Soimaritul este un tip de vinatoare foarte selectiv, in care utilizam o pasare de prada antrenata, pentru a vina o prada salbatica. De milioane de ani, relatia pradator-prada s-a mentinut intr-un echilibru perfect, atat pradatorul cat si prada au evoluat si s-au adaptat mereu la conditiile ce s-au prezentat. In natura exista totusi legea celui mai mic efort, pradatorii din aproape toate speciile incearca sa consume un minim de energie cautand insa rezultate satisfactorii in vinatoare. Pradatorii au un rol foarte important in selectia naturala, eliminand in primul rand indivizii tineri si neexperimentati, slabiti, bolnavi, raniti, sau batrani, astfel populatiile de animale ce constituie prada acestora, se mentin in cele mai bune conditii fizice posibile.
Pasarile de prada s-au adaptat pentru vinatoarea unor prazi specifice, dar la fel intalnim rapitoare mai versatile si adaptabile la conditiile specifice in care traiesc: teren, clima, prada disponibila.
Ca exemplu pentru vinatorii adaptati pe unele prazi specifice, avem vinderelul rosu (falco tinnunculus), care de-a lungul timpului s-a adaptat vinatorii de mici rozatoare in special soareci de camp. Silueta vinderelului rosu, permite zboruri de observatie relativ lente ce-l ajuta la detectarea rozatoarelor in iarba, si capacitatea lui de a se mentine in aer intr-un punct fix, permite o observatie mai detaliata pentru localizarea rozatoarelor pe conditii de vint, cand iarba ce acopera solul este in miscare. La fel o curiozitate tipica aceste specii, vederea lor s-a adaptat in asa fel incat sunt capabili sa detecteze urmele de urina ce rozatoarele le lasa in urma, si asta le permite captura lor chiar si in iarba destul de inalta!
Un alt exemplu al pradatorilor specializati pe o prada specifica - majoritatea rapitoarelor nocturne, care nu doar au schimbat forma de viata, fiind active pe timpul noptii la fel ca prazile lor - rozatoarele - dar la fel au dezvoltat un penaj extrem de moale ce le permite un zbor complet silentios in intuneric, astfel sunt practic invizibile pentru prada lor. Nocturnele folosesc in primul rand auzul, si urechile lor nu sunt aliniate - o ureche se afla ceva mai jos decat cealalta, si asta le permite detectarea foarte precisa a rozatoarelor pana si in intuneric total.
Vinderelul rosu se mentine intr-un punct fix pentru a localiza rozatoarele
Pasarile de prada ce nu s-au adaptat la prazi specifice, sunt ceva mai versatile si adaptabile. De exemplu, uliul porumbar (accipiter gentilis), este un pradator cu o lista foarte intinsa de prazi, ce cuprinde mamifere de la veverite la iepuri, precum si pasari de la vrabii la rate si fazani. Uliul porumbar este capabil sa vineze utilizand cateva tactici diferite de atac, in functie de situatia ce se prezinta. De exemplu, un stol de porumbei ce se hranesc linistiti intr-un lan de griu, in general este atacat de porumbar intr-un zbor foarte jos, o ambuscada unde zboara in rasul solului, pradatorul incearca sa se apropie de stol fara sa fie observat, pana in ultimul moment cand accelereaza si incearca sa captureze un porumbel.
La fel, un stol de porumbei aflat in inalt, este in general atacat cu o tehnica diferita, unde porumbarul este vazut de departe, si incearca sa se apropie intr-un zbor disimulat, indirect, si odata in apropierea sau pe deasupra stolului de porumbei, observa doar stolul si cauta cu privirea orice semn ce tradeaza un porumbel mai slab, batrin, bolnav, sau ce nu este capabil sa tina pasul cu stolul. Odata localizat, initiaza un atac in picaj urmat de o persecutie lunga in care cauta sa presioneze psihologic porumbelul, pana cand aceste "pierde capul" si cauta refugiu in coroana unui pom, unde in general este capturat. Acestea sunt doar doua exemple cand vorbim de un pradator versatil, care este capabil sa foloseasca o multime de alte tehnici de vinatoare.
Uliu porumbar dupa un atac cu succes
Ajungem acuma la prazi. La fel s-au adaptat de-a lungul timpului la ai sai pradatori. Porumbeii sunt un exemplu perfect, cu o multime de tactici evasive. Ochii porumbeilor nu sunt frontali, ci se afla in laturile capului, ceea ce le ofera o vedere panoramica extrem de utila pentru localizarea pradatorilor! Penajul porumbeilor este foarte usor de "smuls", de fapt in momentul in care un pradator ajunge sa captureze, porumbelul lasa penele la fel cum sopirlele lasa coada ! In final ajungem la stilul lor de zbor.... sincer, porumbeii sunt niste zburatori fara egal, sunt foarte rapizi si capabili sa mentina acea viteza pe distante foarte mari. Zborul in stol, la fel are o functie defensiva, stolul este vazut de pradator ca o entitate mare, ce mereu schimba forma si culoarea, ceea ce o sa-i complice foarte mult alegerea unei tinte! Cand spun ca stolul "schimba culoarea", ma refer la culoarea porumbeilor care sunt inchisi pe partea dorsala si mai clari pe partea ventrala - batand din aripi, par sa schimbe culoarea constant.
Alte specii, ca de exemplu prepelitele, potarnichiile si fazanii, traiesc in general pe sol si se folosesc de camuflaj, dar odata localizati de pradator, scapa printr-un zbor extrem de puternic in primele zeci de metrii, o acceleratie fantastica ce le permite sa lase pradatorul in urma si sa castige astfel pana la cateva zeci de metrii de avantaj, dupa care cauta rapid solul unde se ascund in tufise si din nou se folosesc de camuflaj.
Specii ca ratele salbatice, traiesc in apropierea apelor, si sunt practic extrem de complicate de capturat, pentru ca in general se scufunda si sunt capabile sa innoate o distanta considerabila!
Ajungem in final la specii de mamifere, iepurele de vizuina si iepurele de camp. In primul rand, iepurele de vizuina traieste in zone inchise, cu multe tufisuri ce-i ofera o buna defensa, pe langa asta folosesc galerii cu multe intrari/iesiri, si in general nu se departeaza de acestea, facandu-i astfel o prada complicata. In al doilea rand, iepurele de camp, se foloseste in general de camuflaj, dar la fel de marime si putere. Picioarele posterioare sunt autentice ciocane ce lovesc brutal o rapitoare, cand sunt capturati de aceasta.
Aici am dat doar cateva exemple referitor la prazile cele mai comune. Dar fiecare specie s-a adaptat diferit, in acelasi timp cu pradatorii. La fel vreau sa remarc ceva important: o rapitoare antrenata in soimarit, nu ajunge la aceleasi conditii fizice ca o rapitoare salbatica ce traieste libera in natura, pentru care sunt cu mult mai "inferioare" in vinatoare, decat rapitoarele salbatice ce traiesc libere. Cu asta vreau sa las clar un alt aspect foarte important, rapitoarele capturate din natura (in tarile unde captura los este permisa si se controleaza de agentii de la mediu), odata antrenate in soimarit, la fel pierd acele capacitati fizice superioare.
Rapitoarele salbatice se mentin in greutati foarte inalte - o conditie fizica foarte inalta - si la fel pot sa zboare de-a lungul zilei cateva ore la rand fara nici o problema. O astfel de rapitoare, capturata si antrenata in soimarit, de la bun inceput pierde intre 10%-15% din greutatea initiala - pentru a raspunde antrenamentului si pentru ca soimarul sa aiba un anumit control asupra rapitoarei, si la fel o sa se reduca drastic timpul lor de zbor zilnic !
Sergiu....
