255
Membru din: 14 Dec 2013, 17:10
Locaţie: Calarasi

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde geopit pe 04 Mar 2022, 21:43

Felicitari!
Multumesc pentru lectura, am urmarit aventura cu mare placere!
geopit
Nou membru
 
Mesaje: 30
Membru din: 12 Iul 2018, 20:01

Re: Vinatoare pe teren public (USA)-2021

Mesajde tehărău pe 05 Mai 2022, 10:05

Felicitări și mulțumesc pentru că ai împărțit cu noi povestea ta!
Opriți transformarea nulităților în vedete!
http://www.ajvpsbuzau.ro/ro/descriere/
tehărău
Veteran
 
Mesaje: 3477
Membru din: 16 Mai 2009, 19:24


Înapoi la Povestiri de vanatoare

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori

Publicitate