Revenind la topicul cu pricina, toti am privit la un moment dat Acvilele de munte (in fotografii, filme, realitate) cu un anumit respect, admiratie, dar si o scanteie de emotie-frica la vederea arsenalului ce-l detin.
In ultimii 2 ani am avut ocazia periodic, la un centru din Austria, sa interactionez cu acestea, iar atractia s-a instalat inevitabil.
Puncul culminant a fost toamna aceasta, in care am avut onoarea sa zbor pe toata durata sezonului un mascul juvenil de Aquila de munte (Aquila Crysaetos Daphanaea Kitai), cu origini in Kyrgysztan, mama provenind chiar de la granita cu vecina China.
Daca la inceput totul decurge mult mai lent decat cu o pasare de dimensiuni mici - obisnuinta cu purtatul pe pumn, muscularea, introducerea la prazi, vanatoarea in sine, ei bine, dupa un timp se creeaza o conexiune intre soimar-pasare mai puternica decat la toate speciile ce le-am zburat pana in prezent.
Cand apelul la pumn a fost instant, au urmat 3 iepuri lansati, dupa care vanatoare reala. Dupa strictetea prezenta aici, fiecare vanatoare este oficiala, din timp organizata, mereu 1,2, maxim 3 zile.
Prima vanatoare a fost in Austria, incununata cu zboruri destul de lungi, dar stangace inca. O singura data a ramas cu puf, insa un apel de bumerang. A urmat apoi intalnirea din Opocno, Cehia, unde zborurile au inceput sa fie tot mai lungi si tehnice, insa si iepurii pe masura. A doua zi a intalnirii ne-a adus primul iepure, si nici nu va inchipuiti ce fericiti am fost amandoi! Acest prim iepure l-a facut sa faca din fiecare zbor un spectacol.
Cine spune ca vanatoarea la iepuri cu acvila este simpla si banala, trebuie sa mearga in Slovacia si Polonia - va avea parte de multe surprize. In Slovacia, in regiunea unde s-a organizat vanatoarea, cuibaresc perechi de acvila de campie, care se pare ca au reusit sa faca din iepurii de aici o armata de rusi neinfricati prin atacurile frecvente. Leporidele astea pur si simplu jucau acvilele pe degete. Nu foarte rapizi, insa cu o agilitate extrema - 90% la apropierea acvilei faceau salturi de cel putin 1 metru. Tovarasul meu de vanatoare a fost destul de derutat in prima zi, cand fiecare iepure pe care il ajungea facea salt. Cel mai bun zbor al zilei, a fost un atac reinitiat de 2 ori - ajuns din urma, salt la prindere, reluare, al doilea salt, incredibil a reluat si ajuns din nou, unde iepurele s-a oprit, s-a invartit in cerc, dupa care a schimbat directia. Zborul total a fost de aprox 700m, si m-a lasat clar fara cuvinte.
A doua zi, dupa cateva zboruri din nou superbe, a reusit sa captureze si a primit o bine-meritata gusa plina.
Cand incepea deja sa se obisnuiasca cu stilul iepurilor slovaci, am mers in Polonia - alt loc, alta poveste, alti iepuri - cu mult mai mari decat cei vazuti anterior, inchisi la culoare, si incredibil de rapizi. Plecau cu un sprint puternic, dupa care urcau mereu cel mai apropiat deal, si totdeauna contra vantului. Cand acvila reusea sa ajunga din urma, eschiva puternica/salt si imediat erau in vazduh. Acvilele vechi in bransa dadeau tot ce puteau, dar rezultatele se lasau mult asteptate, iepurii dispareau cu viteza vantului.
In cele 3 zile ale intalnirii, cu cele 6 acvile ale grupei, s-au prins 5 iepuri, primul dintre ei, de catre tovarasul meu de vanatoare, dupa multe zboruri duse la peste 1 km, cu intoarcere instantanee atunci cand nimic nu mai era de facut/zburat.
Ultimele vanatori au fost la intoarcerea in Austria, unde a dat clasa iepurilor, dupa antrenamentul rusian-style din Slovacia si Polonia. Cum vremea s-a racit, am urcat 300 de grame, iar la prima vanatoare 2 zboruri/1 iepure; a doua 4zboruri/2 iepuri; ultima 4zboruri/2 iepuri. O eficienta incredibila pentru o acvila in penaj juvenil - fiecare iepure era ajuns din urma, atacat si reatacat puternic. Practic a dat clasa acvilelor vechi in bransa ce aveau peste 100 de iepuri la activ si multi ani de experienta. Sezonul este deja gata aici, nu am decat sa astept cu nerabdare urmatorul!
Ma declar impresionat de inteligenta si spiritul acestei specii, iar dupa cum spune maestrul meu, tind sa cred de asemenea ca sunt ''Regii pasarilor rapitoare''. Cu mult antrenament si dedicatie ajung sa fie parteneri de vanatoare nemaipomeniti. Cand totul decurge bine, nu exista nici o urma de agresivitate, ci mai degraba un bun si loial prieten cu aripi.
Postez aici cateva poze din sezonul tocmai incheiat:
Victor
