Anul trecut, pe la inceputul lui septembrie, am fost invitat de un amic ce are un fond privat de vanatoare impreuna cu alti cativa asociati, sa petrecem cateva zile de relaxare la cabana si sa mai “facem o prepelita cat inca se mai poate”. Zis si facut, mi-am luat 20-ul, cartuse, pe Boris (cainele meu frumos), vreo 30 de prepelite sacrificate si afumate cu lemn de mar special pentru ocazia asta, am dat iama prin camara nevesti-mii si am mai luat cate ceva condimente si alte maruntisuri care fac mancarea mai savuroasa, un butoias mic de 2 litri de rachiu de pere de acum doi ani, ne-am urcat in Musso si dusi am fost.
Spre seara am ajuns la cabana, amicul meu ma astepta facand mujei de usturoi, cu vinul pe masa, o paine aburinda in gura cuptorului si pe gratar niste gugustiuci vanati in timpul zilei, iar dupa o seara de ospaturi, povesti si cantece pe langa paharele patate cu lichid rubiniu, dimineata am luat-o la picior cand abia mija de ziua. Prima geana de soare ne-a prins in camp cu cainii innebuniti intr-o cheta frenetica ce prevestea o zi de pomina.
Ei bine n-a fost asa, am vanat doar vreo 10 prepelite, dar ne-am bucurat de plimbare, de lucrul cainilor, mai cu seama de al sau, o seterita plina de vlaga ce face un filaj de mai mare dragul si pe care Boris cu toata scoala invatata de la mine in materie de “vrajeala” a duduilor, nu a reusit nici in ruptul capului sa o “iubeasca”.
Ajunsi inapoi la cabana, am dat nitel iama prin butoiasul de rachiu preparand o “beutura” a carei reteta am invatat-o de la Amis, maistru Gigi Sima (el nu da retete deloc, dar acum nu o sa se supere ca nici a lui nu este, ci vine tocmai de pe la Doctorul Aghiuta), anume: se ia un borcan, cam de vreo 0,8L si se pune in el rachiu, adaugi miere vreo trei-patru linguri mari, pui capacul si apoi dai amestec neica! Dupa aceea e recomandat ca nevasta sau insotitorii ce nu au baut din chestiunea respectiva, sa aiba niste toarte in dotare pe care sa ti le ataseze, ca numai asa te mai misca de acolo. Mai spre seara, am inceput sa gatesc ceea ce ii promisesem de mult timp bunului prieten si anume supa de prepelite si prepelite cu migdale.
Deci reteta incepe asa: se fura doua … Nu, pardon! Asta e din bancul cu tiganii ce faceau pe bucatarii
Sa reincep:
Se pun la fiert opt prepelite deplumate si curatate bine impreuna cu un praf de sare, se aduna spuma pana nu mai fac, apoi se adauga doua cepe albe mari, trei mocovi, un pastarnac, o telina mica, fierb asa pana legumele sunt fierte in proportie de 60-70 %. Se scot prepelitele si zeama se foloseste in continuare pt supa fierband legumele, se da la o parte cam un litru de supa limpede cu care se face o mamaliga (de asta nu va spun cum se face ca stiti déjà), se adauga galusti (se bat doua oua impreuna cu o ceasca cu gris, doua linguri de ulei si un varf de cutit de bicarbonat, pana se ajunge la o consistenta cremoasa, insa nu lichida, se baga o lingura mare in supa ca sa se ude si sa se incalzeasca si se fac galustile fara sa se lipeasca compozitia de lingura). Se pun galustile in supa si se fierb cam 10- 15 minute, controlandu-se cu furculita daca s-au fiert, dupa fierbere se opreste focul si se pune patrunjel. Asta e o supa ce merge foarte bine pusa in castroane de pamant in care ai pus in prealabil un pat mic de branza sarata rasa, telemea.
Asta-i supa, separat se face tocana:
Se topeste in tigaie o lingura mare de unt cu doi stropi de ulei, se adauga trei cepe albe si trei cepe rosii taiate solzi, se amesteca si se lasa la inmuiat, se adauga o lingura de apa si se adauga migdalele. Se lasa cam un minut, doua, amestecand. Se pun prepelitele si se mai lasa cu sosul inca cinci minute intorcand prepelitele pe toate partile in sos.
Se adauga un pahar de vin, zeama de la o lamaie si jumatate si se toarna apa cam jumatate de litru, se adauga sare, piper, niste praf de ardei iute rosu tocat bine (chilli, paprika sau cum i-o mai fi spunand), trei-patru crengute de cimbru, doua frunze de dafin si se lasa la fiert pana scade apa, se inmoaie migdalele iar carnea este bine fiarta si se desface cu usurinta de pe oase. Se adauga marar uscat se opreste focul si se adauga patrunjel cu frunze de telina tocate pe deasupra.
A doua zi, dupa vanatoarea de dimineata, am constatat ca nu mai aveam paine, asa ca pe langa tocana ramasa de seara si supa, am taiat cateva felii de mamaliga pe care le-am prajit alaturi de cele doua prepelite vanate de dimineata si altele doua ramase din ziua precedenta. Dupa masa de pranz si o ora de odihna pe veranda cabanei, am plecat din nou, de data asta sa facem nitica combatere la cotofene si ciori. Seara eram chiftuiti, asa ca am ales sa mai mancam cateva prepelite afumate cu ceapa rosie sparta cu pumnul pe tocator si sarata bine. Restul de rachiu a fost prea putin, vinul de dupa prea mult si uite asa am mai fost o data la vanatoare, nu am avut parte de prea mult vanat dar in schimb cainii s-au jucat frumos, noi am mancat si am baut bine si ne-am jurat ca in iarna repetam figura.
Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |