Vinatorul.ro
Jurnal de vânătoare
Acum este 30 Noi 2022, 21:30

PARSUL sau PRICOLICIUL

Tot ce nu se regaseste mai sus poate fi trat in aceasta sectiune: muflon, viezure, etc

Moderator: Ghinda

PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Vizitator pe 11 Iul 2007, 11:25

Cu ceva timp in urma (mai exact in vremurile copilariei - cand ne strangeam noaptea cu zecile de prin tot satul), am tot ascultat povesti cu si despre parsi,ori pricolici, fapturile fantastice ale copilariei. Din nefericire nu vazusem pana la vremea respectiva niciunul, imaginea ce mi se crease mie vis-a-vis de acest Pars, era destul de "impresionista". Timpul a trecut, am primit oarece explicatii dintre cele mai savante, insa documentatie serioasa...NU.
Pot spune ca in momentul de fata stiu mai mult, am avut si ocazia sa vad "pe viu", de aceea m-am gandit ca ar fi o tema interesanta de discutat, mai ales pentru cei aflati in aceeasi situatie de nestiinta sau vaga stiinta, asemeni mie.

Sub denumirea de PARS, poporul roman cuprinde patru specii care seamana oarecum intre ele:
-Glis glis
-Muscardinus avellanarius
-Elimys quercinus
-Dryomys nitedula
Incadrare zoologica-Ordinul Rodentia Bowdich, Familia Grilidae


MIHUSUL-Glis glis

-numit de catre cercetatori "pars comun", "pars cenusiu", sau "pars mare"-numele ii vine de prin comuna Bichigiu, Judet Bistrita-Nasaud, masuvul Piciorul Mihusului din Muntii Tibles, unde de fapt traieste in numar apreciabil.
-este raspandit peste tot in Europa Centrala si de Est, precum si in vestul Asiei. La noi traieste in padurile de foioase, pana la altitudinea de 1500m, dar si prin livezile batrane, cu multi nuci. Prefera si marginile padurilor, unde hrana este indestulatoare.
-este un fel de veverita in miniatura,cu blanita foarte deasa de culoare cenusie cu ape negre-fumurii, iar pe burta alburiu, seamana la coada cu veverita, dar capul este mai mult de sobolan. Picioare puternice, gheare mari, mustati lungi si foarte sensibile.
-este cel mai mare dintre parsi.
-in antichitate se manca, iar carnea lui era socotita "cea mai fina si extraordinara delicatesa".

ALUNARUL-Muscardinus avellanarius
-intalnit in Judetul prahova, Malaesti, Dobreni si Galu, Judetul Neamt. In judetul Dolj este numit si pricolici.
-ceva mai mare decat un soarece, cu blanita moale, matasoasa, de culoare cafeniu-ruginie pe spate si alb ruginie pe burta-i se mai spune si "soarece rosu de padure".
-zoologii i-au spus muscardinus dupa mirosul de mosc pe care il are.
duce activitate nocturna, ziua stand ascuns in culcus construit la mica inaltime de ierburi si frunze.
-animal foarte rar ce traieste in medie cam 3 ani.
-la noi in tara il putem intalni (daca avem noroc mare de tot!) prin padurile compacte ale zonei de stepa si silvostepa si pana la 1800-2000m altitudine, la marginea superioara a padurilor carpatine.
-le sunt fatale stropirile cu insecticide-exista deci motive serioase pentru a fi ocrotit.

GHINDARELUL-Elimys quercinus

-ceva mai mic decat Mihusul, element central-european si nord-mediteranean.
-Blanita bruna pe spate si alba-galbuie pe burta, are o dunga neagra ce porneste de pe bot pe obraji, inconjurand ochii si urechile, cu un smoc de par in varful cozii, negru cu foarte putin alb.
-isi face cuib in scorburi si pe sub radacini, in gauri subterane, este activ numai in amurg si noaptea, foarte rar ziua.
-se hraneste cu insecte, jir, ghinda, fructe, diferite seminte.
-a fost si ramane extrem de rar(Tara Barsei, Piatra mica, retezat si Durlesti, Padurea Talpanu-Judetul Mehedinti, Padurea Georoc pe Jiu-Judetul Dolj, Padurea Pisicarul din nordul Judetului Teleorman, Zidureanca-in sudul Judetului Arges, Padurea Cocoreasca-Judetul Prahova, Valea Mosii-Slatioara-la vest de Pitesti.

VEVERINUL-Dryomys nitedula Pallas
-raspandit in partea estica a Europei Centrale pana in stepa europeana a Rusiei.
-ii mai spune si pars mic sau pars cu coada stufoasa, veverit, veverin.
-corpul de 8-10cm, se termina cu o coada stufoasa, ca de veverita, lunga de 4-5cm, cu blanita cenusiu-galbuie pe spate si alba-galbuie pe burta, are o pata neagra pe fata doar in jurul ochilor.
-este activ numai in amurg si noaptea.
-a fost vanat in perioada1940-1945,in zona istorica Vlasca, cand era recomandat ca friptura celor bolnavi de oftica.
-este unul dintre cele mai folositoare mamifere marunte, existente prin padurile noastre, prin consumul mare de Drymonia chaonia, principalul daunator al stejarului.
-insecticidele ii sunt fatale.
In speranta ca inca vor mai exista parsi,si pricolici, si povesti cu ei, sper sa ne fie de folos aceste randuri.
Vizitator
 

Mesajde adi_hunter pe 11 Iul 2007, 15:27

parsi am prins multi.veneau la ramele cu miere nestoarsa.frumosi dar pt mine au fost o pacoste.acum mam obisnuit le las si lor si ei nu imi mai maninca ramele bune
moartea e in folosul vietii
Avatar utilizator
adi_hunter
Membru important
 
Mesaje: 199
Membru din: 06 Mar 2007, 20:17
Locaţie: banat

Mesajde ankasylva pe 11 Iul 2007, 19:44

Merci mult Korinna pentru informatii...Pentru mine chiar sunt folositoare
Avatar utilizator
ankasylva
Membru important
 
Mesaje: 158
Membru din: 28 Mai 2007, 14:54
Locaţie: Roman,NEAMT

Mesajde marcel64 pe 11 Iul 2007, 19:52

MIHUSUL-Glis glis
traieste si l-am vazut in padurile din jud.Arad(Radesti);In fiecare toamna duc un razboi psihologic cu cateva familii care vor sa invadeze cabana mea(am noroc ca de un an jumate vecinul s-a pricopsit cu o pisica care acum este pe post de paznic,sta la cabana zi si noapte;a ajuns chiar experta in prinsul pasarilor mici din zbor)
:D
30-30win
Avatar utilizator
marcel64
Nou membru
 
Mesaje: 47
Membru din: 18 Iun 2007, 17:00
Locaţie: arad

Mesajde petrica pe 11 Iul 2007, 22:54

...unii o sa ia de aici lectii despre supravietuire :wink: prin paduri.
petrica
 

Mesajde sorin flutur pe 12 Iul 2007, 17:36

am gasit doar odata intr-un bustean din marginea padurii de la Bochia jud. Arad cand am taiat lemne pentru bunica...drujbistul a taiat coada femelei care nu a fugit din bustean pentru ca avea pui...am lasat bucata de bustean cu scorbura ca sa revina femela la pui..nu stiu daca a mai revenit fara coada saraca...
Imagine
Avatar utilizator
sorin flutur
Veteran
 
Mesaje: 3416
Membru din: 05 Iun 2006, 19:48
Locaţie: Arad

Mesajde adi_hunter pe 12 Iul 2007, 19:58

isi revin foarte repede.eu am prins unul de coada si i sa exfoliat piele de pe coada.e mecanism de aparare, ca la sopirle.
am citit ca in astfel de situatii fac ca si gherbilii isi rod coada pina unde au piele si ramin cu un ciot
moartea e in folosul vietii
Avatar utilizator
adi_hunter
Membru important
 
Mesaje: 199
Membru din: 06 Mar 2007, 20:17
Locaţie: banat

Mesajde sorin flutur pe 12 Iul 2007, 20:14

mi-ai luat o piatra de pe suflet :cry:
Imagine
Avatar utilizator
sorin flutur
Veteran
 
Mesaje: 3416
Membru din: 05 Iun 2006, 19:48
Locaţie: Arad

Mesajde Ghinda pe 13 Iul 2007, 07:15

Pielea va creste, nu cred ca si coada daca ai sectionat-o cu motofierastraul :oops:
Ghinda
Veteran
 
Mesaje: 7326
Membru din: 14 Dec 2006, 22:35
Locaţie: Bucuresti

Mesajde Keiler pe 13 Iul 2007, 07:38

Foarte frumose descrierile korinna :!:
Noi in Tara Fagarasului ii trecem in categoria animalelor magice, alaturi de wangli si tenghelite. :lol: :lol: :lol:
Avatar utilizator
Keiler
Veteran
 
Mesaje: 466
Membru din: 06 Iun 2007, 10:44
Locaţie: Brasov

Mesajde Ghinda pe 13 Iul 2007, 07:53

A-ti remarcat ce galagie fac noaptea in padure? Stai ca tot romanul linistit in panda si cand ii apuca topaiala zici ca acusica tabara porcii pe tine :D
Ghinda
Veteran
 
Mesaje: 7326
Membru din: 14 Dec 2006, 22:35
Locaţie: Bucuresti

Mesajde razvy pe 13 Iul 2007, 15:45

@ Korina
Interesant si educativ multam pentru lectura ,,
Ghinderelul este Eliomys quercinus nu Elimys quercinus
Hunt Safe
razvy
Veteran
 
Mesaje: 1064
Membru din: 09 Ian 2006, 08:59

Mesajde Ionel pe 18 Iul 2007, 18:52

Foarte interesant. Dar nu cred ca sunt asa de rari cum zici, Korinna. Eu am vazut primele doua specii pe aici prin zona. Soarecele rosu de padure este altceva decat parsul de alun, seamana, dar este mai mare si are o dunga neagra de-a lungul spinarii. Un pars de alun am tinut cateva luni, cand eram mic, intr-un borcan de 10 litri "amenajat" cu fan si cu ascunzatori. Ii dadeam nuci, boabe de grau si mar. Foarte ciudat animal. Pe ziua dormea asa de adanc, incat il luam in mana si nu se trezea, continua sa doarma facut colac. Numai daca il sacaiam prea mult se trezea, somnoros, bleg, fara energie, doar pentru a adormi la loc. Seara in schimb, se schimba situatia. Devenea foarte activ si energic, dar la fel de bland, fara frica deloc de om. Ti se catara pe haine, ti se plimba pe umar, manca din palma, asta de la bun inceput, fara "dresaj". De fapt, chiar asa l-am prins: cu caciula, fara sa se fereasca, ramas fiind fara adapostul unei gramezi de corzi de vita luate de deasupra lui, intr-o seara de primavara, cand tocmai se dezmeticise probabil din somnul de peste zi. A sfarsit trist bietul Parshulika (asa il chema), mancat de o pisica in propriul lui borcan. Am si plans dupa el.
Ionel
Membru important
 
Mesaje: 144
Membru din: 19 Iun 2004, 12:32
Locaţie: Sibiu

Mesajde Alin3006 pe 18 Oct 2007, 16:03

Am prins si eu unul ( dupa descriere un Veverin ) . Era mic de 6-8 cm si avea blanitza galbuie si o coada f. stufoasa . L-am prins in pauza dintre 2 goane la mistretz in zona Buzaului. A stat ca un bleg pana l-am prins de ceafa. l-am pus in palma si nici n-a incercat sa fuga, statea acolo si se spala pe botic ca un hamster. Cu treaba asta m-a " muiat " asa ca i-am dat drumul . S-a urcat linistit intr-un copac nici macar nu se grabea. Ma mir cum supravietuiesc astia in padure asa blegovani.
Alin3006
Veteran
 
Mesaje: 6458
Membru din: 26 Sep 2007, 12:35
Locaţie: bucuresti

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde soimu` pe 17 Iun 2012, 15:49

acum am ajuns acasa cu 3 pui de ghindarel
am o cabana la deal in zona muntilor zarandului
am MARI probleme cu soarecii
PLIN
peste tot, nu mai am avut pace cu ei, inclusiv drumuri pana acolo ...ca au declansat si alarma
am pus otrava, ca asta e viata
dupa o saptamana, ieri seara mai exact, stateam pe prispa si vedeam asfintitul, si a inceput ceva sa chitaie langa mine
era un pui de pars (nu stiam exact ce dare , dar eram sigur ca era pars)
l-am luat, abia a facut ochi si scancea tot mai tare.
l-am pus inapoi intre pietrele de unde a iesit... nu a ramas
ca sa nu il calc, am luat o sticla de 5L, am taiat din ea si am lasat cat o farfurie, unde am pus fan si paine si am lasat-o jos intr-un colt.. cu gandul ca daca vine vreun parinte poate sa il ia foarte usor de acolo
dimineata au mai iesit doi
toata ziua au ramas acolo...nu a venit nici un parinte , cred ca au mancat si ei din otrava de soareci
i-am adus acasa si am inceput sa le dau lapte cu seringa
sper sa fie ok
ps
doar pe forumul acesta am citit despre ghindarel si nicaieri nu am gasit nici o poza cu aceasta specie
soimu`
Veteran
 
Mesaje: 690
Membru din: 25 Sep 2009, 13:57

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Alin3006 pe 19 Iun 2012, 12:04

http://blog.descopera.ro/?p=392

Uite si poza Soimule. Micutii se imblanzesc si pot fi mai agerabili decat hamsterii ca si animale de companie.
Atentie la regimul alimentar, au un metabolism ciudat si tind sa devina obezi in captivitate. E bine sa le dai mai mult fructe - cand trec la hrana solida evident . Evita nucile si alunele, se vor face ca niste mici poloboace. E bine sa-i tii intr-o colivie cat mai spatioasa, unde sa poata face miscare.
Alin3006
Veteran
 
Mesaje: 6458
Membru din: 26 Sep 2007, 12:35
Locaţie: bucuresti

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Alin3006 pe 19 Iun 2012, 12:08

PS. Acum trei ani la o panda la caprior a venit un micut din asta si efectiv s-a urcat pe mine. Nici nu pot sa spun ca l-am prins, ca practic m-a prins el pe mine. Statea la mine in palma foarte relaxat, de parca era domestic de cand lumea. L-am " tratat " cu un biscuit pe care l-a rontait cu mare placere. Am fost foarte tentat sa-l iau acasa, pentru pustiul meu, insa mi-am dat seama ca va fi chinuit in captivitate si am rezistat tentatiei. A plecat demn si linistit, dupa ce a mancat biscuitul. Ma intreb cum de supravietuiesc, dat fiind ca nu au nici pic de instinct de conservare. Ori era foarte tanar? Sau poate " a simtit ca sunt om bun" ? :lol:
Alin3006
Veteran
 
Mesaje: 6458
Membru din: 26 Sep 2007, 12:35
Locaţie: bucuresti

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Indy pe 01 Iul 2012, 23:28

salut la toti...am si eu o problema mai dificila un pic, am o casa de vacanta pozitionata langa padure si am tot felu de rozatoare in pod, acuma recent am reusit sa dau de una si sa-l elimin cu matura peste cap, dar nu stiu ce este, cei din sat ii spun "Pepeu ", dar nu am gasit denumirea asta nicaieri pe internet , acuma pe situl acesta ia-m aflat adevarata denumire. L-am omorat pe asta si mai am inca 2 in care , se catara pe peretzi si sar ca idiotii si sunt disperat sa ii elimin unu cate unu. Am dat fata in fata cu unu, dar este de 2 ori mai mare ca si asta mic si tot asa arata; sunt foarte rapizi si imi rod tot ce prind prin casa chiar si scara, is morti de foame amaratii Imagine Nu a murit din prima desi i-am dat cu matura in cap, i-am spart un ochi , iar ieri cand s-au dus parintii la cabana lo descoperit mort intr-o sticla de 5 L de apa, care dupa aia l-au inmormantat :lol:. La etaj la cabana toate mi le dau pe jos si imi sparg tot ce am bibelou , imi rod si zgarie picioarele de la pat. Cand dorm noaptea acolo inchid oblonu de la etaj si ii aud toata noaptea scotand sunete ca un tusit si chitaie, si parca fac curse la etaj asa ii aud. Is satul de ei, sper sa nu se mai inmulteasca mai multe. In sat s-a auzit ca coada lor este foarte valoroasa si Parsul valoareaza mort sau viu 100 de euro bucata. Imi poate spune si mie mai multe detalii despre ei? Am bagat cainele in casa si so speriat de ei
Indy
 
Mesaje: 3
Membru din: 30 Iun 2012, 22:18

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Ursus2006 pe 16 Apr 2013, 04:58

Imagine

Uploaded with ImageShack.us
MELANISM: orice, cu conditia sa fie vopsit de catre doamna Melania!
Avatar utilizator
Ursus2006
Veteran
 
Mesaje: 2473
Membru din: 08 Iun 2005, 17:21
Locaţie: Deva. HD

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde scirocco pe 16 Apr 2013, 10:19

Ce legatura are una cu cealalta,Ursule? :lol:
Tragi,nu tragi...vremea... trece!!!
Avatar utilizator
scirocco
Veteran
 
Mesaje: 2046
Membru din: 31 Iul 2006, 13:17
Locaţie: Bucuresti

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Ursus2006 pe 16 Apr 2013, 10:55

Pai am gasit un topic cu " Ras urias " si un topic cu " Pisica salbatica... pe marginea drumului " . Cum nu era nici urias, nici pisica, l-am pus la pars, ca si-asa la noi, rasul, nu mai face obiectul vanatorii. E doar vanat cu par, nu l-am pus la ratze, ce naiba! :lol:

Muta-l daca vrei, sau fa un topic cu " Amintiri despre ras " ! :D
MELANISM: orice, cu conditia sa fie vopsit de catre doamna Melania!
Avatar utilizator
Ursus2006
Veteran
 
Mesaje: 2473
Membru din: 08 Iun 2005, 17:21
Locaţie: Deva. HD

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde romaniac pe 16 Apr 2013, 14:02

Ursus2006 scrie:Pai am gasit un topic cu " Ras urias " si un topic cu " Pisica salbatica... pe marginea drumului " . Cum nu era nici urias, nici pisica, l-am pus la pars, ca si-asa la noi, rasul, nu mai face obiectul vanatorii. E doar vanat cu par, nu l-am pus la ratze, ce naiba! :lol:

Muta-l daca vrei, sau fa un topic cu " Amintiri despre ras " ! :D

:lol: Ursule esti de toata minunea. Mi-am inceput dimineata razand. M-am asteptat sa zici ca rasul ala o mancat un pricolici si l-ati invatat voi minte.
Avatar utilizator
romaniac
Veteran
 
Mesaje: 1798
Membru din: 05 Aug 2008, 21:33
Locaţie: WI

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Ursus2006 pe 16 Apr 2013, 14:59

Bobcat-ul din poza e vanat chiar la domniile voastre, in America! Si al' din poza cu rasu' nu-s eu, e Francisc Castiov care sta comuna Florida, satul Jacksonville. :D

Pe la noi nu se mai vaneaza rasul, ca e putine exemplare, cica. Le-a numarat unu' de-i zice remus cernea, daca-ai auzit de dansul. Daca n-ai auzit de el e si mai bine, asta vrea sa bage o lege sa ne fu.a in cur. :twisted:
MELANISM: orice, cu conditia sa fie vopsit de catre doamna Melania!
Avatar utilizator
Ursus2006
Veteran
 
Mesaje: 2473
Membru din: 08 Iun 2005, 17:21
Locaţie: Deva. HD

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde romaniac pe 16 Apr 2013, 17:32

Ursus2006 scrie:Bobcat-ul din poza e vanat chiar la domniile voastre, in America! Si al' din poza cu rasu' nu-s eu, e Francisc Castiov care sta comuna Florida, satul Jacksonville. :D

Pe la noi nu se mai vaneaza rasul, ca e putine exemplare, cica. Le-a numarat unu' de-i zice remus cernea, daca-ai auzit de dansul. Daca n-ai auzit de el e si mai bine, asta vrea sa bage o lege sa ne fu.a in cur. :twisted:

Stiam ca nu esti tu in poza si e prima data cand il vad pe Francisc.
Touche cu rasul, adevarat ca e bobcat, acuma ma uitam mai atent, mai ales la urechi. Oi fi vazut io prea putini la viata mea da asta e chiar mare.
Avatar utilizator
romaniac
Veteran
 
Mesaje: 1798
Membru din: 05 Aug 2008, 21:33
Locaţie: WI

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Alin3006 pe 08 Mai 2013, 20:28

Tu Ursule, nu esti in toate mintile. Si eu am murit de ras, ma asteptam la o poza cu un ghindarel, cand colo ditai cotoiu si Franz! :lol: Roaga-l mult sa-mi dea un mail cand mai vorbesti cu el, am pierdut adresa lui.
Alin3006
Veteran
 
Mesaje: 6458
Membru din: 26 Sep 2007, 12:35
Locaţie: bucuresti

Re: PARSUL sau PRICOLICIUL

Mesajde Ursus2006 pe 14 Mai 2013, 13:17

De la Francisc Castiov.
N-am stiut cum sa pun textul. :? :oops: E vorba si despre bobcat-ul din poza.




DER FOGHELOI – 2013
Cum ziceam anul trecut: vogel = pasăre, vogelai = păsărică, vogeloi = păsăroi, deci der fogheloi (de la Divertis învăţat). Anul acesta în statul Florida sezonul la păsăroi durează martie 16 – aprilie 21, iar imediat în statul de la nord, Georgia începe martie 23 şi se termină undeva prin mai (când e prea cald să mai vânezi).
Înainte de începere am făcut observaţii intensive, ştiam 15 curcani care ieşeau la hrană în ogoarele plantate cu amestec de trifoi alb, roşu, ovăz, grâu şi mazăre (la pădurea unde lucrez, aici în Florida). Când au început vânătorii să tropăiască în lung şi-n lat pe terenul public, curcanii s-au cam dat la fund. Totuşi încă doi ştiam sigur. Am întins vineri seara cortul lângă un lac (“încărcat cu flori de nuferi” şi chiar sunt), aproape de intrarea la un ogor de hrană, am parcat maşina chiar la intrare şi am pus pe geamul din spate inscripţia cu litere mari: “rog nu-mi împuşcaţi atrapele.” Nu că am eu atrape, doar aşa ca să vadă lumea că sunt deja aici. De fapt am o singură curcă împăiată, alţii umblă cu atrape de cauciuc; curci şi curcănaşi tineri, ba chiar curcani maturi infoiaţi. Dimineaţa la 6:00 ajunge Sorin de la Jacksonville. E o oră de drum de acolo până aici, de aceea eu dorm în cort ca să nu mă scol devreme. Îl las pe Sorin în locul blocat şi mă duc în alt loc, nu prea departe. Am noroc, nimeni nu vânează acolo deşi am văzut vreo 3-4 maşini trecând deja către zonă respectivă. Am pus cu câteva zile înainte ascunzători de pânză de sac ca să ne mascheze, curcanii sălbatici au o vedere extraordinară, orice mişcare îi face să dispară în boschet.
Pe la 8:00 Sorin trimite text: “am un curcan şi o curcă la 120 m stânga, am chemat, nu se arată interesat.” El vânează cu arma cu alice, specială pentru curcani. La mine nimic. Stăm până pe la 10 fără schimbare de situaţie. El pleacă acasă, eu rămân să mai încerc şi dimineaţa următoare, la curcanul lui. Când să ies de la locul meu mă uit cu binoclul după cotul deschiderii, curcanul meu era acolo, la vreo 300 m. Mut ascunzătoarea de la Sorin 120 m la stânga. Aici în pădurea publică nu se vânează decât până la 1:00 pm. Duminică la 6 am sunt din nou după perdea. Normal ar fi ca la crăpat de ziuă curcanii să strige de pe creangă, înainte de a coborâ, aşa cum strigă curcanii: “goble-goble-goble!” Ăştia nu zic nici “pîs.” Pe la 8 apare o curcă drept în faţa mea. Aha! Acuma apare şi el şi-l pocnesc cu lisa de 20, distanţa e de vreo 15 m. Curca ciuguleşte trifoi şi se duce către dreapta, mă aplec un pic, uşureeeel, s-o văd prin gaură, întide gâtul, face “clok, clok” de alarmă şi se bagă în desime. Uite cum mi-am stricat ocazia! Până miercuri văd zilnic curcanul de dincolo (unde am fost prima zi) în curbă, de câte ori mă duc e afară cu 4 curci, nici n-am cum să pun acolo ascunzătoarea. Miercuri seara rămân să dorm la pădure, pe înserat mă duc să pun perdeaua, cum păşesc în poiană am 4 cerbi de Virginia păscând în faţa mea. Frumos! Pun perdeaua şi mă duc la cort. La 6 sunt din nou în picioare, mă duc cu maşina la locul faptei, opresc în drum, am de intrat pe picioare vreo 200 m. Cum mă uit către înăuntru văd lumină. Sfinţii şi apostolii! Acolo nu are de unde să fie lumină. Mă duc, trec pe lângă doi vânători care îşi pregătesc sculele. “Neaţa. Neaţa.” “Ei, sunteţi gata de încercat?” Nu răspund nimic, sunt supăraţi că am venit şi eu. Treaba lor, am plantat ogoarele, am şi eu dreptul să vânez aici cum are oricine. Trec pe lângă ei şi-mi văd de drum, întind pasul, ei vin imediat în urma mea. Când ajung la deschidere o iau în dreapta către cotitură. Ei rămân în capătul unde am stat eu prima dimineaţă. Ajung la ascunzătoare, deschid scaunul şi mă pregătesc. Mă uit către stânga, nu-i mai văd. Slavă domnului. Pregatesc doua arme: cu alice, cal. 20 şi un .22 magnum cu lunetă. Cu ăsta am împuşcat vreo 6-7 curcani în anii precedenţi, singura problemă: luneta ieftină (20$) se deregla mereu. Am cumpărat altă lunetă. Mai scumpă, mai specială: Bushnell cu 30$, . Buuun. Pe la 8 apar două curci din dreapta, trec ciugulind prin faţa mea şi se duc către stânga, unde vânătorii cei doi “măcăne” de mama focului. Mai bine zis “clonkăne” că aşa ceva sună cum fac curcile: “clok, clok.” Peste câteva minute mai apare o curca în dreapta. Ciuguleşte. Nu se aude nici un sunet altul decât păsărele ciripind. Foghelai, cum ar veni, nu fogheloi. La 8:45...
2
“Buuuum!” de către stânga. Na, mi-au puşcat mişeii curcanul! Sfinţi, apostoli şi arhangheli! Mă uit, curca din
dreapta a dispărut. Mă gândesc să mă duc să văd ce-au puşcat şi să plec acasă, apoi mă răzgândesc scârbit. Nu
vreau să văd nimic, stau până se cară şi după aia plec şi eu. O să stau până la 10 fix. Scot cartea şi citesc. Pe la
9:45 mă uit pe găuri. În dreapta, la vreo 50 m, ciuguleşte un curcan. Crucea pe el, “Zbang,” pică secerat. Mă duc
acasă şi plecăm la Georgia. Acolo, la vreo 300 km către nord are Sorin o proprietate de vreo 500 ha în care nu
intră nimeni să vâneze fără învoire, câţiva români de-ai noştri vânează ţapi toamna şi iarna, la curcani nu vine
nimeni. Locul e plin de ei peste tot. Mai are şi o căsuţă cu toate condiţiile de trai, standuri înalte vreo 10, câteva
poieniţe plantate şi linii lungi de verdeaţă (trifoi în principal) printre rândurile de pini. E încă răcoare, dimineaţa
trebuie haină, insectele sugătoare de sânge nu s-au pornit încă, ce mai, condiţii ideale. Vineri stau la observat,
văd 4 curci şi doi curcanaşi cu barbă de vreo 5 cm, umblă peste tot în jurul meu, ciugulesc în poieniţă, apoi
dispar în pădure. Seara mă duc în alt stand, văd 7 (şapte!) curci la un loc, jos pe o linie plantată, la vreo 250 m.
Seara Sorin îmi spune că a auzit un curcan chemând de opt ori, aici către stânga, pe lângă pod. Interesant, eu am
fost la cam 3-400 m şi n-am auzit nimic. Sorin nu vânează, a fost dimineaţa, a chemat, n-a răspuns nimeni,
plantează pomi. Toată noaptea plouă, dimineaţa la 6... plouă. Ne culcăm la loc. Pe la 8 se opreşte ploaia, îmi iau
puşculiţa şi mă duc către pod, poate, poate dau de curcanul care chema ieri. Nu fac mai mult de 150 m de la
casă, dau după un cot şi mă retrag rapid. Noroc că l-am văzut eu primul. Mă dau după desiş şi mă uit cu
binoclul: curcan în toată regula, înfoiat, umflat cât cuprinde, dincolo de el încă vreo 4, nu ştiu ce sunt, nu mă
interesează, important e cum să-l înving pe ăsta? Las toate jos grămadă; curca împăiată, sacul de spate, haina.
Păstrez binoclul şi carabina. Mă apropii pe după boscheţi, încet, cu paşi de pisică. La vreo 60 m, din genunchi,
de după un pom îl prind în lunetă. Noroc că celelalte (curci probabil) sunt dincolo de el, altfel nu aveam cum săl
găjbesc. Crucea pe el. “Zbang!” Fuge. Fug toate, curcile zboară, el intră în desime. Eu după el. Imediat la
margine îl văd cum îşi dă duhul. Gâfâi, tuşesc, îmi vine să-mi scuip plămânii. Dar îl am! Asta-i. Duminică mai
văd câteva curci, curcani nu sunt, nu se văd, nu se aud. Poate-i prea devreme. Pun ascunzătoare acolo unde am
văzut cele 7 curci. Peste două săptămâni venim iară, nu se poate să nu fie curcan la cele 7 curci, doară nu-s
lesbiene!
Peste două săptămâni Sorin nu poate merge, mai trece o săptămână. La mine la pădurea publică nu se mai văd
aproape de loc. Umblă prea multă lume, sperie tot. În sfârşit, joi 11 aprilie plec la Georgia. Singur. Sorin iar e
ocupat, însă sunt acolo părinţii lui, nea Petre, tatăl lui Sorin e din Pesac, suntem vecini, cum ar veni. Joi seara
stau în standul de lângă poartă. Văd câteva curci în jur la ciugulit. Se pare că nu mai sunt toate grămadă, s-au
despărţit, poate stau la cuiburi. Dimineaţa tot acolo. Îmi place standul ăsta, are un loc între două stinghii unde
pun cartea şi nu trebuie s-o ţin în mână, stă ca pe masă. Citesc Istoria Ierusalimului de unul, Simon Montefiore.
Regele Irod cel Mare, Irod Agrippa, Irod Antipa, Alexandru Machedon cu drăguţul lui... Faină carte, am ajuns
la jumătate, vreo 250 pagini de bătălii şi căsăpiri, zeci de mii de morţi, torturaţi, sângele curge râuri, râuri.
Creştinii zic că-i verde, musulmanii zic că-i albastru, israeliţii zic că-i galben şi iac-aşa îşi dau în cap unii la alţii
de secole. Chiar mă gândesc: dacă ar exista vreo rasă de fiinţe civilizate undeva în Univers, de ce n-au făcut
contact cu noi? Păi matale dacă-ai fi fiinţă inteligentă (de undeva din Univers) ai face contact cu aşa o specie?
Pe la 10 mă uit pe gaură către linia lungă plantată cu trifoi. Tocmai colo-n depărtare se vede ceva negru. Pun
binoclul la ochi. Aha! Poate nu-i cel mai mare curcan din Georgia, dar sigur e curcan! Se vede clar barba
atârnând. Ciuguleşte. Ia să-l chemăm încoace: “clooook, clok, clok...” Ridică capul dar nu se repede şi până la
el sunt vreo 300 m. Eh, nu-i nici un bai, măcar ştiu unde-i, tocmai acolo unde am pus ascunzătoarea acum trei
săptămâni, o să-l încerc deseară, şi mâine, şi poimâine. Citesc. Peste câteva minute mă uit din nou. Vine. O-o!
Cartea jos. Puşca în mână. Mă pregătesc. Cred că am mai tras o chemare scurtă. Vine, apoi dispare către stânga.
3
Mai citesc? Nu? După vreo 20 minute apare dincolo în drum, vine. Să trag, să nu trag? Cam departe. Intră din nou în desiş... scot puşca dincoace de stâlp, către curca mea împăiată. Bună idee, apare deodată lângă curcă, stă încremenit. Luneta pe piept. Bum! Sare în sus, deschide aripile şi fuge către stânga. L-am ratat? Nu se poate! Stau câteva minute, ca la vânat mare rănit, apoi mă dau jos şi găsesc trei pene de la piept lângă curca mea. Cred că l-am lovit. Mă duc la casă să iau căţeaua. Cioco, aşa o cheamă pentru că are culoarea ciocolatei. Găseşte caprele rănite, nu ştiu dacă caută şi curcani. Duc căţeaua de lesă, merge greu, gâfâie şi icneşte. E obeză. Eu nu gâfâi, numai icnesc. La locul faptei, Cioco nu caută curcanul, umblă lelea prin jur, îi dau drumul şi mă bag singur. Nu fac nici cinci paşi şi găsesc curcanul mort. Hai că-i frumos, cu ăsta o să fac şi-o poză.
Seara mă duc la alt stand. Citesc, mă uit prin găuri la o curcă care ciuguleşte în spate. Apoi povestea se repetă: în depărtare apare curcanul. Chem. Vine. Dispare în desiş. Curca din spate zboară speriată de ceva. Scot ţeava către unde cred că se va ivi. Apare deodată în linia plantată la vreo 40 m. Luneta pe el, trag, sare în sus, fuge
4
către mine, reîncarc şi cu focul al doilea îl opresc în loc. Când îl desfac văd cum l-am lovit cu focul doi în stânga gâtului, glonţul a ieşit deasupra cozii. Cu primul foc se pare că nu l-am lovit, probabil am dat în vreo creangă. Eh, asta este.
Sâmbătă dimineaţa mă duc din nou la standul de la poartă unde pot să citesc comod. Stau ce stau şi aud nişte ciori cum fac o gălăgie infernală: “Crau, crau!” aici în apropiere. Mă uit pe gaură, o cioară vine din pom în pom, tot mai aproape, se pune pe cracă şi se uită în jos croncănind. Hmmm, aici nu-i treabă curată, ceva vine. Şi-atunci îl văd cum se strecoară. Râs. Din specia asta americană sudică, Lynx rufus. “Bobcat” pe “americăneşte.” Există pe continet şi Lynx lynx, acelaşi ca în Europa, însă mai la nord, în Canada şi puţin mai jos, la graniţă. Practic mare deosebire nu este. Mârtanul meu merge grăbit. Nu fuge dar o ţine întins. Eu, sus în stand, încerc să scot puşculiţa pe vreo gaură, să-l prind în cătare. Până găsesc el e deja către stânga. S-a uitat odată la mine dar nu s-a speriat, trece la vreo 20 de paşi sub stand. În sfârşit găsesc o gaură bună şi-l prind în cătare. Cred că am şi fluierat ca să-l opresc, cred că s-a şi întors un pic, nu mai ştiu. Ştiu că am tras, a sărit ca ars în sus şi a fugit în pădure. Îmi vine să trimit mesaj prin telefon lui Sorin: “Cred că numai ce am împuşcat un bobcat.” Nu trimit, mă dau jos să merg să văd ce ispravă am făcut. Intru în boschet şi imediat văd un iepuraş mort, lângă el încă unul... (iepurii de aici sunt mici, sub un kg, nici nu merită să-i puşti). Ce să fie? A omorât râsul iepurii şi mergea la ei acuma? ... Care iepuri?! Mă apropii şi mă lămuresc, nu sunt iepuri, e râsul. Mort. Cred că l-am lovit în inimă. Un mascul mare, splendid, o să iasă o împăietura foarte frumoasă. Pentru asta, dacă aş fi acasă, în România, ar trebui să iau botez. Lynx n-am mai puşcat niciodată. Acuma pun aici şi o poză cu râsul şi tai povestea mai scurtă. Ajunge.
5
Seara mai văd o grupă de 7 curcănaşi tineri, unul are barbă de vreo 6-7 cm, prea mic pentru împuşcat, îi lăsăm pentru anul viitor. Duminică dimineaţa în sfârşit aud chemări de curcani la crăpat de ziuă (până acuma au fost muţi). Doi mai în depărtare, unul chiar aici în spatele meu (cam pe unde am găsit râsul împuşcat) şi unul la vreo 300 m către dreapta, dincolo de drum. Stau până la 10, chem, nu răspunde nimeni, nu se arată nimeni. Mă duc şi culeg ascunzătoarea, îmi fac bagajele şi plec către Jacksonville. Tocmai la timp. Începe să plouă, una din aia mocănească de toamnă. O iau pe un drum lateral, nu-mi place aglomeraţia de pe Interstate. Prin sate: Alma, Waycross, Folkston... mă uit la case, la culturi de orz şi ovăz în margini. Frumos. Ascult muzică. Jasna Zlokic: “Slike iz albuma, cijai sa malo ruma, predvecer je palo, preko ramena...” Hmmm, are dreptate, cred că ar merge perfect acuma un ceai cu puţin rom... Dacă nu-i rom, ar merge şi cu răchie... Ba la urma urmei cred c-ar merge şi fără ceai.
La Folkston trec pe lângă atelierul de taxidermie al lui Bill. Avea acolo şi magazin de scule vânătoreşti în faţă. Avea şi un cerb de bronz la stradă. Acuma nu mai este. Poate şi-a făcut plinul şi a închis taraba. Acum câţiva ani am împăiat câţiva curcani pentru el. Veneam să-i iau şi îi aduceam înapoi gata făcuţi. Cu 350$, “Bilă” îi vindea mai departe la clienţi cu 600$. La urma n-a mai vrut să-mi dea nici 350, 300 dacă vreau. I-am urat viaţă lungă şi sănătate maximă şi m-am dus acasă. Aşa înveţi principiile capitalismului, fără să citeşti pe Lenin şi pe Marx. Şi-ţi aminteşti de El Zorab (varianta golănească): “300 de ţechini primeşti? Ooooo Paşă cât de darnic eşti, beliiiii...” ăăăăă, asta. Şşşşşt! Mucles! Şi aşa se încheie vânătoarea mea de curcani în primăvara 2013. Înapoi la pădure am constatat că mi-au furat americanii cortul şi nici că m-am mai dus la curcani. M-am dus în schimb la biblioteca de la Gainesville şi am acaparat vreo 50 articole despre iepurele de câmp şi mă apuc serios de studiu. Anul viitor am să termin partea a doua despre managementul vânatului din spatial agricol: Sosoiul.

Konietz filma
MELANISM: orice, cu conditia sa fie vopsit de catre doamna Melania!
Avatar utilizator
Ursus2006
Veteran
 
Mesaje: 2473
Membru din: 08 Iun 2005, 17:21
Locaţie: Deva. HD


Înapoi la Vanatoarea la alte specii

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

Publicitate