Vinatoare si pescuit in Romania

de **eagleman** pe 23 Oct 2013, 13:48

Femela aceea de tachiro arată fabulos! Cred ca nu au un caracter mai dificil decat al pasararilor, sau or fi si astia precum niste cooperi?

de **goshawkrst** pe 19 Noi 2013, 23:15

Tachiros, au un caracter foarte similar harrisului. Sociabili si foarte usor de antrenat si vinat.
In stil de zbor, putini diferiti accipiterilor.
Mai demult cautam sa zbor o femela. Dupa ce i-am vazut zburand, prefer orice alt accipiter.
Incomparabili cu un pasarar sau un cooper, care sunt cu mult mai rapizi si agili.
Nu urmaresc la fel de departe ca ceilalti accipiteri. Nu vineaza dupa primul zbor......

Prefer un pasarar peste toti ceilalti accipiteri. Se vorbeste mult de cooper si bicolor, dar inca ii vad mai lenti si mult mai putin efectivi decat pasararul.

In opinia mea, pasarar - cooper - bicolor - porumbar - tachiro. :wink:

de **eagleman** pe 21 Noi 2013, 14:20

Mulţumesc!
Eu vedeam femela de tachiro, respectiv cooper drept o rapitoare care „ţine mai mult la tăvăleală” la vânătoarea de coţofene şi chiar stăncuţe, ţinând cont de talia mai mare şi constitutia fizica mai solida decat a femelei de pasarar.
Referitor la caracter , o ţine şi asta în măsură mai mare sau mai mică de succesul operaţiunii de imprinting?

de **goshawkrst** pe 22 Noi 2013, 16:55

Tachiros au forta mai mare in degete comparand cu celelalte specii de accipiteri, o femela de tachiro prinde si strange la fel de puternic ca un mascul de uliu porumbar de talie medie-mare. Cel putin sunt mai puternice in picioare decat porumbarii iberici, tarsul e mult mai gros si degetele sunt similare porumbarilor.

Cu siguranta la cotofene/stancute prind la fel de bine ca orice mascul de porumbar (cu diferenta superioare celorlalti accipiteri inclusiv sunt peste cooper), femela de tachiro din poze a prins si ciori adulte fara probleme.

Caracterul lor depinde putin de modul in care au fost crescute, personal nu as imprinta nici un tachiro si prefer unul crescut natural pentru ca aceasta specie nu prezinta schimburile de caracter ce le prezinta ceilalti accipiteri mai mici (inclusiv porumbarii pot in ocazii sa prezinte un caracter isteric). Am vazut tachiros imprinti si crescuti natural, ambii ajung la fel de calmi, regulari in caracter/comportament si foarte siguri cu un control perfect pe teren.

Dar..... nu zboara la fel ca ceilalti accipiteri.
Recent am vazut porumbari motati (trivirgatus) am observat cum zboara in voliera si din filmuletele ce le-am vazut pe internet as spune ca Tachiro zboara identic practic nu am vazut diferenta in zbor. Accelereaza similar accipiterilor, sunt rapizi dar dupa primul atac nu vineaza ca ceilalti accipiteri, abandoneaza imediat.
Nu urmaresc atat de departe ca pasararii sau porumbarii, nu sunt regulare zboruri de mai bine de 150 de metrii... (in soimarit, nu vorbesc de pasari salbatice in mediul lor natural unde - cu siguranta - zboara mult!)
Ceva caracteristic acestei specii precum si a porumbarului motat, mai bine spus ce au ambii in comun si nu se prezinta la celelalte specii de accipiteri, in zbor pot sa schimbe directia brusc in sus, ascendent si sa urce la mare inaltime. Cum fac pasararii / porumbarii cand zboara lipiti de sol si brusc urca sa intre in coroana unui pom prin partea de jos, doar ca tachiro/trivirgatus fac asta "exagerat" schimba brusc si urca ascendent la inaltimi superioare.

Sunt curiosi ambii.... dar in opinia mea sunt accipiteri " light " si la preturile la care se gasesc puii..... nu merita. Doar in caracter si putere in gheare sunt superiori celorlalti accipiteri.
In stil de zbor, agilitate, zbor batut pe distante mari, eficienta.... nici de departe.

de **eagleman** pe 05 Feb 2014, 14:18

Mulţumesc
Păcat că nu-s disponibil, ca alte specii, căci sunt sigur că odată ce le-ai învăţat tainele şim particularităţile, pot fi păăsri extraordinare.
La fel cred şi despre cooper. mare păcat că nu-s mai mult şi nu-s mai accesibili.
Inclin totuşi sa cred că insuccesul cooperului în Europa se datorează şi concurenţei pe care i-o face păsărarul nostru, care se pare că-i este superior la multe capitole.
Eu tare as vre sa vad un cooper la cotofene si gaite.
Sunt curios, femela este la fel de irascibila si dificila ca la porumbar si pasarar ?
Sanatate!

de **goshawkrst** pe 07 Feb 2014, 16:19

Cooperul este peste pasarar in multe aspecte, cel putin cei ce i-am vazut aici in actiune. La cotofene un mascul de cooper face capturi superioare pasararilor, au forta mai mare, urmaresc mai lung si inalt si probabil cel mai important aspect, nu sunt atat de sensibili fizic ca pasararii.
Partea proasta insa sta in caracterul lor, sunt cei mai complicati accipiteri atat masculul cat si femela.
Soimarii europeni suntem obisnuiti cu pasararii, pentru care odata ce ne ajunge un cooper la manusa, nu intarziem sa scapam de ei si sa revenim la pasarari. Sunt mai comozi si usor de controlat.

Insa cunosc mai multi soimari de aici ce vineaza cu cooper, ce am observat ca aceasta specie invata mult mai lent decat accipiterii nostrii, inclusiv mai lent decat porumbarii. Au nevoie de multa repetitie in primul sezon, si incep sa zboare relativ bine, doar pe la sfarsitul primului sezon. Din al doilea sezon, sincer nu cred ca au rival posibil intre accipiteri, clar ma refer la exemplare bine antrenate !
Dau niste zboruri lungi de-a dreptul fantastice, si sunt mai rapizi decat pasararii si porumbarii.
Ce observ la pasarari si porumbari, accelereaza bine dar dupa un timp doar mentin viteza. Ajunsi in acest punct, soimarul incepe sa numere secundele inainte sa abandoneze persecutia. Se observa la pasarari si la porumbari in special. Sprint puternic, ating viteza maxima, urmaresc un timp scurt si incep sa scada progresiv si sa abandoneze.

La cooper totul este diferit, accelereaza la fel dar nu par sa atinga acea viteza maxima, par sa continue progresul pana la captura. Urmaresc foarte departe ! Niste observatii curioare a facut un prieten, campion cu femelele lui iberice in ultimii ani... zboara o femela de cooper la fazani si afirma ca e cu mult mai rapida decat ambele lui femele iberice ( vorbim de 2 femele cunoscute deja in toate Spania, campioane in toate campionatele in care a participat ).

Tachiro..... nu are nimic de a face cu nici unul. Pare mai similar altor specii ca recent au introdus si in soimaritul spaniol, ca de exemplu porumbarul motat (accipiter trivirgatus). Au un caracter foarte calm ce nu pare tipic unui accipiter, este mai asemanator unui sorecat, extrem de blanzi inclusiv cei crescuti natural in camere inchise. Un raspuns perfect la pumn, momeala etc... par imposibili de pierdut. Au un sprint putin mai lent decat al unui pasarar, dar destul de rapid probabil la fel ca un mascul de porumbar, sunt mai rapizi initial decat femelele de porumbar. Insa vad 2 chestii ce nu imi plac deloc. Zborul lor este foarte limitat, nu urmaresc departe abandoneaza foarte rapid imediat ce prada le scoate niste metrii de avantaj, si in al doilea rand, odata atacata pe sol sau in aer prada ce reuseste sa scape in acest atac initial, este automatic abandonata. Nu incearca sa vineze din nou cum fac pasararii si porumbarii ce pot sa dea cateva zboruri la aceeasi prada....

Conluzia ce am scos-o in final.... la preturile actuale, prefer un pasarar, porumbar sau un cooper. Acesta ultimul mai scump..... Tachiro este bun pentru a initia soimarii in lumea accipiterilor, il vad ca un accipiter "light", probabil cand o sa ajunga la pretul vindereilor o sa zbor unul, pana atunci insa prefer orice altceva.

de **goshawkrst** pe 07 Feb 2014, 16:24

Raspunsul probabil il primim din natura. Pasararii sunt niste pradatori fantastici de pasari, la fel ca porumbarul ce -in unele zone- se specializeaza in vinatoare de porumbei, inclusiv in aer fara mari probleme.
Tachiro este foarte versatil, in unele zone vineaza lilieci, in alte zone vineaza reptile, mamifere, sau pasari.
Cum se spune pe aici... " bun in toate.... maestru in niciuna" :lol:

de **eagleman** pe 10 Feb 2014, 16:47

Mulţumesc!

Este exact cum am anticipat. Plus că în opinia mea, atat tachiro cat si trivirgatus ar merge mai bine in clima Spaniei decat in restul Europei continentale.
Păcat de raritatea lor, pe care o văd cam nejustificată, căci nu cred că se reproduc in captivitate mai greu decat pasararii.
Despre Cooper este deci vorba de rabdare aproape infinită, plus ajutorul neaparat al uni alt soimar cu experienta la specia asta, daca se pare că este cel mai dificil accipiter in soimarit?
Căci asta pare a fi motivul raritatii sale in Europa. În USA si Canada au populaţii excedentare de cooperi salbatici (vb de sute de mii de perechi în ambele ţări), deci exportul catorva perechi înspre Europa nu ar intalni niciun impediment.
Mai sunt doar curios cum s-ar preta un cooper la prăzi rpecum gugustiucii, gaitele si porumbeii.
Sanatate!

de **goshawkrst** pe 14 Feb 2014, 12:32

Tachiro si Trivirgatus se inmultesc foarte usor as spune ca la fel de usor ca harrisul. Dar sunt rari, cel putin in Spania cunosc doar 1 singur crescator (ce are ambele pereche.... )

Despre cooper.... in Europa dau vina pe genetica....in SUA dau vina pe caracterul tipic speciei....
Primul soimar ce intr-adevar a studiat aceasta specie suficient sa scrie ceva solid in soimarit a fost McDermott, ce spune ca e cel mai versatil si spectacular accipiter dar la fel cel mai complicat. Vorbeste de un control precis de doar 2 grame, si a reusit sa captureze pana la 22 de prazi / zi cu un mascul, schimband imaginea cooper-ului catre un pradator fantastic, regular si fara indoiala neinteles. Majoritatea soimarilor americani si europeni afirma ca aceasta specie nu e regulara, pot sa dea cele mai impresionante zboruri dar nu cu regularitate ci " doar cand vrea cooperul.... ", dar ce-i drept va absolut nici unul nu controleaza detaliile atat de mult ca McDermott. Totusi in ultimii ani si in special dupa aparitia cartii lui, au inceput sa apara o multime de cooperi fantastici in soimarit atat aici cat peste ocean. Sunt complicati....

de **goshawkrst** pe 17 Oct 2014, 21:24

Salutari baieti,

am participat recent la campionatul international din Leon 2014, si l-am castigat cu un aplomado, cu o diferenta importanta de puncte si cel mai important - dificultatea - comparand cu al doilea clasificat. Inca nu am scris nimic pe nici un forum, si cel mai sigur o sa ma retrag definitiv de pe acesta la fel.

Am "descoperit" cateva detalii ce mi se par de-a dreptul incredibile in aceasta Arta, de cand am inceput sa zbor o pereche de soimi Aplomazi, cu timpul o sa iasa la lumina si o sa schimbe multe, multe, multe norme stabilite in acest sport.

O sa incerc sa pun cateva poze pe aici in zilele urmatoare, la fel cine vrea sa urmeze progresul acestei specii o sa urc filmulete pe canalul meu de youtube (goshawkrst), la ora actuala am doar cateva foarte bazice de cand am inceput sa musculam aplomazii cu porumbei lansati... dar o sa pun mai tarziu cateva filmulete ce o sa va para foarte interesante.

O seara placuta !
Sergiu...

de **eagleman** pe 18 Oct 2014, 13:51

goshawkrst scrie:Salutari baieti,

am participat recent la campionatul international din Leon 2014, si l-am castigat cu un aplomado, cu o diferenta importanta de puncte si cel mai important - dificultatea - comparand cu al doilea clasificat. Inca nu am scris nimic pe nici un forum, si cel mai sigur o sa ma retrag definitiv de pe acesta la fel.

Am "descoperit" cateva detalii ce mi se par de-a dreptul incredibile in aceasta Arta, de cand am inceput sa zbor o pereche de soimi Aplomazi, cu timpul o sa iasa la lumina si o sa schimbe multe, multe, multe norme stabilite in acest sport.

O sa incerc sa pun cateva poze pe aici in zilele urmatoare, la fel cine vrea sa urmeze progresul acestei specii o sa urc filmulete pe canalul meu de youtube (goshawkrst), la ora actuala am doar cateva foarte bazice de cand am inceput sa musculam aplomazii cu porumbei lansati... dar o sa pun mai tarziu cateva filmulete ce o sa va para foarte interesante.

O seara placuta !
Sergiu...

Salutari
In ciuda clenciurilor noastre, ma crezi sau nu, te felicit si ma bucur pentru reusita ta.
Sa inteleg ca ai castigat sectiunea la soimi?
In continuare sunt mirat de specia asta d esoim, care conform descrierilor tale ar depasi in performante de soimarit speciile clasice ale genului, calatorul gyr-ul si saker-ul...
Spui ca ai descoperit ceva ce revolutioneaza cu mult soimaritul, m-as bucura mult ca un roman sa deschida noi directii si dimensiuni in aceasta arta. Numai ca soimaritul are peste 4.000 de ani vechime.
Asa ca ar fi chiar ceva extraordinar.
Iti recomand sa scrii o carte despre calitatile soimilor aplomado. Presarat cu biologia specie si experientele tale personale cu specia asta.
Asa te-ai consacra la nivel international in directia asta. ;I meriti, e drumul tau.
In plus, o carte are intotdeauna o mare valoare. Nu doar ca ar fi o premiera despre capacitatile aplomado-ului in soimarit.
Dar o carte ramane in timp
si asta este cu adevarat important.
Sanatate!

de **goshawkrst** pe 31 Oct 2014, 15:57

Multumesc Nicu, nu ma vad insa animat sa scriu o carte, probabil peste cativa ani.
Am castigat categoria de rapitoare mici (-500gr) la pana (prepelite), concurand cu un mascul si o femela de aplomado, masculul a castigat campionatul si femela a ramas clasificata a 8a fiind punctata minim in primul zbor in care a inchis prepelita intr-un tufis si a abandonat-o urmarind un porumbel de padure pana in satul vecin la 2 kilometrii departare...

Masculul practic a zburat pe zi ce trece mai bine, in proba au lansat prepelite de zbor cu o cutie automatica si urmand niste norme specifice (distanta de lansare minima , directia vintului, bataie de aripi, distanta, captura etc...), proba a durat 3 zile realizata la 1 zbor / zi fiecare concursant, si clasificand in finala doar primii 10 pentru al 3lea zbor. Dupa 2 zile de fost clasificat cu punctaj maxim sa zbor in finala, facut masculul de aplomado un zbor de-a dreptul "absurd" de comparat cu orice alta rapitoare din acest eveniment, inclusiv in fata rivalilor puternici ca Cooper, Bicolor si cativa ulii pasarari (vreo 5 femele si 1 mascul).
Ziua 1 - un zbor rapid batut la 2 palme de sol in contra vintului si inchide prepelita intr-un tufis capturand-o imediat ce a atins solul...
Ziua 2 - un zbor batut lung la o prepelita puternica in contra vintului capturata la mai bine de 300 de metrii...
Ziua 3 (in finala) - un zbor de-a dreptul fantastic si o prepelita ce merita Respect total, a iesit puternic in sus si a zburat la mare inaltime si distanta cu aplomado la o palma in coada, si capturata la mai bine de 1 kilometru !!! Ceva brutal, primele 2 zile punctaj maxim pentru capturile realizate si in ultima zi in finala cu ceilalti 9 clasificati, cel mai lung zbor din campionat terminat in captura, practic Imposibil de egalat.

Capacitatea de zbor a aplomazilor mi se pare de-a dreptul absurda, la prazi precum prepelita si potarnichea practic nu au rival posibil, vinatoarea de potarnichi chiar cele mai puternice potarnichi "rosi" spaniole cad una dupa alta si nu mi se pare sportiv, de exemplu Masculul a capturat 39 de potarnichi salbatice faimoasa " red legged " cum o numesc englezi.... tine cont ca Femela de aplomado e mult mai rapida in aceste zboruri si mai eficienta decat masculul !! Dupa Leon am inceput sa zbor acest mascul la Cotofene si le captureaza mai rapid si eficient decat orice pasarar ce am zburat la cotofene ! La porumbei..... vorbim de zboruri batute in coada porumbelului si capturi la 3 kilometrii de unde am lansat !

La ora actuala zbor acest mascul si o femela de aplomado pui, ambii la porumbei si potarnichi, cotofana am abandonat-o nu e un rival "decent" pentru un aplomado, si acum cand intra frigul vin alte prazi precum starcii de cireada si vreau sa incerc acele zboruri ascendente la stoluri de starci. De 2 zile am inceput sa-i eliberez in acelasi timp sa zboare " in companie " si de moment inca nu mi-au dat probleme. Ambi vineaza in conditie fizica foarte inalta ii cantaresc 1 data pe saptamana si zilnic captureaza si le dau gusa plina pana cand refuza si arunca resturile sub suport.
Norme " clasice " relationate cu acest control al greutatii cad imediat cu aceasta specie, la fel unele prazi ce se credeau imposibile se captureaza destul de usor mai ales Ciocarlia ce se zbura in trecut cu Merlinul in zboruri inalte la mai bine de 300 de metrii... anul trecut am trimis in mascul de aplomado in Germania la un soimar ce creste merlini si vineaza ciocarlia... in numere de capturi si eficienta ii se pare mult superior oricarui merlin, in plus vineaza prazi ce merlinul nu e capabil sa captureze ca de exemplu cotofana, stancuta etc... Sunt brutali.

Iti las cateva poze din campionat si cu perechea de aplomados ce zbor. Masculul este din subspecia Femoralis Femoralis (importat din Brazilia) si femela este una din femelele ce am scos anul acesta (cea mai mica), de la una din perechile mele peruane subspecia femoralis Pichinchae.

Sanatate !
Sergiu....

Imagine

de **buteo_buteo** pe 03 Noi 2014, 22:24

Felicitari !!! Bafta in continuare

Adi

de **Ghinda** pe 04 Noi 2014, 08:10

Nu pot decat sa ma bucur total!

de **iliealexandruionut** pe 04 Noi 2014, 19:22

incredibila pasiunea asta a voastra..e mai mult arta combinata cu obsesie si inca ceva..clar trebuie sa fi un om deosebit sa te implici in asa ceva..

felicitari si respect.

de **eagleman** pe 06 Noi 2014, 12:45

Salutări!
Atunci este într-adevăr o pasăre demnă de atenţia tuturor şoimarilor.
Sunt curios dacă poate vâna şi potârnichi cenuşii de ale noastre, care sunt mai mari decât cele cu picioare roşii şi au un zbor parcă mai violent.
Încă ceva, aplomado se poate obişnui treptat cu frigul de la noi la fel de bine ca un harris, sau putem compensa acest neajuns adaptativ vanand cu el ptimavara vara şi toamna (evident, dacă specia asta de şoim nu naparleşte în timpul sezonului cald din Europa).
Şi să ştii că am vb serios cand ţi-am sugerat să scrii o carte despre aplomado, înainte ca specia asta sa devina deja faimoasa şi să scrie alţii în locul tău.
Eventual, mai astai un sezon in care o sa-ti maresti numarul de observatii şi cercetări şi dă-i bătaie.
Acum, poate nu vezi de ce o carte despre aplomazi ar fi oportună, dar peste ani , o sa-i vezi importanta altfel.
Pe mine mă uimeşte cum de un şoim atît de mic urmăreşte prada atât de mult. În plus, vorba ta, se pare că este superior şi merlinului în unele aspecte.
Sănătate

de **goshawkrst** pe 07 Noi 2014, 14:41

Adi, Ghinda, multumesc

Iliealexandruionut, la fel multumesc si apreciez mesajul tau!

Nicu
Potarnichile cenusii, si aici in Spania le avem, cred ca te referi la "grey partidge" ? Aici le avem in unele zone si in opinia soimarilor ce vineaza potarnichi cu regularitate toti sunt de acord ca potarnichile cu picioare rosii sunt mai complicate de capturat inclusiv cu peregrini din inalt. Nu cunosc toate potarnichile sau speciile similare din america de sud si centrala, dar inca nu am auzit nici un soimar ce vineaza cu aplomados in acele zone, sa le vada complicate. Tine cont ca o femela de aplomado poate sa captureze si sa ucida singura un fazan adult, un vecin zboara o femela ce a ucis mai bine de 15 fazani (zburata in principal la potarniche) si unii soimari americani foarte cunoscuti vineaza fazani adulti salbatici cu femele de aplomado, aici sunt cateva articole referente la aceasta vinatoare: http://www.aplomadofalcons.com .

Eu cred ca se adapteaza destul de bine la frig, aici in Spania nu avem probleme dar la fel in Anglia se vineaza cu aplomazi si in Germania la fel. Se adapteaza la fel ca harrisul.
In comparatie cu merlinul este superior, in primul rand captureaza toate prazile ce le captureaza un merlin pe langa altele care acesta nu atinge ca de exemplu cotofana, starci de cireada, fazani, potarnichi etc... Aici se vineaza cu merlini si sunt cunoscuti ca " picioare de margarina " pentru forta lor inferioara in degete la cam toate prazile ce trec de marimea unui graur. La prima vedere par " stangaci " si le scapa prada odata capturata, mereu vorbind de prazi mai mari decat un graur. Am trimis in Germania un mascul de aplomado la un faimos soimar Bjorn, ce creste si vineaza cu merlini, la 2 luni am vorbit cu el si a ramas uimit de potentialul aplomazilor la prazi ca Ciocarlia in inalt, spunea ca le captureaza mai bine decat cel mai experimentat merlin.
Dar trebuie sa tinem cont, ca aplomado este mai mare decat un merlin, un mascul de aplomado cantareste mai mult decat o femela de merlin!

Capacitatea lor de a urmari prazile foarte departe, este tipica soimilor. Multi soimari ce au atins aplomados, evita orice antrenament cu porumbei lansati sau vinatoare de porumbei. Un pui de aplomado fara experienta, daca azi ucide un porumbel lansat foarte usor de capturat, doar sa stie ca porumbelul este o potenciala prada, iti spun sigur ca ziua urmatoare iese de pe pumn si se pierde la orizont dupa primul porumbel ce-l vede. Am patit in campionatul din leon cu femela care a inchis prepelita si a urmarit un porumbel de padure 2 kilometrii pana intr-un sat vecin unde am recuperat-o... si masculul aici in casa a zburat un porumbel salbatic si dupa 2 ore ne-au sunat de la ferma sa-l recuperam..... era pe o grinda cu gusa plina.... la 4 kilometri !!!

Intr-un fel, probabil partea proasta este asta... daca vrei sa vinez sigur si fara probleme cu un aplomado, sa nu cunoasca porumbeii ! Sa eviti sa zboare porumbei lansati sau salbatici. Multi aici introduc aplomazii la potarnichi sau cotofene, ce dupa cum stii au un zbor foarte limitat, si nu au probleme.

Nu compart insa aceasta filozofie. In opinia mea (doar parere personala si respectand ceea ce fac alti soimari!), cred ca daca vrei sa scoti potentialul complet al unui aplomado, trebuie sa il pui in fata unor prazi dure, mult mai dure decat o potarniche sau cotofana. Pentru asta eu antrenez si o sa continui sa antrenez cu porumbei lansati, voiajori, vinatoare de porumbei salbatici etc..... La urma urmei, mereu zbor cu emisor, am invatat sa folosesc foarte eficient sistemul de localizare, si nu ma preocup prea mult daca se pierde pentru ca il localizez imediat. Cred ca sunt pe calea cea corecta, pacat ca nu au inregistrat zborurile din Leon in special zborul din finala, ceva demn de vazut ... 1 km de zbor batut la o palma in coada prepelitei , cu captura !
Pentru multi era ceva neasteptat, dar pentru noi ce antrenam cu porumbei nu era chiar asa de extraordinar, fiind obisnuiti cu zboruri de 3-4 ori mai lungi, inalte si puternice decat acesta la prepelita.

In cateva saptamani ajung si aici starcii de cireada. Astept cu nerabdare sa probez zborurile in companie la stoluri de starci ! Ceva similar la ce fac soimarii centro-sud americani, exista o multime de filme pe youtube (cauta " aplomado garza "), in aceste zboruri nu vad deloc viteza unui aplomado ce zboara la porumbei, stilul fiind diferit bazat pe zboruri de inaltime si insistenta, starcul de cireada fiind o prada lenta in zbor batut dar se bazeaza pe agilitate si ascens.

Numai bine !
Sergiu....

de **Peregrinus** pe 01 Feb 2015, 14:18

Buna ,

in ultimii ani m-am tot gindit la posibilitea organizarii unor concursuri de Sky Trial in tara pe intinsele terenuri din jurul Bucurestiului , scopul urmarit ar fi pe linga spectacolul aerean extraordinar si in premiera oferit celor prezenti ( printre care ar putea fi si persoane cu putere de decizie in ceace priveste legalizarea soimaritului in tara ) si concurenta dintre participantii soimari cit si concurenta acestora cu columbofilii participanti cu porumbeii lor la aceste concursuri - un Sky Trial in care cistigatorii, atit soimari cit si columbofili sa fie premiati cu cupe , premii etc.

In topicul pe aceasta tema deschis de Sergiu , la-m cam presat pe Sergiu sa-mi spuna cine erau spectatorii si parerea acestora vizavi de aceste concursuri - raspunsul nu m-a prea satisfacut deoarece daca s-ar organiza asa ceva in tara ar putea fi pentru noi si interesele noastre ca un cutit cu doua taisuri - multi ar putea interpreta rezultatul ca fiind barbar etc. ceace nu ne-ar avantaja deloc ci dimpotriva !
Daca acesta s-ar organiza sub forma unui concurs intre soimari si columbofili ar putea probabil avea alte efecte finale asupra spectatorilor , voi ce credeti ?

Desi legea spune clar ca cei prinsi in fondurile de vanatoare ar fi declarati pe loc ca fiind braconieri , care credeti ca ar fi situatia in care se intra pe fond in vederea antrenamentului cu o hirtie semnata si stampilata de invoire din partea proprietarului ?

Avantajele Sky-Trialului pt. soimarii din tara , vorbesc de aceia care au invoirea scrisa din partea proprietarului fondului de vanatoare ar fi ca ar putea practica un pseudosoimarit = antrenament + vanatoare cu soimi legali ( acte si act CITIS etc ) bineinteles fixati doar pe porumbei cumparati din piata de pasari sau columbofili.

In cazul columbofililor participanti , acestia trebuie sa se prezinte cu porumbei de mare viteza , lasati liberi tot anul , deci si obijnuiti cu aparitiile si experimentati in luptele aeriene cu pasarile de prada .

Cunoscatori in materie l-am avea pe Sergiu, concursurile sa se desfasoare in exclusivitate cu soimi deoarece acestia sint singurii care pot impresiona cu adevarat publicul si pune in valoare capacitatile extraordinare a acestor pasari , atit soimi cit si porumbei - parerea mea ! ( Ulii , pasarari etc. - ar avea putine sanse de reusita si zborurile ar fi lungi si in afara cimpului vizual al spectatorilor ! tot parerea mea! - voi ce spuneti ?

Cine ar fi soimarii participanti - acestia ar putea fi soimari invitati din Spania , in celelalte tari vest-ruropene nu se organizeaza dupa stiinta mea asemenea concursuri . precum si soimari din tara cu experienta in domeniu!

Mai multe amanunte si filmultete vizavi de aceasta tema sub urmatorul link :

http://asociatiaperegrinus.ro/public/thread-147.html

Andrei.

de **accipiter** pe 01 Feb 2015, 22:36

ar fi extraordinar. din pacate insa nu e permis. si daca am primi permisiunea proprietarului fondului tot nu ar fi legal pt ca si daca lansezi porumbei tot vanatoare se numeste iar pasarea ar putea rata porumbelul si vana altceva.

de **Peregrinus** pe 02 Feb 2015, 03:05

Buna Erwin,

cred ca ai dreptate , ar fi fost una din ideile care ar fi putut avea succes, de scoatere a soimaritului din anonimat ,pentru voi soimarii o posibilitate practica de a face ceva util pentru voi si pasarile voastre in primul rind si pentru promovarea soimaritului in al doilea rind.

Ar fi poate o idee de care ar trebui tinut cont in viitor deoarece nu se stie niciodata ce aduce ceasul de miine ...

Andrei.