Vinatoare si pescuit in Romania

de **wachtelfeld** pe 18 Mai 2014, 09:30

Daca tot vorbim de traditii si altele conexe, ma gandesc in aceasta toamna sa organizam chiar o intalnire tematica.
Eu ma pricep cat de cat la cainii de aret. Pe aceasta tematica ma gandesc sa organizam o intalnire, cum au mai fost organizate, poate facem si un mini simpozion cu subiecte utile atat crescatorilor, vanatorilor dar si medicilor veterinari pasionati de acest subiect, dar cu prezentari pe intelesul tuturor.
Poate adunam si cativa implicati in distributia de pet-food, accesorii pt. cainii de vanatoare. Venim fiecare cu cainele lui, ii lasam sa alerge dupa ceva fazani, un aport, un lucru usor la balta, un arbitru priceput si serios care sa ne ajute cu sfaturi acolo unde fiecare intampinam probleme. Punem un gratar dupa si cateva beri la rece....in fine idei sunt sigur ca se vor gasi.
In plus, dovedim inca odata, ca in ciuda tuturor vicisitudinilor, sunt o comunitate unita, gata sa recuperam anii pierduti nu datorita noua.
Ce ziceti ?

de **liviur** pe 19 Mai 2014, 15:36

Domnule doctor vin cu mare placere ! Astept sa stabiliti data.

de **madalin122582** pe 19 Mai 2014, 16:04

Prezent si eu daca se tine

de **adiNC** pe 20 Mai 2014, 09:18

Mi-ar face placere sa vin si eu.
Cu stima,
Adi NC

de **wachtelfeld** pe 21 Mai 2014, 09:19

Se va face, deja am inceput negocierile pentru locatie si nu numai...
Ma gandesc ca cea mai buna perioada este undeva spre sfarsitul lunii septembrie, dupa ce pleaca prepelitele, pana in deschiderea la fazan. Eu la inceput de octombrie, voi pleca in Germania, deci week-end-ul 19-21 sept. sau 26-28 sept. Ce parere aveti ?
Daca cineva are diverse idei de ceea ce anume ar vrea sa vada, sa faca, de asta exista forum, spuneti-le.

de **madalin122582** pe 21 Mai 2014, 11:58

Majoritatea am citit cartea ta cu privire la dresajul cainilor de aret. Daca nu cer prea mult, mie mi-ar place sa vad cateva exercitii de dresaj "live"...de exemplu, desi stiam teoretic, eu m-am cam impotmolit la aportul fortat. Sti tu...reti mai bine cand vezi pe cineva cum face un lucru corect decat daca-l citesti

de **wachtelfeld** pe 21 Mai 2014, 13:50

madalin122582 scrie:Majoritatea am citit cartea ta cu privire la dresajul cainilor de aret. Daca nu cer prea mult, mie mi-ar place sa vad cateva exercitii de dresaj "live"...de exemplu, desi stiam teoretic, eu m-am cam impotmolit la aportul fortat. Sti tu...reti mai bine cand vezi pe cineva cum face un lucru corect decat daca-l citesti

Exact despre asta vorbeam si eu.

de **acsph** pe 21 Mai 2014, 14:57

Vin negresit!Frumoasa initiativa.Felicitari!

de **wachtelfeld** pe 21 Mai 2014, 22:37

Va rog urmariti acest film http://www.youtube.com/watch?v=Di31bq9uFbg
Este foarte posibil sa vedem la aceasta intalnire si astfel de caini....

Dupa caseta video cu acest film , mi-am dresat primul caine, fara urma de sange, fara urma tarata....dar mi-a iesit. Dupa mine este unul din cele mai bune filme facute vreodata despre dresaj.

de **dany_hunter13** pe 22 Mai 2014, 20:55

Felicitari pentru initiativa....o idee foarte buna, sunt necesare astfel de adunari si de real folos, asadar ma alatur grupului dk se reuseste prima intrunire.
Filmuletul foarte ok...pe intelesul tuturor, cred ca si la ora asta multi se pot inspira din el fara probleme.

de **wachtelfeld** pe 23 Mai 2014, 10:11

Ultimile noutati :
-Reusit locatie...vanat sufficient, o sa va placa.

, balta de poveste si rate semisalbatice

-reusit cazare...preturi de o cafea, la nivel de 3 stele.
-reusit invitatii crescatori, arbitrii germani...high class

Va fi dupa cum se arata o manifestare istorica....sa speram ca o vom reusi la acest nivel.

de **Kristi** pe 24 Mai 2014, 11:19

O idee din partea mea ...daca tot ajung arbitri germani la acest eveniment ...de ce nu se incearca si un Solms oficial recunoscut de AChR !? Ar fi pacat sa nu beneficiem la maxim de prezenta lor la aceasta manifestatie !

de **wachtelfeld** pe 25 Mai 2014, 23:47

Nu are legatura cu topicul, dar aveti o pagina a istoriei cainilor de vanatoare din Romania. Merita citit.

CONTRIBUŢIUNI LA ISTORIA CÂINILOR DE VÂNĂTOARE ÎN ARDEAL
de Ing. OTTO WITTING
REVISTA CARPATII NR.9 /1942

Este o împrejurare îndeosebi cunoscută, că în vânătoarele din veacul al XVI-lea, câinii aveau un rol hotărîtor.
Totuşi, din izvoarele scrise, pe care le-am găsit, nu am putut stabili căror anume rase aparţineau câi¬nii de vânătoare din Ardeal în acea vreme. Se pare, că în epoca despre care vorbim se punea puţin pond pe puritatea de rasă a câinilor, şi se aprecia mai ales vrednicia lor la vânătoare, indiferent de care rasă ar fi fost ei.
Pe acele timpuri, cete întregi de câini fără stă¬pân hoinăreau prin sate şi prin oraşe, cam aşa cum vedem şi azi în unele ţări din Răsărit, Deoarece aceste haite de câini vagabonzi prezentau multiple primejdii, autorităţile duceau împotriva lor un ade¬vărat războiu de extirpare. Aşa d. e. oraşul Braşov a încredinţat ţigani ca să ucidă câinii vagabonzi, şi plătea de fiecare cap de câine omorît câte un asper.

In felul acesta din încredinţarea oraşului Braşov au fost ucişi: .
In anul 1520. , . 141 câini )
„ „ 1521 ... 99 „ -
„ „ 1522 ... 561 „
„ „ 1540 .. . 179 „
„ „ 1550 ... 342 „

In această epocă principii Ardealului aveau haite de câini foarte numeroase ). In anul 1572 oraşul Braşov a fost obligat să livreze pentru câinii princiari ai lui Ştefan Bathori vinars şi pucioasă, pentru a le unge picioarele“ ).
Durere, din aceste date nu putem afla cărei rase aparţineau acei câini princiari. Pentru tot cazul trebue să constatăm, că câinii aveau o îngrijire cu totul deosebită.
Abea din veacul XVII avem date mai precise referitoare la rasa câinilor pe care îi foloseau la vâ-nătoare. Aşa, din punct de vedere al istoriei vână-toarei, e de însemnătate deosebită acel „Diarium" a lui Andrei Hegyes din Braşov, care se referă la anii 1613—1617 ). Potrivit acestui ,.Diarium“ în acea vreme se găseau în Braşov ogari, baseţi şi câini de rând. Cu deosebire preţuiţi erau ogarii, câini utilizaţi la vânătoare din vremile cele mai vechi. Aşa a fost „onorat" Hegyes la 4 Ianuarie 1614 de magistratul regal Daniel Schuller din Rupea făcându-i-se dar un ogar, — ca lucru de deosebit preţ.
In 12 Iulie 1614 Cancelarius-ul Strangula, când a părăsit odată Braşovul, a luat cu puterea dela ser-vitorul lui Hegyes, afară pe câmp „un ogar şi un baset excelent". După câteva zile, Hegyes, care nu era acasă când s'a întâmplat această faptă, scrie plin de amărăciune, în ziarul său: „Pentru ceea ce a făcut, să-l iee dracu! Amin!"
In 6 Aprilie 1617 servitorul lui Strangula a prins din nou un ogar de al lui Hegyes, pe care îl ţinea acesta la crâşma lui Lorenz Pipochen. De data aceasta însă acel servitor a fost dovedit ca „hoţ fără onoare" şi a trebuit să ducă înapoi „cu multă ruşine" câinele • furat.
Se vede deci, cât de mult râvniţi erau ogarii pe atunci, aşa încât potrivit moravurilor aspre de atunci, nu se sfiau să şi-i câştige nici prin mijloace urâte, — prin răpire şi furt.
Modul cel mai obişnuit de vânătoare pe locurile de şes era goana cu câini, vânătorii urmărind haita călare. In felul acesta vânau la iepuri, vulpi, lupi şi mâţe sălbatice ).
In veacul al XVII-lea pe lângă ogar şi baset mai este amintit şi „molosul", un uriaş al câinilor mari celtici şi al doggilor'1) şi după mărturia imaginei de pe o farfurie de cositor, avem în acea epocă cinci di¬ferite rase de câini de vânătoare ).
In veacul al XVIII-lea, anul 1736, găsim într'o ordonanţă gubernială amintindu-se pe lângă ogari şi prepelicarii şi copoii ). Prin această ordonanţă erau opriţi ţăranii şi plătitorii de dare să ţină ogari, copoi şi prepelicari.
Veacul al XlX-lea, în care s'a recunoscut însem-nătatea economică a vânătoarei, şi când au fost des- voltate mai departe ideile de ocrotire vânătorească ale veacului precedent, şi au mai fost ridicate şi alte asemenea probleme şi idei, — ne prezintă o serie în-treagă de preocupări referitoare la câinele de vână-toare. In primul rând, în cursul întregului acestui veac, lumea vânătorească a fost preocupată foarte intens de problema ogarilor. Din ordonanţele date pe acea vreme de oraşul Braşov, putem urmări această preocupare,In 1 Martie 1826 oraşul Braşov publică o ordo-nanţă conform căreia în epoca dintre 1 Martie şi 31 August, nimenea nu are voe să împuşte sau să prindă cu ogarii pe teritorul Braşovului iepuri, căprioare sau vânat întraripat, subt pedeapsa unei amende de 12 floreni, şi a unei pedepse corporale. Despre această ordonanţă e avizată comenduirea militară, pentru respectarea ei, şi poliţia oraşului, pentru a lua măsuri prin paznici speciali, ca ea să fie executată“).
In 1827 se repetă această oprelişte şi se pune în vedere contravenienţilor, că li se va confisca arma şi vânatul ).
In 1830 stabileşte direcţiunea poliţiei din Braşov, că mai mulţi vânători-amatori ţin ogari şi cauzează cu ei mari daune, întrucât prind vânat, şi în special iepuri, în număr mare şi în toate anotimpurile, apoi calcă în picioare recoltele şi prin aceasta „stârpesc cu totul vânatul, împotriva ordonanţelor de vână¬toare şi a opreliştei stabilite“. Aşa d. e. boiangiul Gail a prins în anul trecut cu ogarii lui peste 100 de iepuri. Pentru ocrotirea vânatului se înoieşte opreliştea de vânătoare dé la 1 Martie la 31 August, fiind acesta „timpul normal al împerecherilor“, punându-se o a¬mendă de 12 floreni, care va reveni denunţătorului. Ogarii care vor fi găsiţi vânând în această epocă vor fi ucişi ).
Pentru prima dată în anul 1833 a fost oprită cu desăvârşire vânătoarea cu ogari, în urma extraordi-narei împuţinări a vânatului. Vânătorii Simion Ignaţ şi Martin Arkeder cer să fie exceptaţi dela această oprelişte, deoarece ei vânează cu „ogarii lor preţioşi“ în principal vulpi şi lupi „duşmanii naturali ai iepu¬rilor şi ai vânatului aripat“. Oraşul a respins această cerere, deoarece „în urma abuzului celor ce deţin dreptul de vânătoare, vânatul a fost stârpit aproape cu desăvârşire ).
In butul acestei oprelişti, vânătoarea cu ogarii a fost practicată şi pe mai departe.
La 17 Martie 1834 oraşul Braşov dă o nouă or-donanţă. In aceasta se stabileşte, că în regiunea Bra-şovului, vânatul util nu a făcut niciodată pagube, în schimb prin ogari iepurii au fost stârpiţi aproape în întregime. Deoarece cu toate opreliştele poliţieneşti vânătoarea cu ogari se face şi pe mai departe, cei ce au în proprietate ogari sunt somaţi, „să îşi îndepăr¬teze ogarii în termen de 14 zile". Toţi ogarii care vor fi găsiţi pe hotar vor fi împuşcaţi, hingherul e în¬drumat să prindă şi să ucidă ogarii, iar proprietarii ogarilor vor fi puşi în arest ).
In anul următor această oprelişte a fost înoită, odată pentru totdeauna. începând dela un anume ter-men, sunt a se ucide toţi ogarii care vor fi întâlniţi pe străzi sau în afara oraşului ).
Cu toată această dispoziţiune draconică proble¬ma nu a fost resolvită. Deja în anul 1839 magistratul oraşului a fost nevoit să înoiască atât generala opre-lişte de vânătoare, cât şi oprirea vânatului cu ogari13), iar în 1848 a trebuit să fie publicat din nou, că e oprit a se vâna între 1 Martie şi 31 August, şi a se aminti pedeapsa amendei de 5 fl. şi a confiscării armei16).
Aceste repetate ordonanţe, prin care se opreşte vânătoarea, sunt o dovadă, că aceste oprelişti în fapt au fost foarte puţin respectate, şi în ce mare măsură au rămas ele numai pe hârtie.
Se pare, că pe la mijlocul veacului XIX o parte a vânătorilor braşoveni au luat iniţiativa, acum din parte vânătorească, ca să sisteze vânătoarea cu ogari. In 1846 mai mulţi vânători (Riemer, Schnell, Schul- lerus, Forestierul Gebauer etc.) braşoveni înaintează magistratului o petiţiune, în care recunosc marele dis-trugeri, pe care le cauzează ogarii,şi cer să fie înoită opreliştea cunoscută. Propun însă să se facă o ex- cepţiune cu vânătorii, care în temeiul unei autoriza- ţiuni dobândită dela inspectorul de vânătoare com-petent, valabilă pe câte o zi, iasă în teren în timpul opreliştei, pentru a dresa câinii prepelicari. Se vede deci, că între vânători s'a pornit o mişcare, pentru a înlocui ogarii cu prepelicari. Magistratul a accep¬tat propunerea privitoare la închiderea vânatului, dar a respins propunerea care voia crearea unei excep- ţiuni17). Nu e îndoelnic, că şi pe mai departe s'a vâ¬nat cu ogarii.
In anul 1852 se raportează din Rupea, că numă¬rul ogarilor creşte din zi în zi, şi anume în urmarea ordonanţei privitoare la portul armelor, din 27 Sep-temvrie 1851, Ca o consecinţă a acestei ordonanţe, care prescria o taxă de 10 floreni pentru fiecare ar¬mă de vânătoare, a scăzut mult numărul vânătorilor amatori, în schimb a. crescut mult numărul proprie-tarilor de ogari, deoarece după câini nu se plătea nici o taxă sau impozit. Se făcea deci propunerea ca să se ordone, că drept de vânat nu au decât exclusiv posesorii unor permise de port-armă18).
Acelaşi fenomen îl vedem şi în regiunea Câm¬piei Ardelene, unde tot din cauza taxelor pe arme se vâna exclusiv cu ogarii.
Când a constatat aceasta guvematura din Sibiu, a ordonat numai decât în favorul ocrotirei vânatului, ca toţi ogarii din acel ţinut să fie prinşi, aduşi la Târ- gu-Mureş şi să fie vânduţi prin licitaţiune publică, vărsându-se sumele obţinute în favorul fondului de taxe de vânătoare18).
Abea în 1857 a urmat o reglementare generală a acestei chestiuni, întrucât s'a ordonat din partea aceleiaşi guvernaturi, că numai acei vânători au drep-tul să vâneze cu ogari şi copoi, care posed îndreptăţi-rea de vânătoare în temeiul unui permis în regulă20).
Cu toate aceste oprelişti, încă prin anul 1866 se vâna mult cu ogarii în judeţul Braşov. Iarăşi a dat oraşul o ordonanţă privitoare la vânarea cu ogarii, dar cu toate acestea d. e. în ziua de 10 Mai (!) 1870, la Târlungeni au fost prinşi cu ogarii douăzeci de iepuri21).
Găsim încă în anul 1882, că un anume locote¬nent Maldauer din Codlea şi-a pierdut ogarii, şi îi căuta.
Cu toată lupta pe care au dus-o mai bine de 50 de ani unii vânători din veacul al XIX-lea împotriva vânătoarei cu ogari, nici legea ungurească de vână¬toare din 1872 şi nici cea din 1883 nu a oprit vână¬toarea cu ogarii. Abea legea de vânătoare românea¬scă din anul 1921 (Art. 30) a oprit legislativ cu desă¬vârşire vânătoarea cu ogari, în scopul ocrotirei vâna¬tului mic. Prin această salutară dispoziţiune, după o luptă de aproape 100 de ani, şi-a găsit la noi solu- ţiunea definitivă problema vânătoarei cu ogari.
Referitor la prepelicari, putem constata urmă-toarele:
Cu privire la această rasă de câini, dupăcum am amintit şi mai sus, am putut găsi din veacul al XVIII-lea o singură amintire, — în schimb veacul XIX aduce nenumărate date2:i). In acest veac s'a ge¬neralizat tot mai mult vânătoarea cu prepelicarii, deoarece în urma perfecţionării armelor de vânătoa¬re tragerea în zbor a devenit tot mai uşoară.
Deja în anul 1842 găsim, că s'a pierdut în Braşov un prepelicar tînăr, cu pete cafenii, pe care îl caută stăpânul lui ), iar în anul 1843 apare în Sibiu cartea „Der wohlunterrichtete und erfahrene Jäger", care dă instrucţiuni referitoare la vânătoarea cu prepeli¬cari. In prefaţa acestei cărţi se aminteşte vânătoa¬rea cu ajutorul prepelicarului, ca una care se bucura de generală preţuire în Ardeal.
In anul 1867 un vânător, căruia i s’a furat un prepelicar, avertizează prin gazetă, să nu il cumpere nimenea cui i s'ar oferi ). Iar în 1870 se scrie din Reghin, că vânătoarea cu prepelicari e puţin uzitată, întrucât e foarte obositoare, şi reclamă dela vânător picioare excelente ), — In 1871 publica în Braşov un vânător, că vinde ieftin un prepelicar, împreună cu echipament de vânătoare ),
In 1873 oraşul Braşov publică o ordonanţă, amin-tind, că în sensul legei de vânătoare din 1872 timpul oprit durează delà 1 Februarie până la 15 August, Cel ce va vâna în acest răstimp va fi amendat cu o amendă dela 5 la 50 floreni, şi cel ce va lăsa inten¬ţionat câinele său de vânătoare pe un teren străin, va fi pedepsit cu amendă de 1—10 floreni ).
In anul 1875 se aminteşte din nou despre un pre-pelicar pierdut. Cel ce îl va restitui primeşte o re-compensă de 10 floreni ). In 1882 cineva din Braşov caută spre cumpărare doi prepelicari, şi anume unul cu păr scurt, altul cu păr lung, în vârstă dela 4 luni la 3 ani ). In 1883 primăria comunei Coldea publică opreliştea de vânătoare pe întreg terenul comunei. Câinii care se vor găsi hoinărind vor fi împuşcaţi ). Atât ordonanţa aceasta, cât şi cele ale oraşului Bra¬şov se referă la toate rasele de câini. In 1885 cineva de lângă Mediaş oferă spre cumpărare o căţea pre¬pelicar în vârstă de 3% ani, cu părul scurt, cafenie, inteligentă, aportează, cerând preţul de 7 floreni32).
O rasă de câini specială pentru vânătoarea mis-treţilor şi a urşilor nu a existat niciodată în Ardeal. Au fost dresaţi şi folosiţi la aceste vânători în deob- şte câini de casă, ciobăneşti, care aveau curajul şi ela¬nul necesar, De aceea nu găsim nicăeri amintindu-se despre câini de mistreţi, câini de urşi. In 1885 cetim, că câinele de mistreţi al farmacistului Miiller din Năsăud a fost sfârticat de un mistreţ (nu se arată rasa câinelui)311], iar în 1889 cetim despre nişte câini „foarte bine dresaţi la mistreţi", în Sighişoara34). Câinii aceştia au fost cumpăraţi apoi de advocatul Rudolf Wadt şi de contabilul judeţean H. Wachs¬mann, şi în nu mai mult de două luni, aceştia au îm¬puşcat cu ajutorul lor 9 mistreţi.
In 1885 notarul din Papolţ avea un fel de „copoi ruseşti" pe care îi utiliza cu mult folos la vânătoa¬rea de urşi35).
Caracteristic însă pentru vânătoarea din Ardeal a fost totdeauna aceea cu copoii, câini care sunt din¬tre cei mai vechi ca rasă, şi au fost utilizaţi şi de Grecii vechi şi de Romani36).
După cum am văzut mai sus, despre copoi am găsit date în 1736 şi 1857.
In 1870 se raportează din Reghin, că în acea re-giune se vânează la iepuri mai ales cu copoi, deoa¬rece acest mod de vânătoare e mai uşor şi mai co¬mod decât vânătoarea cu prepelicari3'). In 1874 pu¬blică comuna Petrifalău din jud. Braşov, că vânăto¬rul, care vânează cu mai mulţi de doi copoi, va fi pe¬depsit cu o amendă de 2—20 floreni38). După cum se vede, încă de pe atunci s'a recunoscut primejdia pe care o reprezintă pentru vânatul mic, vânătoarea cu copoi.
In 1882 oficiul forestier al oraşului Braşov face un raport, constatând că mulţi vânători vânează ie¬puri cu copoii în timpul oprit. Când apoi primăria a oprit vânarea cu copoi şi baseţi, între 1 Februarie şi 15 August, vânătorimea a protestat şi a cerut, ca în înţelesul legii de vânătoare din 1872, să se permită vânarea animalelor răpitoare cu copoii, în tot decursul anului. Subprefectul a respins această cerere, şi ora¬şul la rândul său a stabilit, că vor fi împuşcaţi co¬poii şi baseţii, care vor fi găsiţi vânând pe teritoriul oraşului Braşov în timpul dela 1 Februarie la 15 Au¬gust. Cu toată această oprelişte, la 16 Martie 1883 unii vânători au vânat cu copoii lângă oraşul Bra¬şov3*). ’
E foarte interesantă o ştire din 1883, după care în Ţara Bârsei se făcea şi vânătoare par-force29). Magnaţii localnici, împreună cu ofiţerii regimentu¬lui 2 de husari din Braşov au întemeiat o societate pentru exercitarea vânătoarelor par-force. Deoarece în urma conformaţiunei terenului era greu să se facă asemenea vânători urmărind vânat viu, se vâna pe urmă artificială. In iarna 1882 au fost adunaţi 12 pe-rechi de copoi ardeleneşti şi au fost dresaţi aceşti câini de un căpitan Senyi. După dresaj de trei luni s'a putut face prima vânătoare, cu 8 perechi de câini, în dumineca Rusaliilor. Au luat parte 26 călăreţi, mai ales ofiţeri. Copoii ardeleneşti s'au dovedit a fi foarte iuţi şi rezistenţi, şi puşi pe urmă de vulpe, au dat glas necontenit, — lucru pe care nu îl fac câinii englezeşti întrebuinţaţi la asemenea vânătoare. Ace¬ste vânătoare par-force au fost repetate de două ori pe săptămână, Joia şi Dumineca.
Societatea de vânătoare din Braşov, care a con-tribuit atât de mult la ridicarea vânătoarei în Ţara Bârsei, a hotărît în anul 1893, să îşi achiziţioneze câini mănători, pe seama însăş a societăţii, în scopul de a creşte o rasă de câini bună, curată, de folos la vânătoare, şi ca să poată pune la dispoziţia membri¬lor, căţei, cu preţ mic ). Cu un an mai târziu, — 1894
— aceeaş societate a recunoscut desavantagiile vâ-nătoarei cu copoi, şi a hotărît să renunţe la ea cu desăvârşire şi să admită numai vânătoarea cu baseţi şi cu foxterrieri ).
Cu toată această hotărîre, copoii au rămas în fiinţă şi pe mai departe. In 1910 scrie preşedintele aceleiaşi societăţi H. Krummel, că nici nu poate fi imaginat un vânător ardelean, fără copoii lui. Aceşti copoi sunt de rasă curată, selecţionată prin multe ge- neraţiuni, câini înalţi, de culoare neagră şi cu semne roşii ruginii, — mai rar de culoare roşie. Introdu- cându-se şi sânge bosniac, am avut şi copoi cu trei culori. Ar fi de dorit, dacă s'ar urma cu o prăsilă curată a câinilor mănători ardeleni, şi în general, dacă s'ar da o mai mare atenţiune acestei excelente rase de câini de vânătoare. Pe cât de puţină îndrep¬tăţire au copoii în terenele de şes, pe atât de indis¬pensabili sunt ei în prăpăstiile de neumblat, în desi¬mile mari ale pădurilor seculare din Ardeal. Aici vâ¬nătorul lipsit de copoi, e fără ajutor, desarmat ).
Nu am găsit nicăeri date referitoare la câini-li- mieri, specii, care în ţările din Apus au fost selecţio-nate din copoi. De asemenea nu am dat de urma exis-tenţei unor câini speciali pentru vânarea caprelor negre, pentru vânătoarea cu şomi, cea a vidrelor şi a brebilor, etc.
In Ardeal vânătoarea nu a ajuns la diferenţiarea din ţările apusene, o împrejurare, care e dovedită şi prin foarte puţina atenţiune, care s'a dat creşterii câinilor de rasă.
De încheiere să mai amintesc, că oraşul Braşov a introdus prima taxă pe câini — 2 floreni de câine, pe an — în anul 1871. Scopul era, ca prin această taxă să se micşoreze numărul excesiv al câinilor. —

de **wachtelfeld** pe 26 Mai 2014, 10:42

Cand vom putea face oare si noi asa ceva ?

https://www.youtube.com/watch?v=RTMP8lkYycA#t=15

de **wachtelfeld** pe 26 Mai 2014, 12:07

Alegerea unui catel. Rasa in caz ca nu stiti este Wachtelhund.
https://www.youtube.com/watch?v=Gu4mJrZBkaQ

de **wachtelfeld** pe 28 Mai 2014, 22:48

Ma gandesc ca data 12-14 septembrie este foarte buna. Este inca prepelita, se pot monta cateva chematori, fiecare caine are suficient material didactic. Apa este inca calda. Deci ar fi toate conditiile indeplinite. Eventual eliberam si cativa fazani...
Este o intalnire in care toata lumea interesata isi poate aduce aportul prin idei ce pot imbogati calitatea si atmosfera.
Va rog deci, daca are cineva vreo idee, nu ezitati.

de **wachtelfeld** pe 04 Iun 2014, 01:47

Datorita mai multor discutii purtate cu unii dintre dvs., am hotarat sa deschid un program de intalniri periodice pe diverse fonduri de vanatoare unde avem acces, pentru antrenamentul cainilor de aret.
Astfel intalnirea din toamna va ramane ca eveniment, dar pana atunci saptamanal vom face intalniri tematice cu oricine isi doreste acest lucru. In cadrul fiecarei intalniri vom iesi in camp cu cainii si vom discuta orice problema pe care o intampinati. In urma fiecarei intalniri se vor da "teme acasa" pana la urmatoarea intalnire, astfel veti putea, daca va face placere sa ne vedem si sa impartasim fiecare din experientele lui. Cu aceasta ocazie se vor explica si regulamentele de selectie si crestere la diverse rase, ce urmaresc efectiv acestea, de ce si metodologia de arbitraj in cadrul examinarilor oficiale. Aceste intalniri sunt deschise atat vanatorilor cu caine de aret,crescatorilor, arbitriilor, dar si celor ce doresc in viitor sa achizitioneze un caine de aret.
Intalnirile vor fi organizate in prima faza pe un fond de vanatoare langa Bucuresti, unde exista atat camp cat si balti cu stuf pentru pregatirea lucrului la apa, dar nu dorim ca numarul de participanti per intalnire sa fie mai mare de 6-maxim 8 persoane cu caini. Acest lucru este datorita faptului ca ne dorim ca fiecare caine sa aiba timp suficient sa lucreze si sa inteleaga ceea ce trebuie facut, in paralel si proprietarul.
De aceea vom deschide cate o lista la inceputul fiecarei saptamani de inscriere, iar in ordinea inscrierilor lista se va opri la cifra 6( in prima faza). Cei ce se vor inscrie ulterior, vor intra automat pe lista intalnirii urmatoare.

Daca aveti idei care sa imbunatateasca aceasta initiativa, le asteptam cu mare placere.

de **Kristi** pe 13 Iun 2014, 06:59

Si eu care ma asteptam sa se bata tastaturi , nu gluma ....

de **alexandra01** pe 10 Iul 2014, 10:00

Vin si eu, am doi caini de vanatoare. Momentan sunt cazati la pensiunea canina ******* si sunt ingrijiti de medicii veterinari de acolo dar pana atunci am tot timpul sa-i pregatesc. Mai mult, ******** le-a oferit si o toaletare gratuita asa ca venim intr-o forma de exceptie...

Te rog sa respecti regulile de postare pe forum si sa nu mai pui legaturi catre alte site-uri.
Daca ai sa continui,vei fi banata.

Moderatorul.