Totul despre vânătoare | Arme şi muniţii | Câini de vânătoare | Atlas cinegetic | La gura sobei | Reţete culinare vânătoreşti | Vânători din alte epoci |
Rasfoind si rascolind carti si alte lucruri de sufletModeratori: biriuck, Sly_Fox, CCM, Mircea-B
85 mesaje • Pagina 2 din 3 • 1, 2, 3
Acum doua zile am avut placerea sa-i am ca oaspeti pe Sorin 28 si pe Peace.Langa un foc la poligon am depanat amintiri si povesti pana catre dimineata...Am primit de la Ursus cu aceasta ocazie trei carti pentru care bucuria a fost nemarginita.Multumesc Prietene Ai un suflet mare_MARE Una dintre carti se numeste:"Istorisiri de vanatoare"-de Mihail Sadoveanu,editura cugetarea,stie cineva anul aparitiei?Multam.
Am avut norocul,mergand in Balta Mare a Brailei sa trec pe la ajvps Braila.Am gasit,am cumparat si au mai ramas,6 "titluri".Aviz amatorilor.
Mai este aceasta carte la AJVPS Braila acum? "Capitane sa faci o tara mindra ca soarele de pe cer"
Mistretul cu colti de argint - St.Augustin Doinas
Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea, cântă dintr-un flaut de os şi zicea: - Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul sticlos... - Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistreţul acela nu vine pe-aici. Mai bine s-abatem vânatul cu coarne, ori vulpile roşii, ori iepurii mici ... Dar prinţul trecea zâmbitor înainte privea printre arbori atent la culori, lăsând în culcuş căprioara cuminte şi linxul ce râde cu ochi sclipitori. Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte: - Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn mistreţul cu colţi de argint, nu departe: veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!... - Stăpâne, e apa jucând sub copaci, zicea servitorul privindu-l isteţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri: - Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher, mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri: veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!... - Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci, zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ. Dar el răspundea întorcându-se: - Taci... Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste: - Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste: veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!... - Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreţ. Dar el răspunde întorcându-se: - Taci... Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ. Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii cum stă în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat. - Ce fiară ciudată mă umple de sânge, oprind vânătoarea mistreţului meu? Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge? Ce veştedă frunză mă bate mereu?... - Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci. Ascultă cum latră copoii gonindu-l... Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci. Mai bine ia cornul şi sună întruna. Să suni până mor, către cerul senin... Atunci asfinţi după creste luna şi cornul sună, însă foarte puţin. Ultima oară modificat de Johny Wolf pe 22 Dec 2006, 12:53, modificat 1 dată în total.
Stafie Ionut
Moartea caprioarei de Nicolae Labis
Seceta a ucis orice boare de vant. Soarele s-a topit si a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte si gol. Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri, Danseaza salbatice, satanice jocuri. Mă iau dupa tata la deal printre tarsuri, Si brazii mă zgarie, rai si uscati. Pornim amandoi vanatoarea de capre, Vanatoarea foametei în muntii Carpati. Setea mă naruie. Fierbe pe piatra Firul de apa prelins din cismea. Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta Planeta, imensa si grea. Asteptam intr-un loc unde inca mai suna, Din strunele undelor line, izvoarele. Când va scapata soarele, când va licari luna, Aici vor veni să s-adape Una cate una caprioarele. Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn să tac. Ametitoare apa, ce limpede te clatini! Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri La ceas oprit de lege si de datini. Cu fosnet vestejit rasufla valea. Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers! Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters. Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii, Si stelele uimite clipira printre ele. Vai, cum as vrea să nu mai vii, să nu mai vii, Frumoasa jertfa a padurii mele! Ea s-arata saltand si se opri Privind în jur c-un fel de teama, Si narile-i subtiri infiorara apa Cu cercuri lunecoase de arama. Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit, Stiam ca va muri si c-o s-o doara. Mi se parea ca retraiesc un mit Cu fata prefacuta-n caprioara. De sus, lumina palida, lunara, Cernea pe blana-i calda flori calde de cires. Vai cum doream ca pentru-intaia oara Bataia pustii tatii să dea gres! Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi, Ea ridicase capul, il clatina spre stele, Il pravali apoi, starnind pe apa Fugare roiuri negre de margele. O pasare albastra zvacnise dintre ramuri, Si viata caprioarei spre zarile tarzii Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna Când lasa cuiburi sure si pustii. Impleticit m-am dus si i-am inchis Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne, Si-am tresarit tacut si alb când tata Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne! Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn să beau. Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini! Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit La ceas oprit de lege si de datini... Dar legea ni-i desarta si straina Când viata-n noi cu greu se mai anina, Iar datina si mila sunt desarte, Când soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte. Pe-o nara pusca tatii scoate fum. Vai, fără vant alearga frunzarele duium! Inalta tata foc infricosat. Vai, cat de mult padurea s-a schimbat! Din ierburi prind în maini fără să stiu Un clopotel cu clinchet argintiu... De pe frigare tata scoate-n unghii Inima caprioarei si rarunchii. Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau să traiesc si-as vrea .... Tu, iarta-mă, fecioara - tu, caprioara mea! Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc! Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc! Stafie Ionut
Rasfoind acest forum dupa o pauza c-am mare, n-am putut trce fara sa citesc si eu poeziile postate de Johny,ce sa spun, starea asta a lui romantico-nostalgica este c-am contagioasa. Am sa incerc si eu o replica umila(cu tenesii de guma sub clar de luna),cum zicea cindva un vechi prieten de-al nostru.
Cind cu gene ostenite Seara suflu-n luminare Doar ceasornicul urmeaza Lunga timpului carare Caci perdelele intr-o parte Cind le d-au si in odae Luna peste toate varsa Voluptoasa ei vapae Ea din noaptea amintiri O vecie-ntreaga scoate De dureri pe care insa Le simtim ca-n vis pe toate Luna tu stapana marii Pe a lumii bolta luneci Si gandirilor dind viata Suferintele intuneci Mii pustiuri scinteiaza Sub sclipirea ta fecioara Si citi codri-ascund in umbra Stralucire de izvoara Si in cate mii de case Lin patrunsa-i prin feresti Cite frunti pline de ganduri Zimbitoare le privesti Vezi pe-un rege care-nparte Globu-n planuri pe un veac Cind la ziua ce-a de maine Abia cuget-un sarac Desii trepte osebite Le-au iesit in urma sortii De-o potriva-i stapineste Raza ta si geniul mortii La acelasi sir de patimi De-o potriva fiind robi Fie slabi, fie puternici Fie genii ori neghiobi. Gata ajunge deocamdata,cred ca este de la carnea de porc,(de multa vreme nu mi-am m-ai adus aminte de o poezie),cred ca euna din scrisorile lui Eminescu. Noapte buna dragii mei! allex.
Te rog pe tine,o atotputernicule al acestei sectiuni,sa rectifici titlul acestui topic din:"Rasfoind ...." in "Rasfoind si rascolind carti,si alte lucruri de suflet",ca de nu ,acolo unde-ti stau picioarele....Te spun la Bunica
Ionel Pop este dupa mine marele maestru al literaturii cinegetice romanesti....Doinas am auzit ca ar fi fost neam de braconieri
cartea mea favorita este insemnari in carnetul unui vanator...............de roseti balanescu..............deosebita.............
Cel mai mult mi-a placut din cartea asta : "Privindu-mi degetul aratator "!
El sa fie oare... cel ce ca o fiara, Fara nicio grija de negrul pacat A stins zile multe si lege-a calcat? O carte exceptionala! MELANISM: orice, cu conditia sa fie vopsit de catre doamna Melania!
da si mie mi-a placut foarte mult.............insa cel mai mult m-a impresionat povestirea cu vulpoiul vanat la vizuina..............iar cea inchinata cainelui sau..mi-a mers la inima...........
Cine are astfel de carti de vanzare il rog sa-mi dea un mesaj pe privat.
Eu am doar 2 si asta datorita generozitatii dl.-ui Amis.
impatimit intru diana mi-a placut si mie f mult..............pacat ca autorul este acum undeva.........departe.........
Ala barbat de a plecat de unul singur in nord sa caute thula pierduta.
Trist finalul, un neadaptat in Europa pe asfaltul dur si fara grasimea de foca, care sa il incalzeasca si fara curele de caini pe banchiza cand venea cu prada acasa.
Eu ma gandesc sa scriu despre fiecare vanatoare la care particip. S le a, acolo undeva sa le citesc cand o sa fiu batran. Dar din pacate nu am facut lucrul acesta. A ramas doar la stadiul de proiect.
Am cumparat Almanah VPR pe 2007, si " Vanatoarea - patima si ratiune " - o carte care nu mi s-a parut interesanta.
Tocmai imi venise la posta " Antilopa Carpatilor " dar isteata aia de acolo mi-a pierdut coletul.
...incercati "Povestirile unui vanator"de MIHAI MOSANDREI,si "Povestirile vanatorului"de IVAN ARAMILEV.....O SA VA MEARGA LA INIMA SI SUFLET
Am senzatia cind citesc cite o carte ca astea ca viata de zi cu zi este total imbracata in derizoriu si numai momentul vanatorii conteaza....iar cind voi inchide ochii imi voi aminti de cainii alergind ,cu narile frematind de pasiune ,areturi care mai de care mai spectaculoase,bucuria prazii dobindite dupa o zi de truda si sper sa ma duc usor...si de fapt viata-i o vanatoare.
Dela topicul Ierunca
Intalniri cu Animale - Ionel Pop Cuvant inainte "Scrie un vinator carunt despre intalnirile lui cu animalele salbatice. A avut multe in cei vreo cincizeci de ani, cat a purtat arma de vinatoare. De data aceasta, din gradina amintirilor nu va culege nici o floare rosie, nici un ecou indepartat al trosnetului armei lui nu va infiora, scene de vinatoare nu vor fi infatisate, victime ale lui nu vor cadea. Daca in vreun loc se vor gasi, poate, picaturi de sange, izvorul nu-l va fi pornit el; daca in ochii lui se vor strecura uneori un zimbet, acela nu va oglindi bucuria biruitorului si nu va avea alaturi suferinta si moartea." Stafie Ionut
lucruri de suflet aici- www.novatoma.com
O poezie scrisă in grai bănăţean de Victor Vlad Delamarina.Anul acesta se implinesc 111 ani de la moartea sa.
Cu dedicaţie pentru prietenii din Banat. Şi special pentru Francisc Castiov, care e prăstă băltoacă. ĂL MĂI TARE OM DÎN LUME Trîmbiţ ,dobe, larmă, chiot Fluier, strîgăt, rîs şî tropot... Şie să fie? Şie să fie ? Iacă-n tîrg, minajărie ! O comegie, d-a cu fiară Şî-mprejur lume şî ţară. În căletcă, o măimucă Baş ca omu mînca nucă Alta, blăstămată, şoadă Să ţînea numa în coadă Ş-alcele, mînca-le-ar focu! Nu-ş găsau o clipă locu. Lupi, urşî, mîţă, oi, cornuce, Fel dă fel dă joavini sluce Chiţorani, arişi şî vulturi, Dă prîn lume, dîn ţînuturi D-alea gîbe, d-alea rele, Feri-mă Doamne, dă ele ! Mulce-am văzdt, pă bani, viezd bine. Cum nu vege ori şî şine. D-apăi l-am văzut anume P-ăl măi tare om dîn lume. Care să juca cu leii Şii băcea dă-i lua tăţi zmeii ! Cui l-o doborî-n ţărînă Işia că-i plăceşce-n mînă O hîrcie d-a d-o sută Fără dă nişi o dispută. Dar cum mi ce puni cu neamţu Care-n ghinţ îţ rupe lanţu _ Să loviau fişiorii-n coace Şiine-i ? Unge-i ? Care poace? Cînd d-odată- iacă -amaru ! Sandu Blegia -tăbăcaru, Să sufulcă şî tuşeşce Lîngă comegianţ să-opreşce. Să rîgea neamţu dă Sandu Dară Sandu fişiorandu Mi-l cuprinsă dă subsoară Şî nu îl lăsă cu doara ! Strînjie-l ! Suşie-l ! Zî-i pă nume ! Ălui măi tare dîn lume ! Gîfîia nemţu a sîlă Dar lui Blegia nu-i fu milă Hopa-ţupa, ţupa-hopa Ş-o găsît nemţoniu popa ! Ţîne-l ! Lasă-l ! Ia-l dă mînă ! Zdup cu neamţu în ţărînă ! Bravo !- Sandu să trăiască ! Dar cînd fu să îi plăcească, Işie neamţu Abăr frace... Nu să pringe că-i pă space ! Vrea că-i pungă şî că-i ceacă Suta zuitata s-o facă ! Nu ce jioşi cu mine, dragă ! Asta viezd in cap ţ-o bagă ! N-ascult vorbe io şî glume, Cînd mi-s io mai tare-n lume! Ş-adă suta ! Işie Blegia, Că dă nu-ţ fac prau comegia !!! Ultima oară modificat de Ursus2006 pe 24 Feb 2007, 08:18, modificat 1 dată în total.
MELANISM: orice, cu conditia sa fie vopsit de catre doamna Melania!
85 mesaje • Pagina 2 din 3 • 1, 2, 3
Cine este conectatUtilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 30 vizitatori |
Publicitate
|